8,125 matches
-
amurg hrănit de stele auroră rătăcită printr-un crepuscul infinit laur- scâncet căzut în poala ei o face să zâmbească avea un rost acum...să îi șoptească...mamă ! zvâcnet uitat și regăsit în altă dimensiune trezită de răsărit, străfulgera drumul pustiu udând iubirea amorțită sub praful așternut aripi de ceară întinse peste cuib inaccesibil încearcă zbor înșelător aduce plutire deasupra zilelor întunecate transpus imaterial în material mișcat de cuvânt aruncată peste suflet himeră între două lumi plutește visând dureros speranță de
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
or primi. Îi voi plivi cu blând cuvânt Ca-n Tine să răsară Rodi-vor oare înspre Înalt? Sau iar m-or răstigni... VAMPIRII DE VISE Verticale cimitire se-nalță-n bulevarde Cu morți care-și fac veacul în case-acum pustii. Secați strigoi, Siluie-n noi Pe cei ce-s duși, cât și pe cei ce-s vii. Neagră lumina e-n a lor privire, Buznind călări pe monștrii, sacri sau profani, Sclavi și stăpani, Sfinți și păgâni, Măduva vieții, suptă peste
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
o persoană știa că va scoate bani frumoși. Nu aveam de gând să umflu buzunarele unor oameni fără scrupule, făcându-mi reclamă cu numele lui A.B. Dar...o petrecere nu se refuză. Pe măsură ce trăsura înainta, drumul devenea tot mai pustiu și casele se împuținau. L-am întrebat pe așa zisul majordom unde mergem, el m-a asigurat că totul este în regulă. Am ajuns pe un domeniu imens, în mijlocul căruia trona un castel medieval. Nu se putea intra decât trecând
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
vieți care a fost așa învață ei să zboare deasupra restului de trup așa învață ei să existe ignorând materia care i-a purtat așa învață trecerea de la a muri la a învia prin încarnare locul unde au crescut devine pustiu nefiresc lucrul știut păsările animalele sentimentele par deodată hazlii mult prea vechii toate uitând de ce or uita oare că în urma lor omizile sufletelor încă necoapte mușcă din carnea de împrumut. Citește mai mult încă nu s-a născut vreun omdin
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
de gală Înțelepciunea crește cu migală Și nu ca Adriatica la flux! E tot ce ne-a rămas la îndemână Veniți senini: un tratament cu ceai Spărgând prognoze, depășește ce-ai Pus la cale-ntreaga săptămână Dar iată văd saloanele pustii Și toți clienții au plecat de mult Când faci aparte pentru ceai un cult poți să dai greș. Și iarăși să revii Păcat de convorbirea mea ratată Pierd alții lucruri mult mai mari și-ncai Îmi pare rău că nu mai
FANTEZIE LA UN CEAI de ION UNTARU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352087_a_353416]
-
cu bucuria aceea neștiută care mă duce departe de Timp, de mine care-mi umplu buzunarele cu solzi de pește, vara tîrziu, către toamnă, într-un echilibru fragil și cu regretul de a nu-mi fi de ajuns această bucată pustie de drum. Amară și înecăcioasă ca un fum de paie arse. Adevărul e pretutindeni sub razele piezișe, iar noi așteptăm, așteptăm, așteptăm. Munții se apropie de cer încheind tratate de pace croite pe măsura ta, dimineața la ora exactă, nu
ANOTIMPURILE GIRONEI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352098_a_353427]
-
Sfântul Ioan Botezătorul celor care veneau la el (Matei III, 8). „O viață întreagă poate nu ne dăm seama de roadele harului primit la Botez; dar atunci când Dumnezeu binevoiește a lovi inimile noastre împietrite, așa cum a lovit Moise stânca în pustie, din care a curs apă, și din astfel de inimi curg lacrimile de pocăința care spală întinăciunea păcatului. Dacă n-ar fi harul Botezului în noi n-ar curge nici lacrimile cele mântuitoare ale pocăinței. Harul Sfântului Botez, învăluit în
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
șirul lor, De frunzele ce-aleargă prin vânt făcute ghem, De golul dimprejur, de ploaie... sau de nor... Ci poate, doar, de liniștea tăcerilor mă tem. Am rătăcit prin toamne trecute până ieri Pe drumuri peste care s-a așternut pustiu. Am aruncat prin gânduri temutele tăceri... Nu-i timpul pentru ele, le-oi tace mai târziu. Singurătatea strânge doar liniști și tăceri, Și teama de tăcut, tăcută... dreptu’-și cere. Tăcerile n-au teamă, nici mâine și nici ieri, Când
E TOAMNA MEA de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352149_a_353478]
-
Ediția nr. 1008 din 04 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Sălbatică femeie Cum trece timpul! Ca și Oltul. Tu nu mai porți în plete Arama florilor de tei. Doar ochii și-au păstat Culoarea primăverii. Erai sălbatică femeie, Pe câmp pustiu cutreierai, Voind să afli Ce se ascunde dincolo de zare. Călcai pe fire de nisip Si te ardeau la tălpi, Iar tu cântai ... Doreai ca fiecare viers al tău Să se prefacă In câmp cu flori Si-n iazuri limpezi, binefăcătoare
SĂLBATICĂ FEMEIE de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352144_a_353473]
-
în ea îl aprinde Bătrână casă Bătrână casă zace într-o rană Doar buruieni aburca înspre coama, Fântână clipocește a dojana În jur nu-i nimeni să-i întindă-o mâna. E ceas de-amiezi, dar nu-i nici-o suflare Pustie și sinistră-i așezarea Cu lacrimi de copil se umple zarea Și păsări cântă-n pomi a disperare, Dar stinsele-mi puteri iar le simt treze Când undeva, pe-un coș ce-i mai înalt Vin cuib să-și facă
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
Aceleași vânturi ) Atunci, și stele ar fi fixe, dominate de inteligența alunecării pe orbite anoste. Și, apoi, mai există gândul care înnobilează. Plutesc prin gând ca-ntre vecii de apă: / Deasupra-mi cerul gol și legământul / De-a nu lăsa pustiu să bată vântul / Prin visul nostru gata să înceapă. Văd jos din bezna grea mijind pământul / Și pe pământ pe cel ce groapa-și sapă / Cum se-mormântă-n propria lui groapă, / Fără să-și poată ști deznodământul. Cu-atâtea amintiri desperecheate
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
trecut, Tăcerea ascunsă-n cuvinte... Ridic plin de teamă al timpului voal Și caut o fărâmă de soare... E frig...e-ntuneric acolo-n trecut Și drumul parcurs încă doare... Cu tălpile goale pășesc peste anii Trecuți fără rod...și pustii... Iar rănile dor și-mi sângeră gândul Că, Doamne puteai să revii... Dar încă e timp...mă proștern și Te chem Îți cer încă-o dată iertare... Privește spre mine...mă strânge la Piept Și lasă prin Haru-Ți salvare! De-
OMAGIU DIVIN 7 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352225_a_353554]
-
răzgândiri Să-ți ningă iar cu dacă și cu parcă Pe buzele rostirii și-n priviri. Nu știi ce vrei! Ți-s drumurile toate În rame de-ncercare, argintii Și orice pas se-mpiedică de poate. Îți vor rămâne verbele pustii De nu vei șterge virgule de geruri Și cratime de vifor ne-mblânzit. Poți răsuci povestea-n mii de feluri Ca să ajungi pe valul potrivit... Referință Bibliografică: Balans pe tăișul de gând / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1330
BALANS PE TĂIŞUL DE GÂND de AURA POPA în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352241_a_353570]
-
aceeași nuanță de iritare în voce. - Da, să mergem. Șoferii să rămână aici, vă rog, a hotărât comisarul Olaru zâmbind amabil magistratului, în timp ce-l liniștea cu un semn discret pe comisarul Grosu, care intenționa să intervină în discuție. Curtea era pustie. Au urcat cu pași mici povârnișul pe drumul amenajat cu bare de fier-beton, îndreptându-se spre casa a cărei siluetă era profilată pe cerul senin și rece. Gabriel era în față, însoțit îndeaproape de unul din agenții ale căror chipuri
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
flori înmiresmate care-ți bucură ochiul, nările, mintea, sufletul, inima. „Taie florile, taie sufletul!” a venit implacabil verdictul. „Mai sobru, tovarășa, mai sobru!” Am mutilat. Am tăiat sufletul după comandă, în mii de bucăți, l-am fărâmițat azvârlindu-l în pustiile vânturi. Am tăiat focul cel sacru, o dată cu florile, o dată cu inima. Și ce-a rămas din prețiosul material ideologic? Genericele, scrise evident, cu majuscule. Istoria se repetă, dar, de data aceasta, cu altă conotație, la fel de dăunătoare. Conotația este trivială, frustă, obscenă
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
o sumă a plăcerilor: Afară ninge prăpădind,/ Iubita cântă la clavir./ Și târgul stă întunecat,/ De parcă ninge-n cimitir", această stare este gradată până la incitarea simțurilor: "Și plâng și eu, și tremurând/ Pe umeri pletele-i resfir.../ Afară târgul stă pustiu/ Și ninge ca-ntr-un cimitir". Acest hedonism pe care-l găsim la Bacovia nu vrea distincție între diferitele plăceri. Eul poetului este satisfăcut așa cum este, iar lumea, așa cum este, devine obiect al plăcerilor. Lumea este văzută prin culori. Aceasta
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
borangic În plete care cad lunatec Și-n ochii tăi, aprins jăratec. (9) Georgeta RESTEMAN: CU VORBA TA M-ATINGI MEREU Cu vorba ta m-atingi mereu Precum un foc de Prometeu, Dar în tăcerea-mi azurie Mai plânge inima pustie Și în comori de neuitare Cuvinte sacre din altare Cu zei faimoși și Afrodite Misterele din stalactite, Cu feți-frumoși și cosânzene Și vise-n roua de sub gene. Nu vreau a rătăci prin umbre Cu dor de tine mă pătrunde Ascunde
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
cu vise alungate”. Iarna accentuiază starea de angoasă și singurătate. Cele mai multe dintre poezii sunt înveșmântate în voalul alb al iernilor fără sfârșit... “ninge iară-și primăvara-n pomi // în ziua asta când mă doare sufletul de tine // când pe alei pustii mi-s pașii singuri // și clipele se scurg latent peline”...( ninge iarăși...) Imaginația poetului lucrează febril, retrăind cu maximă intensitate momentele pierdute și clipele ce-i stau în față... ca un mare semn de întrebare. Totul este trecut prin filtrul
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
au lăsat „cioturile goale”... În fața clipelor „risipindu-se în frunzele galbene” poetul nu poate decât să privească îndurerat și să se întrebe: „ când orele atârnă atât de greu // spre care anotimpuri să mă zoresc” ( am să te caut). Dincolo de toamnele pustii, de iernile ce induc o senzație de vid existențial - undeva în umbră - rămâne visul - libertatea visului de a hoinări prin grădinile paradisului cu parfum de „eternitate”. Apăsat de solitudine interioară, poetul caută o „luminiță” care să-l salveze de fantasma
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
un fel de pîndă, vinerea la prînz cuiburi de primavară. În fond, iubirea nu se măsoară în cuvinte nici nu se strigă, depinde doar cum o privești cînd îmi fac ordine în senzații - mijesc ochii și dau de un albastru pustiu că nu mai e nimic, nimic altceva decît nimic, fix la ora șase și douăzeci după care voi lua nopțile de la capăt prin ierburi cu șerpi, o lume a genezei unde totul este posibil și provizoriu cu toate că-ți văd ochii
CELEI DINTÎI TĂCERI A INIMII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356386_a_357715]
-
umeri soarta un urcior cu apă vie Într-o țară unde dorul, visele nu mai învie Când avurăm trebuință, după ce dădum ocol Și văzurăm cu mirare că urciorul era gol, Ajutor de unde, sfaturi cine să ne dea? Curtea noastră e pustie și alături nimenea; Omul care are unul, poate chiar mai multe joburi Tot în țăr'nă se întoarce lutul lui în zeci de cioburi Primăvara zămislește în adâncuri un tubercul Sună ceasul, stingi lumina și apoi se-nchide cercul. Referință
CERCUL de ION UNTARU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356465_a_357794]
-
Pentru el totul se poate, Viață mai lungă, din noapte, El face o nesfârșită zi, Căile din spații astrale, Enigme nu vor mai fi. Și pe toate în parte, Cu asalt le va cuceri. Apele transformă-n lumină, Iar continentele pustii, Vor deveni, O înfloritoare grădină. Viața ne va fi fericire, Eternă cum s-a visat, Mereu în veșnică-nflorire, Și-n veșnic asalt. Referință Bibliografică: Supremație / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 272, Anul I, 29 septembrie 2011
SUPREMAŢIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355818_a_357147]
-
sau ateu: „dacă lucrarea Lui e terminată, Duminica se mai odihnește Dumnezeu?” Lucrarea noastră, nu e gata nici mâine, dar mâna mea astăzi se roagă și scrie: „dă-ne nouă, Doamne, cereasca Ta pâine și nu ne lăsa ispitiți în pustie!...” Referință Bibliografică: Duminică, Dumnezeu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 268, Anul I, 25 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DUMINICĂ, DUMNEZEU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355895_a_357224]
-
bată mingea prin toate locurile posibile, chiar și pe străzile mai lăturalnice ori pe trotuare. Încă era cald și se mai purtau bluzele și cămășile cu mânecă scurtă până la lăsarea întunericului. Nu plouase de multă vreme. Pe strada Dreptății era pustiu la ora aceea din noapte. Grupuri de câini de pripas rostogoleau câte o cutie de conserve ori resturi alimentare adunate din piața de alături ori se alergau pentru cine știe ce pricină numai de ei știută. Fără să-i bage în seamă
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
țintit Ai mers abil și, pas cu pas, Rivalii-n taină i-ai lovit, Iar pe amici i-ai dus de nas... Erai umil și-adesea săritor, Rapid săreai în ajutor... In moale scaun cățărat Stai plin și domini în pustie, Tu, plin de propria-ți prostie... Referință Bibliografică: Acrostih / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 268, Anul I, 25 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ACROSTIH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355912_a_357241]