2,499 matches
-
același timp secvența care îi proiecta holograma la locul de întâlnire. Preaonorabilul Poha privi atent înfățișările sub care se ascundeau interlocutorii săi. În dreapta lui, bâțâind sâcâitor din picioare, stătea un pici pistruiat, prea mic pentru scaunul în care se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un aer plictisit se afla o brunetă. În sfârșit, în fața lui, se lăfăia o sosie reușită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cu ele. Sau te așteptai ca să renunțăm la el tocmai din această cauză, întrebă mieros bruneta. Privirea însă îi trăda multă înverșunare. Ai uitat care este scopul nostru principal? - Oamenii sunt niște animale nefericite, îi recită plin de inocență și puștiul. Noi trebuie să găsim matricea socială ideală în care oamenii să fie fericiți. Mai precis majoritatea lor, se corectă el grăbit. - Și până unde credeți că putem merge cu asta? îi chestionă din nou focul. - Până la capăt, dacă va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
orice ispită care te poate face să renunți la ceea ce ți-ai propus... - Vorbe, vorbe aruncate care nu costă nimic, veni replica fierbinte a focului. -Ne-am asumat o responsabilitate uriașă pe care trebuie să o ducem până la capăt, interveni iritat puștiul. Trebuie să trecem peste orice fel de sentimente sau afinități. Altfel nu vom reuși să ducem la capăt nimic. - Domnilor, nu uitați că într-un mod sau altul controlăm tot ceea ce este cunoscut omului în acest univers. Prin acest simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
doar o singură soluție. Întotdeauna vor exista și alternative mai mult sau mai puțin viabile, argumentă focul. - Să înțeleg că posezi o astfel de alternativă, întrebă cu un rictus bruneta. - Nu neapărat, dar... - Atunci planul lui rămâne în picioare, înclină puștiul capul înspre imaginea preaonorabilului Poha. - Dacă vreți să vă demonstrez că există alternative, vă pot oferi una chiar acum: renunțăm la experiment. - Niciodată! veni aproape la unison răspunsul celorlalți. - Nu e vorba de afinități sau sentimente. E vorba de natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ei. Locuiam, de fapt, în Berkeley și-n fiecare dimi neață părăseam mica mea suburbie, cu KFC-ul și K-Mart-ul subsidiare, ca să iau metroul ce mă ducea, pe sub brațul de ocean, drept în inima Frisco-ului. În 1990 eram încă un puști pletos, în jackă de piele cafenie, ce umbla cu mâinile-n buzu nare pe străzi, închi puin du-și că pășește exact pe urmele lui Ferlinghetti și Kerouac. Me troul, faimosul The Bart, e de o deosebită eleganță el însuși
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
eram stătea lângă el și, deși nu știa engle zește, sau poate tocmai de aceea, păreau să se dis treze amândoi de minune. Cealaltă zăcea-n celălalt colț, în spate, lângă mine, și se uita pe geamul opus. Eram un puști pe lângă ele. Nu știu cine gândise o combinație româ nească atât de bizară. Cele două se urau de moarte, și până atunci, pe aeroport în Otopeni, apoi în cursa Tarom până pe Heathrow, și-n cele din urmă cu Lingus până la Belfast, nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
arc de cerc și-am intrat pe șosea. Am lăsat în urmă castelul bântuit de la Annaghma kerrig și ne-am repezit iar, ca nelumea, pe contra sens, pe dru murile întortocheate ale Irlandei. Obiectul care mă inspiră Când eram un puști și citeam broșurile din colec țiile Clubul temerarilor și Povestiri științifico-fantastice, înghițeam, mă rog, pe nerăsuflate aiureala princi pală - despre blestemul faraonilor, gorile uriașe, marțieni cu patru degete la mâini - și-apoi parcur geam, cam nedumerit, și un fel de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
privind în urmă, nu-nțeleg de ce țineam cu toții atât de mult la el. Firește, între noi îl ironizam cât cuprindea, dar mereu cu îngăduința pe care-o merită faptele unui copil mare. Imediat după masa de dimineață, îi convocam pe puști (luându-i de la distracții mai adecvate vârstei lor: suitul în copaci, fotbalul etc.) și începeam să-i chi nuim cu sadism, aplicându-le baterii peste baterii de teste, unele mai ciudate ca altele. Toate testele astea le inventase Sincu. Nimeni
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și o țigară, democratic, au discutat pașnic, iar la sfârșit maistrul i-a spus sibilinic: — Hai, nu fi supărat pe mine, Dumnezeu e om Înțelegător... Dumnezeu? Dar cine era Dumnezeu? Să fi primit Căreală ordin de undeva? Sau, văzând că puștiul umbla sigur pe el, liber, că nu-l turnase Încă nimeni pentru gluma deșănțată la adresa tovarășului Nicolae Ceaușescu, Căreală credea că are proptele undeva sus... Dar Căreală nu auzise de nici un securist pe care să-l cheme Moare, Doamne ferește. Oricum
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Și atunci a sunat telefonul. Era Parolică, deh, ca să vezi... Că ce mai face, că ce rezultate are la dansuri folclorice, că dacă stă bine cu tensiunea, dacă nu, are el o țuică de Zalău , că a auzit de un puști care scrie bine și va fi mare scriitor, că miercuri vine Birică și de fapt de asta l-a sunat, să se sfătuiască, acum, la prânz, că ăia care Îi ascultă mănâncă și ei, așa că pot vorbi liber. „Liber?“ s-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu sprayurile lor cu dioxid de carbon sloganuri obscene sau comice pe cimentul fierbinte, iar călăii și-ar putea îmbrăca victimele în costume grotești. La rândul lor, victimele ar stiliza trecerile lor spre moarte cu gesturi ironice, sărutând solemn paturile puștilor călăilor lor, pângărind steaguri imaginare. Chirurgii s-ar tăia neatenți înainte să facă primele incizii, soțiile ar murmura în treacăt numele amanților în momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o răutate un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acum, blazați și inerți. De fapt, li s-a urît de cînd cu exhibiția”. Totuși, într-o altă scrisoare - 1 august 1921, scrisă cu cîteva zile înaintea apariției acestui articol! —, Vinea i se adresa lui Tzara cu următoarele cuvinte: „Dragă puștiule, cînd mergi în Cehoslovacia etc., de ce nu te repezi și pînă aici să faci ceva exhibiție cu noua artă? Manifestele voastre au un succes nebun, mai ales cel despre idioția pură, bineînțeles. Ar fi cea mai amuzantă manieră de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
calculele ei niciodată. Mai bine să încetez să mă gândesc la ea, viața merge înainte, doar mama mă iubește fără limite, fără condiții. Adoarme, un somn greu dar care îl liniștește. Se scoală limpezit, mănâncă ceva și iese pe stradă. Puștii năvălesc asupra lui cuprinși de bucurie, se îmbrățișează. Nu l-au văzut de mult. Îi povestesc de pe la jocurile de fotbal, de antrenamente. În timp ce îi ascultă este hotărât; da, așa trebuie să fiu și eu, optimist, debordând de energie, mereu voios
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
capul, fiindu-le superior multora. A reușit fără mari probleme la facultate, încă de două ori în condițiile unei concurențe acerbe. Prieteni avea o mulțime, fetele roiau în jurul lui, numai să te fi uitat mai atent! A apărut noua generație, puștii nu mai sunt atât de mici, aproape l-au ajuns în înălțime iar fetele s- au maturizat. Se ghicește sub rochii că le-au crescut sânii. Își țin cu mândrie pieptul înainte, se uită la el cu mai multă atenție
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lângă ea, îi dă un sărut fugar iar Nicu rostește cu încântare, aproape strigând cu vocea-i puternică de bas: - Te-ai făcut gagică mișto, ia-mă și pe mine la plimbare, măcar să vă țin borcănelul! Râd toți și un puști izbucnește hohotind: - Bătrânilor, v-a suflat-o studentul! Erau tineri, veseli, seara era a lor, copacii abia așteptau să îi protejeze, se auzeau din curți glasuri îmbietoare de femei, cu râs velar și muzica ușoară pusă destul de tare. Le plăcea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Dacă nu ți-o luam la spălat, o îmbrăcai tot pe ea ! Împuțitanie ! - Nesimțito !Pa! O pupă la despărțire și pleacă grăbit. Acestea erau vorbele dulci pe care și le aruncau în loc de alint când erau mici. Ajuns pe stradă întreabă puștii ocupați într-o partidă de fotbal: - Cum este apa? - Excelentă! Prin apă toți înțelegeau marea care le stătea în minte de când erau mici, obsesia lor și din păcate de multe ori sfârșitul< marea își lua tributul în fiecare an. Atmosfera
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Cuptorul cu microunde începe să țiuie, și Mona o conduce pe Vrabie în bucătărie. Helen se duce la consolă și ia o gură de vin. Se aude soneria. Și Mona ne strigă din bucătărie să deschidem noi. Acum e un puști cu plete blonde și cu țăcălie roșcată, care poartă pantaloni gri de trening și tricou. Are o oală sub presiune cu capac de sticlă. Peste buză a curs ceva maroniu și lipicios; dosul capacului de sticlă e aburit de condens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
miros de zahăr ars și de brânză de soia - sau o fi mirosul pantalonilor murdari. Și Mona apare lângă noi și zice: — Stridie! Îmi ia oala și hainele, zicând: Stridie, ți-l prezint pe domnul Streator. Prietenul meu, Stridie. Și puștiul își dă părul din ochi și se uită la mine. Zice: — Coacăză crede că știi un descântec. Pula i se termină în stalactita roz pe care o formează prepuțul ridat. Vârful e perforat de un inel de argint. Și Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mine. Zice: — Coacăză crede că știi un descântec. Pula i se termină în stalactita roz pe care o formează prepuțul ridat. Vârful e perforat de un inel de argint. Și Helen îmi aruncă o privire, zâmbind, dar cu dinții încleștați. Puștiul ăsta, Stridie, apucă poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce de haine ai pe tine! Se apleacă peste oală și o sărută. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, cu ochii în podea. Roșește și face un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
strălucește Dis de dimineață, Și marea rece o-ncălzește Cu dragoste curată. Ilie Mihai, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Eu... E greu să fii adolescent, Un tip cuminte și atent Sau puștiul vesel și rebel Ce face glume-n cartier. Nu știu unde mă-ncadrez Știu să râd, să mă distrez, Dar ca să răzbesc în viață, Îmi trebuie muncă și povață. Trebuie să știu s-ascult, Să fiu ager și tăcut, Să-nvăț cum
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șapcă cu cozoroc mic, se clătina în dreapta și-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar nici amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o pijama din flanelă i-a aterizat în poală. Știu eu ce-i bine, uită-te pe afară! a ridicat tonul femeia. Era amurgul, când soarele dispare... El era vanitos, așa că a înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sîngele lui Gildas? - Sfinte Doamne! La fel ca la jefuitorii de corăbii de pe vremuri! - Se pare că polițistul de la Paris l-a săltat pe doctorul Pérec! - Și unde mai pui că tocmai a aflat că nevastă-sa Îl Înșela cu puștiul de Nicolas Kermeur! Gwen se opri brusc. Loïc Își Încărca În break-ul hotelului plasele cu crabi pescuiți. La celălalt capăt al pieței. Rumoarea nu avea cum să-l cruțe. Gwen grăbi pasul ca să-l ajungă din urmă. - Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La celălalt capăt al pieței. Rumoarea nu avea cum să-l cruțe. Gwen grăbi pasul ca să-l ajungă din urmă. - Nu se poate! E o diferență de douăzeci de ani Între ei! - Cucoana Chantal, cînd pune ochii pe un bărbat... Puștiul Kermeur a profitat din plin! De data asta, Loïc auzise. Scăpă o plasă și o apucă violent pe mahalagioaică de braț. - Ce te-a apucat să spui tîmpenii de astea despre fiul meu, gură-spartă? - Toată lumea știe! Dă-mi drumul! Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie suferise și ea de aceeași lipsă de afecțiune, astfel că puștiul, la fel ca ea, Își găsea adesea refugiul pe lîngă Milic, a cărui fire tăcută dovedea mai multă căldură decît manierele energice ale soției lui. Capul tînărului lovi violent peretele. Loïc nu se mai putea stăpîni. Fără să fie conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
jet-ski-ul și scuterul sînt acolo... Dar Loïc Închisese deja. Simțea că-i dau lacrimile de furie și de neputință. Micul ticălos mersese prea departe, Își bătea joc de el, Îl lovise, nu și-ar fi Închipuit În vecii vecilor că puștiul... Nu, nu mai era un puști, cum de nu admisese lucrul ăsta mai curînd? De luni Întregi simțise că Nico se schimbase, Își spusese de o sută de ori că trebuia să stea serios de vorbă cu el și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]