5,860 matches
-
POSIBIL SĂ-L POARTE FĂRĂ EFECTE NEGATIVE ÎNTR-UN ATELIER DE PISTOALE CU ENERGIE ȘI DISPOZITIVE INELARE DE LA ARSENAL, DAR UN COSTUM "DE LUCRU" ERA NEPRACTIC PRIN MĂRIMEA LUI. ȘI AR MAI FI FOST ȘI ALT ASPECT NEFERICIT LEGAT DE PURTAREA UNUI ASEMENEA COSTUM ÎNTR-UN ARSENAL. INTRODUSESE ÎN EL ASPECTE ȘI INVENȚII NECUNOSCUTE FĂURITORILOR DE ARME. POSIBILITATEA CA UNELE DINTRE ACESTE DESCOPERIRI SECRETE SĂ FIE ANALIZATE DE CĂTRE INSTRUMENTELE DETECTOARE CONSTITUIA ÎN SINE UN MOTIV SUFICIENT PENTRU A DEPUNE COSTUMUL ÎNTR-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ta”, spune fiul risipitor din parabolă, după ce a risipit averea tatălui (Lc 15,21) Când păcătuim, afectăm și comuniunea în Biserică. În acest caz, bunătatea lui Dumnezeu care acționează în Biserică și prin ea, nu poate să se răspândească. Prin purtarea sa plină de răutate, creștinul se pune în afara comunității acelora care îl iubesc pe Dumnezeu și pe ceilalți, așa cum Isus Cristos ne-a învățat să facem. De aceea, după un păcat, nu trebuie doar să îndreptăm nedreptatea, dar să ne
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Bieții de ei. Cât erau ei de psihiatri n-au rezistat lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se minuneze: "Și ce bine desenează, altul în locul lui și-ar fi luat nasul la purtare". Noroc că tata nu mă mai căuta deloc. Ar fi căscat ochii mari și m-ar fi dat de gol. Mi s-a permis să ies singur în oraș și într-o zi le-am comunicat că aș fi vrut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar, influențat probabil și de Luchi, tata se plictisise să mai spere ceva în legătură cu mine. Nu-l mai interesam sau era scârbit de purtările mele. Drept care mi-a trimis câteva rânduri reci prin care îmi comunica, altă lovitură, că fusesem primit la Belle Arte datorită influenței lui. Acum nu mai era dispus să facă nimic pentru mine. Dealtfel, era ocupat. Mă anunța că tocmai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mult prăpastia dintre mine și el. După povestea cu fratele meu. dorința de a mă comporta ca un "eretic" și de a-mi câștiga astfel o aureolă pe care să n-o împart cu nimeni mi-a influențat destul de mult purtările, mai ales că firea mea mă împingea în aceeași direcție; eram chiar mândru să-i sperii pe cei din jur prin păcatele mele. Cum reprezentările mele de-atunci erau extrem de naive, legate de puțina mea experiență de viață, mi se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alte capete pentru a le face să consimtă la asasinat, încât am înțeles că toată nenorocirea oamenilor vine de-acolo că ei nu folosesc un limbaj clar. M-am hotărât atunci să folosesc un limbaj clar și să am o purtare deschisă ca să găsesc drumul cel bun. În consecință, spun că există flageluri și victime, și nimic mai mult. Dacă, spunând asta, devin flagel eu însumi, cel puțin eu nu consimt la asta. Încerc să fiu un ucigaș nevinovat. Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
În cel mai scurt timp, eu și tata sau mai bine zis tata și cu mine ne prezentăm la curtea boierului și suntem primiți aproape imediat, incidentul se rezolvă amiabil, tata prezentându-mă ca elev normalist cu nota 10 la purtare, motivând în acest fel că eu mi-am apărat boii și nici vorbă să fi încercat să-i agresez omul - un vlăjgan cât muntele - comparativ cu puținătatea și fragilitatea mea de copil. Deci, atunci în nedreapta orânduire burghezo-moșierească am obținut
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
centrul satului, folosind nostima sintagmă de „Iesi afară, parsivule!”, făcând o larmă așa de mare, încât i-am atras atenția domnului Tachi care, auzind repetarea insistentă ce mi făcuse, a priceput că noi, dracii de copii, ne luasem nasul la purtare și îi aduceam astfel o insultă, chiar în fața prăvăliei al cărei proprietar era, a început să ne amenințe și să ne adreseze aceeași formulă la plural: „Iesiți afară, parsivilor!” Cu cât domnul Tachi se enerva mai tare și striga scrâșnit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu puteau prelua niciodată controlul, ca și când organismul avea o viață proprie În afara și dincolo de personalitățile care Îl alcătuiau. Printre ei, Asya Kazanci Își găsea pacea lăuntrică. Café Kundera era sanctuarul ei. În locuința familiei Kazanci trebuia să-și corecteze Întotdeauna purtările, luptându-se pentru o perfecțiune care era dincolo de puterea ei de Înțelegere, pe când aici, la Café Kundera, nimeni nu te silea să te schimbi deoarece se credea că ființele umane erau În esență imperfecte și incorigibile. E adevărat, nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Împreună, spărgând rodii și presărând pudră de scorțișoară și migdale mărunțite În zeci de boluri cu ashure aranjate pe blatul de bucătărie, mătușa Banu și-a Început povestea. — A fost odată ca niciodată, Într-un tărâm nu foarte Îndepărtat, pe când purtările oamenilor erau vrednice de dispreț, iar vremurile păcătoase. După ce a privit Îndeajuns la ticăloșia asta, Allah a trimis În cele din urmă un mesager, Noe, care să Îndrepte purtările oamenilor și să le dea șansa să se căiască. Însă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fost odată ca niciodată, Într-un tărâm nu foarte Îndepărtat, pe când purtările oamenilor erau vrednice de dispreț, iar vremurile păcătoase. După ce a privit Îndeajuns la ticăloșia asta, Allah a trimis În cele din urmă un mesager, Noe, care să Îndrepte purtările oamenilor și să le dea șansa să se căiască. Însă când Noe a deschis gura să predice adevărul, nimeni nu l-a ascultat, iar cuvintele lui au fost Întrerupte de Înjurături. L-au făcut În toate felurile: nebun, smintit, ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-și sprijini sînii de gura mea. Cu respirația tăiată, i-am simțit mîna pe șlițul meu. Ce-ar fi gîndit despre asta Martin Heidegger? Sărutările mele pe decolteul adînc al Virginiei aveau ceva de-a face cu viitorul anterior? Chiar dacă purtarea mea se vădea a fi o fugă heideggeriană din fața morții, preferam să mă Îndrept spre sînii Virginiei, cărora li se potriveau mai bine decît poemelor lui Hölderlin declarațiile filozofului, pe care le notasem chiar În dimineața aceea: sînii Virginiei declanșau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru mine: o fată care a avut Între altele Îndrăzneala, În anii cincizeci, să se Îndrăgostească de un băiat cînd era abia adolescentă. Părinții au fost Înnebuniți! Vedeau deja spectrul mamei celibatare! Nu i-am spus niciodată că Îi admirasem purtarea. Cuteza ceea ce eu nu cutezam! În 1953 sau 1954, adusese acasă discul cu muzica filmului O’Cangaceiro, un film și o muzică pe care tata le detesta. Avusese curajul să-l Înfrunte și să-i spună În față că Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
piața o privea iscoditor. Cu fețe ostile, batjocoritoare și pline de dispreț, oamenii se întorceau spre ea, râzând și arătând-o cu degetul, deși unii dintre bărbații care acum se amuzau pe seama ei nu și-ar fi permis o asemena purtare când o vizitau la stabilimentul de sub atelierul pălărierului, e drept, la alte ore și cu alt scop. Lăsă în urmă Haymarket și o luă către nord, înspre Canalul Iecaterinski, trecând peste Podul Kokușkin înapoi pe Aleea Stoliarni. Aici se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
intervenit o problemă urgentă. Trebuie să vorbesc cu Nicodim Fomici. Spune-i să revină mâine. Porfiri se încurajă singur, așteptându-se ca volumul și intensitatea plângerilor ei să se amplifice odată cu acest anunț. Femeia însă demonstra o admirabilă consistență în purtarea ei și lăsa impresia fie că nu îi auzise hotărârea, fie că nu o înțelesese, ceea ce îl făcu pe Porfiri să își dea seama că îi va fi greu să scape de ea. Drept urmare i se adresă funcționarului fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mândru. Poate prea mândru. ă Va să zică, un student sărac nu are dreptul la mândrie? Așa credeți? ă Mândria poate fi un lucru primejdios. ă Vă înșelați în privința mea. Eu nu am mândrie. ă Sunt alte asemănări. O anumită tensiune în purtarea ta. O anumită imprevizibilitate. O sălbăticie, mai că poți să îi spui. ă Pot să plec acum? ă Desigur. Voi trece pe la tine mâine. ă Mi-ați mai spus asta. Nu e nicio nevoie. Dar înțeleg că aveți propriile motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
era legat strâns înăuntrul unei bonete albe. Avea o față atractivă și inteligentă. Porfiri simți o independență ageră, care putea fi confundată, de bună seamă, cu aroganța sau chiar impertinența. Avea ochii erau întrebători, fără a fi suspicioși, iar în purtarea sa se ghicea o nerăbdare care sugera că a fost deranjată de la o muncă importantă. El îi estimă vârsta în jur de vreo treizeci de ani. ă Bună ziua, începu Porfiri. Asta e casa lui Goriancikov, studentul? ă Da? ă Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să te întreb... Porfiri se opri. Mai bine, lasă, poate mă înșel eu. Reținerea lui Porfiri nu aduse destinderea pe care o aștepata de la Salitov. Îl privi pe celălalt bărbat cu atenței înainte de a continua: Detectez un anumit antagonism în purtarea dumitale, Ilia Petrovici? Salitov suspină adânc, asigurându-se că se face auzit, apoi se întoarse spre Porfiri cu o amarăciune cruntă și feroce în priviri. ă Îmi știu locul. Eu sunt un simplu ofițer de poliție. Dacă mi-o cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
era acolo. Ca să spun așa, cred că ne-a urmărit. Nu venise cu noi. Sau poate că a fost o conicidență că l-am întâlnit în halul ăla. ă În halul ăla? ă Era beat. Numai așa se poate explica purtarea sa. ă Dar ce a făcut? ă Ne așezasem să mâncăm într-o poieniță înconjurată de mesteceni. Ceilalți plecaseră la plimbare. Eu eram obosită și am rămas să citesc. Boria a apărut pe neașteptate. De nicăieri. S-a împiedicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
eu la fel, Nu vorbi despre moarte, tată, Cât suntem vii putem vorbi despre moarte, nu după aceea. Cipriano Algor își mai turnă puțin vin, apoi se ridică, se șterse la gură cu dosul palmei ca și cum, plecând, regulile de bună purtare la masă s-ar fi anulat, și rosti, Trebuie să mă duc să mai scot niște lut, ce-avem e pe sfârșite. Când să iasă, fiica lui îl chemă, Tată, mi-a venit o idee, Ce idee, Da, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
regulate colțul ales, înconjoară trunchiurile copacilor, se insinuează în vegetația joasă, ca și cum în vreo carte a celor mari ar scrie că doar așa trebuie să stea ordonate până la sfârșitul timpurilor și la improbabila înviere a resturilor. S-ar crede că purtarea lui Cipriano Algor este complet ridicolă, dar, și în acest caz, ar fi bine să nu uităm importanța decisivă a punctului de vedere, ne referim acum la Marçal Gacho care, venind acasă pentru ziua de repaos, și îndeplinindu-și elementarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de ei. Cât erau ei de psihiatri n-au rezistat lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se minuneze: „Și ce bine desenează, altul în jocul lui și-ar fi luat nasul la purtare”. Noroc că tata nu mă mai căuta deloc. Ar fi căscat ochii mari și m-ar fi dat de gol. Mi s-a permis să ies singur în oraș și într-o zi le-am comunicat că aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar, influențat probabil și de Luchi, tata se plictisise să mai spere ceva în legătură cu mine. Nu-l mai interesam sau era scârbit de purtările mele. Drept care mi-a trimis câteva rânduri reci prin care îmi comunica, altă lovitură, că fusesem primit la Belle Arte datorită influenței lui. Acum nu mai era dispus să facă nimic pentru mine. Dealtfel, era ocupat. Mă anunța că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mult prăpastia dintre mine și el. După povestea cu fratele meu, dorința de a mă comporta ca un „eretic” și de a-mi câștiga astfel o aureolă pe care să n-o împart cu nimeni mi-a influențat destul de mult purtările, mai ales că firea mea mă împingea în aceeași direcție; eram chiar mândru să-i sperii pe cei din jur prin păcatele mele. Cum reprezentările mele de-atunci erau extrem de naive, legate de puțina mea experiență de viață, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu uita să iei mărunțiș pentru telefon și pentru taxiul de întoarcere, asta-mi spunea mereu mama. „Pune-ți o bancnotă de cinci lire în cizmă, Henrietta, așa o să ai întotdeauna pe ce conta dacă bărbatul își ia nasul la purtare și trebuie să pleci brusc.“ Așa am făcut întotdeauna de-atunci. — Chiar și când ieși cu tata în oraș? întrebă Sophie rânjind. Mi-l și închipui luându-și nasul la purtare, iar pe tine luând autobuzul 29 spre casă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]