3,728 matches
-
se arate învăluite într-o relaxare îngăduitoare. C. ar putea fi apropiată familiei literare inaugurate de Ion Creangă și continuată de Calistrat Hogaș. Povestirile și nuvelele reiau, în general, aceleași procedee de realizare artistică afirmate în scrierile anterioare. În nuvela Pustiuri (1942), autoarea extrage din mitologia populară românească tipul țăranului care, având forțe malefice, este capabil să abată prăpădul asupra oamenilor. Aici atmosfera devine tragică și evoluează gradat. Psihoza colectivă este înfățișată prin amalgamarea sugestiilor vizuale, acustice, olfactive și a fantasticului
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
introduce câteva personaje cu adevărat memorabile, între care se evidențiază mazurul Domnici. C. rămâne, în esență, o povestitoare a cărei fantezie în descrieri este remarcabilă. SCRIERI: Un vis, București, 1936; Poeni, București, 1938; Moldovenii, București, 1938; Dealul Perjilor, București, 1939; Pustiuri, București, 1942; Amurg, București, 1967; Călătorul, București, 1971; Poeni. Moldovenii, postfață George Gană, București, 1972; Îndrăgostitele, pref. Ion Vlad, București, 1975; Povestiri, București, 1979; Din viața văilor, București, 1984. Repere bibliografice: G.C. [G. Călinescu], „Un vis”, ADV, 1936, 16 231
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
nu mai mergi afară cu Tessie? Iar Zoë, pe un ton ușor amar, Îi răspunsese: ― E ocupată. Acesta era lucrul care declanșase revenirea palpitațiilor bunicii mele. După tot ce făcuse ca să-și ispășească păcatul, după ce Își transformase căsnicia Într-un pustiu arctic și lăsase un chirurg să-i lege tuburile falopiene, consangvinitatea tot n-avea de gând să-i dea pace. Așa că, Îngrozită, bunica mea reluă o activitate cu care Își mai Încercase norocul o dată, având, fără Îndoială, rezultate de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era tentat să se roage sau să-și regleze conturile cu Dumnezeu. Percepea infinitul dinaintea lui, dar nu-l Încălzea cu dorințe omenești. Infinitul era la fel de vast și de rece ca oceanul care se Întindea În jurul navei și, În tot pustiul acela, ceea ce simțea Milton cel mai acut era realitatea și zumzăitul propriei sale minți. Undeva acolo, dincolo de apă, era glonțul care avea să-i curme viața. Poate că era deja Încărcat În arma japoneză din care urma să fie tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru toate crizele identitare care au urmat, inclusiv a noastră. Dar Societatea Intersexuală a Americii de Nord nu avea să fie fondată decât În 1993. Așa că mă gândesc la Zora Khyber ca la un pionier, un fel de Ioan Botezătorul strigând În pustiu. În linii mari, acel pustiu era America sau Însuși globul pământesc, dar, mai exact, era bungaloul de lemn În care stătea Zora, În Noe Valley, unde stăteam acum și eu. După ce Bob Presto se convinsese asupra detaliilor anatomiei mele, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au urmat, inclusiv a noastră. Dar Societatea Intersexuală a Americii de Nord nu avea să fie fondată decât În 1993. Așa că mă gândesc la Zora Khyber ca la un pionier, un fel de Ioan Botezătorul strigând În pustiu. În linii mari, acel pustiu era America sau Însuși globul pământesc, dar, mai exact, era bungaloul de lemn În care stătea Zora, În Noe Valley, unde stăteam acum și eu. După ce Bob Presto se convinsese asupra detaliilor anatomiei mele, o sunase pe Zora și aranjase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
exact ce simt și văd și eu. Cu toate astea, nu puteau decide în locul meu, dar mă puteau influența cu fapte și argumente. Erau spectatori cu dreptul de a ajuta actorul principal. Nimic mai mult. Le convenea de minune, căci pustiul nu plăcea la nimeni. Împărate, zise prima femeie, mulțumim. Împărate? făcui eu nedumerit. Citeam deja răspunsul în mintea sa, iar cuvintele ei nu mai erau de folos. Prezența lor, pe lângă conștiința celui în care se aflau, constituia pe Împărat. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu cred! Oricine mai este la etajul unu, rog să raporteze! țipă el în comunicator. Nu-i răspunse nimeni. Colegiul era gol! Bun! Nu mai este mult timp. Să mergem! Coborau scările spre tunelul de alimentare. Îți dai seama ce pustiu e acum colegiul? Nu e nimeni în el. Așa pustiu... e puțin înfricoșător, dacă stai să te gândești, răspunse Mihail întrebării lui Maghir. E ciudat... făcu Gavriil. Da. Uite ce a fost cel mai apreciat colegiu din Uniune și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oralitatea secvenței : “...într-un gând să ne unim,/ Pe HarapAlb să-l slujim,/ și toti prieteni să fim!..”. Cei cinci uriași reprezintă proiecții în plan material ale demonilor interiori ai lui Harap-Alb, pe care îi exorcizează atunci când îi lasă în pustiu, în finalul operei. Toți cei cinci uriași sunt personaje hiperbolizate, pantagruelice, grotești, individualizate, pe tot parcursul operei încadrându-se în categoria adjuvanților. Ei sunt caracterizați atât direct, prin perspectiva naratorului și a celorlalte personaje, cât și indirect, prin fapte, gesturi
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
administratorul Ștefan Sturdza propunea oferirea de loturi de teren în Delta Dunării pentru agricultorii ce ar dori să se stabilească aici. Astfel, "oferindu-se reale avantage coloniștilor, punându-le chiar și capitaluri la dispoziție, pentru canalisări, facere de drumuri (...) aceste pustiuri în curându ar deveni (...) fertile chiar în producțiunea orezului"931. Referindu-se la orașul Sulina, reședința plășii Sulina, acesta preciza: "La venirea mea întâia oară ca administrator, existau două strade principale, iar casele pe a doua stradă erau, cea mai
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
palide, încet, Sbor sub mîna-ți tremurânde, Ca dulci gânduri de poet. Sau ca lira sfărâmată Ce răsgeme-ngrozitor, Când o mână înghețată Rumpe coardele-n fior, Astfel mîna-ți tremurândă Bate-un cântec mort și viu, Ca furtuna descrescândă Care muge a pustiu. {EminescuOpI 19} Ești tu nota rătăcită Din cântarea sferelor, Ce eternă, nefinită, Îngerii o cîntă-n cor? Ești ființa-armonioasă Ce-o gândi un serafin, Când pe lira-i tânguioasă Mâna cântecul divin? Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin, încetișor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie, Ca cobea ce îngînă un cânt de veselie, Ca râsul la mormânt. {EminescuOpI 26} Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot, Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin chaos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-mi umbră în albul munte, Să-mi pui cununa pe a mea frunte, Și să-mi pui lira de căpătîiu. {EminescuOpI 27} Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot, Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin chaos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pală cunună de laur. O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Când vieața-i o baltă de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când vieața-i un basmu pustiu și urât. Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune, Gîndirile-mi rele sugrum cele bune... Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lumii, tot ce-i drept, frumos și bun, {EminescuOpI 45} Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors; Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți ce fără vieață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cel odată înfloriți. Memfis, Teba, țara-ntreagă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cercam cu spada vad. {EminescuOpI 89} {EminescuOpI 90} {EminescuOpI 91} Domnind semeț și tânăr pe roinicele stoluri, Căror a mea ființă un Semizeu părea, Simțeam că universul la pasu-mi tresărea, Și nații călătoare, împinse de a mea, Împlut-au sperioase pustiul pân-la poluri. Căci Odin părăsise de ghiață nalta-i domă, Pe zodii sângeroase pomeau a lui popoară; Cu creștetele albe preoți cu pleata rară, Trezeau din codri vecinici, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare, curgând spre vechea Romă. Pe Nistru
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fața îmi ascund Și-ntăia dată-n vieață un plâns amar mă-nneacă. Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni Și singuri ne lăsară... Te-ntreb într-un târziu, Uitîndu-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? Ce cauți la barbarul sub streșina-i de cetini? Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer, Mi-ai zis: " Aștept din parte-ți, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. Ah! de câte ori voit-am Ca să spânzur lira-n cuiu Și un capăt poeziei Și pustiului să puiu; {EminescuOpI 106} Dar atuncea greeri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. Cîte-odată... prea arare... A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi sare, Când aud că sună cleampa... Este Ea. Deșarta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bună, Vîntu-mi bate, frunza-mi sună; {EminescuOpI 124} Și de-i vremea bună, rea, Mie-mi curge Dunărea. Numai omu-i schimbător, Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ținem, Cum am fost așa rămînem: Marea și cu râurile, Lumea cu pustiurile, Luna și cu soarele, Codrul cu izvoarele. {EminescuOpI 125} FOAIA VEȘTEDĂ (după N. LENAU) Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus mișcând fereasta- Este moartea ce-mi trimite Fără plic scrisoarea-aceasta. Voiu păstra-o, voiu întinde-o Între foile acele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
toate voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate. Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gândirilor dând vieață, suferințele întuneci; Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ei splendoare! Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate, Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării Și ridică mii de umbre după stinsul lumânării... Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate, Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții Deopotrivă-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să le treacă prin protecție de fuste, Dedicând broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cândva miniștri le-a deschide carieră. - De ce nu voiu pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? {EminescuOpI 138} {EminescuOpI 139} {EminescuOpI 140} Azi, când patimilor proprii muritorii toți sunt robi, Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic Ce-o beșică e de spumă, într-un secol de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în patru părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; {EminescuOpI 143} {EminescuOpI 144} Vede Eufratul și Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănîndu-se pe râuri, Valurile verzi de grîe legănîndu-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri, Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaș covor, Vede țară lângă țară și popor lângă popor - Ca prin neguri alburie
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i furtunoasă a cuprins pământ și mare. N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face, Și apusul își împinse toate neamurile-ncoace; Pentru-a crucii biruință se mișcară rîuri-rîuri Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri; {EminescuOpI 147} Sguduind din pace-adîncă ale lumii începuturi, Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii, Tremura înspăimîntată marea de-ale lor corăbii!... La Nicopole văzut-ai câte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
albe ca niște colți și își spusese că un destin neștiut avea să înceapă pentru el. Acum acel destin neștiut se încheiase, iar el se întorcea acasă. De ce oare în loc de bucurie nu-i mai rămăsese în suflet nimic altceva decât pustiu și istovire? Să fi fost din pricină că văzuse prea multe și acest lucru era ca și cum n-ar fi văzut nimic? Să fi fost din pricină că poate cunoscuse prea multe și acest lucru era ca și cum n-ar fi cunoscut nimic? — Slujbași! strigă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]