2,436 matches
-
-i drept, erau picături fine, ca atunci când este ceață deasă. Din nou pe asfalt, mai mult la vale (coboram ce urcasem până acolo), în dreptul unei intersecții, aud din spatele gardului unei case: Nene, bicicleta asta-i a mea. Coboară!”. Dacă puștiul tuciuriu care-mi strigase ar fi fost mai mare de 8-9 ani, mi-aș fi făcut griji. Plecasem la orele 8.00 dimineața, ajunsesem la Ruginoasa pe la 12,30. Cu entuziasmul firesc, doar mă apropiasem de castelul înconjurat de multă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ei, care stăteau așezați în fața caselor). M-am mai liniștit văzând că nu se întâmpla nimic, conclunzionând că, de fapt, "țiganii” erau niște oameni săraci, probabil și leneși. Nu semănau cu țiganii nici la îmbrăcăminte. La ieșirea din sat, un puști mi-a arătat pe unde să merg prin pădure, până la șoseaua spre Moinești, astfel scurtând drumul. Cred că se apropiau orele trei-patru după amiaza și nu mai terminam mersul prin pădurea aceea deasă, pe o potecă tare grea pentru bicicletă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cu râvnitele jucării, dar căruia lui i se oferă doar imagini, nimic altceva decât... imagini. S-au împărțit daruri și am primit și eu un minunat CD, pe care acum îl ascult neîncetat. Nu-mi dispărea însă, sentimentul acela de puști părăsit. Sau poate... răzgâiat? M-a scos din nedorita melancolie o surioară ce mi-a oferit o poză de-a Mamei ce arbora un zâmbet larg, plin de dragoste și duioșie; mie îmi era adresat - nicio altă poză nu ar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
noroc că în seara asta totul a mers bine, în cel mai rău caz o să iasă o comedie, și n-ar strica nițică comedie, nu, Vasilescule ? Păi, eu ce-am zis, coane Răcaru ? Oricum o dai, iese bine. Și dacă puștiul cântă mai bine ca matale ? îl irită Răcaru. Îl las pe el să cânte și-i dau pe sfert cât mă cureți tu de bani, râde cu vocea lui răgușită. Hai, du-te și prezintă-l pe copil, că m-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a repeta la pian. — Am adus aici o mapă cu tot felul de doine și romanțe, domnule Fernic, i-a răspuns el, emoționat. — Nu, nu, nu, nu, nu... Nu sunt niciun domn și nici dumneata nu ești. Câți ani ai, puștiule ? — Douăzeci. — Ei, bun, nici nu-ți sunt atât de bătrân, abia ce-am împlinit și eu douășapte. Sunt doar mai călit printr-ale crâș- melor, atâta tot. Hai să vedem ce ai tu pe-aici. Aha, Cavadia... Îmi place, să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
își găsise dizeurul potrivit. Pentru că dincolo de talent, emoția domnișorului Cristian este ceva rar întâlnit. Cred că poveștile simple de dragoste și ritmurile franțuzești călduroase îl așteptau. Privește-l doar, mai are puțin și sclipește pe scenă. — Da, e ceva cu puștiul ăsta, domnule Pribeagu, e ceva... — Sachi e de-ajuns, ți-am spus. — Atunci e ceva cu puștiul ăsta, Sachi, fir-ai tu să fii ! râde Ionel. Cred că fără să vrem am descoperit un diamant, care nu știu de ce zăcea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
simple de dragoste și ritmurile franțuzești călduroase îl așteptau. Privește-l doar, mai are puțin și sclipește pe scenă. — Da, e ceva cu puștiul ăsta, domnule Pribeagu, e ceva... — Sachi e de-ajuns, ți-am spus. — Atunci e ceva cu puștiul ăsta, Sachi, fir-ai tu să fii ! râde Ionel. Cred că fără să vrem am descoperit un diamant, care nu știu de ce zăcea până acum acoperit de praf, fără nicio noimă, fără să aibă habar de ce poate face cu adevă-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Unde să te bagi, Ionele, te-ai țăcănit ? Mai bine lasă-l să plece, ce Dumnezeu a venit cu kipa aia pe cap într-un bar unde se știe că se adună mulți legionari ? — O, dar, domnișorule Cristian, pun pariu că puștiul habar nu are de gardiștii locului. Cred că e nou în zonă și abia acum are să afle nepotrivirea. Tânărul tăcu pentru câteva secunde, fără să se întoarcă să vadă cine-i cere socoteală de la masa din spate. Apoi, ca și cum nimic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Fernic. Tipul tot mai iritat se ridică brusc de la masă. — Hei, hei, hei, amice ! strigă Fernic din capătul salonu- lui. Ia-o mai ușor, nu te înflăcăra aiurea. Oi fi și tu vreun iubitor de ciori și de jidani ? — Hei, puștiule, încearcă Cristi să salveze situația, ia-o de braț pe domnișoară și vezi-ți un pic de drum, nu vezi că n-ai nimerit crâșma ? Dar evreul nimic și nimic. Tăcea și se uita în jos, fără să clintească un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a lui sau de-a răposatului Fernic, aventuri de amor și viața de crâșme, fără oprire, distracții și beții care păreau rupte dintr-o lume atât de îndepărtată. — Dar Zaraza chiar a existat, maestre ? l-a întrebat unul. Era un puști din Constanța de nici douăzeci de ani, căruia tocmai îi tăiaseră piciorul stâng de la genunchi în jos. Mintea lui fragedă era dornică să descopere toate miturile cântece- lor și poveștile de dragoste ale Bucureștilor, pe care nu demult visa să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poate naște fără o muză ? a spus Cristi, emoționat de starea deplorabilă a băiatului, și l-a mângâiat pe frunte ca un tată. — Și cum era Zaraza ? au sărit toți, curioși. Cum era, maestre ? a întrebat cu ultimele puteri și puștiul. Cristi a zâmbit. — Cum te cheamă pe dumneata ? — Grigore Ionescu, domnule. Prietenii îmi spun Grig. — Grig, amice, închide ochii, pentru că am să-ți povestesc despre o femeie de o frumusețe nemaiîntâlnită ! s-a gândit el imediat la Domnișoara Coincidență. O
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mi-am cumpărat un apartament în aceeași clădire în care locuiau Cher și Tom Cruise, la o stradă de Union Square Park. Și cum lumea reală continua să se topească, am devenit unul dintre membrii fondatori ai grupului numit Gașca Puștilor de Litere. Puștii de Litere era de fapt o formulă inventată de mass-media: o imagine falsă de punkiști sclipitori și puși pe rele. Era vorba de un mic grup în vogă de scriitori și editori de succes, toți sub treizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un apartament în aceeași clădire în care locuiau Cher și Tom Cruise, la o stradă de Union Square Park. Și cum lumea reală continua să se topească, am devenit unul dintre membrii fondatori ai grupului numit Gașca Puștilor de Litere. Puștii de Litere era de fapt o formulă inventată de mass-media: o imagine falsă de punkiști sclipitori și puși pe rele. Era vorba de un mic grup în vogă de scriitori și editori de succes, toți sub treizeci de ani, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
linie sub o sută șaptezeci de mile pe oră, am tors eu. - Cât? - Doar zece mii. - Bravo. Ce s-a ales de Ducatti? - Trebuit să-l vând. Jayne credea că-i va da idei periculoase lui Robby. Iar idea mea că puștiului nu-i pasă de nimic s-a dovedit inutilă. - Cum e tatăl, așa și... - Nu mai gâfâi pe aici de nerăbdare și trage o coca. Jay a tras o linie, apoi s-a oprit, strâmbându-se. O secundă de tăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să arate ca luna. Apoi cineva mi-a zdrăngănit strunele: iarăși Sarah. Mi-am dat ochii peste cap și am murmurat o înjurătură printre dinți. Am privit în jos și am oftat: purta un șort foarte strâmt, alb. - Ăștia-s puștii, i-am spus lui Jay, arătând spre Robby și Sarah. Ea e într-o ținută foarte șic, rozul e la modă anul ăsta pentru cei de șase ani. Robby poartă țoale de hip-hoper alb și e acum oficial un între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-l câștiga de partea mea. Îl dezamăgisem total - iar faptul că își pleca privirea ori de câte ori intram în cameră îmi reamintea de asta. Și totuși, încă mă deranja faptul că el - nu eu - n-avea curajul să facă primul pas. - Hei, puștiule, am zis, stând la masă și dând peste cap restul amestecului matinal. S-a dus pe gât arzând și am simțit o acreală, închizând ochii până când căldura alcoolului a început să se răspândească prin sistem și mi-a făcut pleoapele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
una ca asta. - Sunt un tată și un soț dedicat, am zis eu foarte mândru. - Da, murmură Binky ezitant. Da. Am plusat, să-i spulber orice îndoială. - Și predau. - De necrezut. - Am doar o săptămână de când sunt la facultate, dar puștii mă iubesc. Circulă legenda că la cursul meu au încercat să se înscrie mai mulți studenți decât la orice alt profesor rezident. Sau cel puțin așa mi s-a spus. - Câți studenți ai? - Păi, eu n-am vrut decât trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un tată care din fericire apărea perfect normal deși eram exasperat de spectacolul pe care îl urmăream. Tot spectacolul părea inofensiv - doar o altă zi de naștere haioasă de mare profil - până când am început să-mi dau seama că toți puștii erau sub influența medicamentelor (Zoloft, Luvox, Celexa, Paxil) care îi făcea să se comporte letargic și să se exprime monoton și fără pic de emoție. Iar unii dintre ei își rodeau unghiile până sângerau, un pediatru fiind angajat special „în caz că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chestia aia chiar nu se găsea - și știam cât mălai ești dispus să dai, așa că eram un pic cam disperat, întrebând cam pe toată lumea, și într-o noapte când eram...în trecere...pe la facultate, mici livrări, i-am întrebat pe puștii ăia dac-ar fi în stare să-mi procure drăcovenia, iar ăsta a zis c-o să mi-o aducă a doua zi. Nici o problemă. Goneam pe autostradă. Am ignorat palmierii nelegănați care transformaseră autostrada într-un tunel. Mă ghidam după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chema Clayton? - Nu țin dosare, băiete. În afara mașinii totul era neclar. - Îl chema Clayton? - Tot ce știu e că l-am întâlnit la facultate și avea Mercedesul ăsta mic și alb. Pete tuși. Îmi amintesc mașina. Mi-amintesc gândindu-mă: puștiul e doldora. Mă gândeam că ăsta o să fie un semestru profitabil. Tăcere. Da’ nu l-am mai văzut pe puști de-atunci. Porsche coti ușor. Alt puseu de teamă. - Îl chema Clayton? M-am bâlbâit și-am încercat să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ordinului, este belgian. Un fel de sfânt laic, elegant, cu mare faimă în țara sa, și care a ținut să-și încheie cariera profesională în acest colț pierdut de lume. A petrecut o noapte albă gonind, cu mașina, după un puști căzut în plasa armatei israeliene și dus într-un camion nu se știe unde. Fiul unei doctorițe șefă de serviciu, dar deținătoare a unui pașaport iordanian, fără carte de identitate palestiniană și deci în pericol de a fi expulzată în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și dus într-un camion nu se știe unde. Fiul unei doctorițe șefă de serviciu, dar deținătoare a unui pașaport iordanian, fără carte de identitate palestiniană și deci în pericol de a fi expulzată în orice moment. De unde și spaima. Puștiul a fost arestat în autobuzul în care un grup de copii, după ce au aruncat cu pietre în soldații israelieni, se ascunseseră pentru a nu fi arestați. Mai nepotrivit nici că se putea, și ca moment și ca loc. A fost
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
O notă de humor: ar exista pe undeva și un amiral palestinian. Sau până unde poate ajunge foamea de simboluri... În oraș, vidul, deșeurile, plictiseala. Nimic de făcut, puține feluri de mâncare. Și deloc alcool. În locul acestuia arme de foc. Puștii se fălesc în plină stradă cu AK 47, M 16, revolvere (rachetele Qassam nu-mi sunt arătate, nici Katiușele). Se trage în aer la căsătorii, se trage și între familii, în joacă, din obișnuință sau în cazul unor acte de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe atât de necontrolabile. Amplificat de o maree oarbă și juvenilă, s-a dezlănțuit un vânt nebun de vitalitate colectivă și sinucigașă. Nu-i e dat oricui să arunce cu pietre în tancuri: în Gaza, solul fiind plat și nisipos, puștii trec rapid la stadiul superior al proiectilului, la glonțul de armă sau la rachetă. Cei care aruncă pietre sunt micii palestinieni de pe colinele Cisiordaniei. Aceste diferențe trebuie trecute la capitolul "strategie și geologie". Părintele Manuel Moussalam, preot catolic, a obosit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ținta. Tabăra fiind bine închisă, „pe dinăuntru, nimeni nu s-a încumetat să meargă”. Urmează al doilea tir, ghiulele pică în plin, din acre cauză, „vitejii ieniceri, nesuportând aceste lovituri, deși erau obișnuiți să-și pună pieptul în fața tunurilor și puștilor, s-au culcat cu fețele la pământ”. După acest atac nereușit, urmează asaltul condus chiar de sultan și cu acesta începe ultima fază a bătăliei, relatată aproape identic de Sa’adeddin și de Kodja Husein, cu diferența că la Sa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]