2,283 matches
-
cutare schiță, nedumerit de socoteala ce-l scoate mereu dator, la boier. Vătaful îi face "răfuiala" bătîndu-l până la sânge. "- Da' ce-i asta, Ioane? - întreabă femeia lui. - Dă, nevastă, vezi și tu ce-i... socoteala boierului, nu l-ar mai răbda Cel-de-sus!" În altă parte vedem grozavele condiții sanitare în care moare țăranul, după ce am aflat și felul lui de hrană (mămăligă rece și mojdei). Țăranul e urmărit apoi la oraș, ca recrut, în puterea sergentului de la cazarmă. Prin asta Vlahuță
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
foarte flămând. în felul acesta scotea căruța din han fără să plătească și venea flămând acasă. în Brăila erau zeci de hanuri, încât bunicul n-a avut nevoie să meargă de două ori la același han. Tata mare muncea mult, răbda mult, tăcea și-și ducea crucea vieții cu resemnare. Vorbea puțin. îl rodeau durerile și necazurile, greutățile celor din jur. Avea expresii triste, consolatoare; „Asta-i viaț a! Trece și asta! Are să fie mai bine! Așteaptă cu răbdare” ! De la bunicii
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
vaci, porci, oi multe, multe păsări. Ce griji, câte nopți nedormite când fătau vacile, oile sau scroafele. Ce griji erau când scoteau cloștile pui. Toate erau pe capul ei, în grija ei. Și noi copiii făceam pozne, plângeam, și mămica răbda, și rămânea blândă, îndurerată, și se simțea mereu datoare în fața vieții. Mama a muncit din greu și în casă și în gospodărie, și în câmp, și nu s-a plânsa niciodată că munce ște prea mult, că face munci prea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
la sacoul acela și-a dat singura cămașă pe care o mai avea, din cânepă ț esură. în inima mamei mele am aflat împlinirea, trăirea tuturor însușirilor iubirii adunate de sfântul apostol Pavel în sublimul imn al dragostei. Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Am întrebat pe mămica, înainte de a muri, care a fost cel mai dureros moment din viața ei, și mi-a spus că în 1952 a plecat fratele Ionel
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ajutat până a terminat treaba. 27 iulie 1950. Am aflat că un sectar a fost arestat. Deși obosit, m-am culcat privind în gol fără să adorm. De ce-i așa cum este? De ce sunt rău cu soția mea ? De ce nu pot răbda până la capăt? De ce, dacă între noi nu e potrivire de catacter, de vederi, n-o pot lăsa în pace? De ce n-o pot uita, de ce n —o pot disprețui, de ce n-o pot urî pentru toate jignirile și umilirile la
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ascuns acest aspect al vieții mele de „turnător”, ci chiar prin acel articol din 1991 m-am denunțat ca „turnător”. Mi-am amintit, în nesfîrșita mea dramă, de vorba din popor: „Să nu-i de Dumnezeu omului cât poate să rabde. Umilința aceasta forțată m-a ajutat să înțeleg și să practic adevărata smerenie creștină. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate. Copii mei au fost salvați. Cristina este doctor în chimie macromoleculară la Institutul Petru Poni din Iași, Suzana este profesoară de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Leon Volovici, Harry Kuller, Andrei Oișteanu, Lia Benjamin, Liviu Rotman, Teșu Solomovici, sau Radu Ioanide de la Muzeul Holocaustrului din Statele Unite ale Americii. Acești „istorici” evrei au aruncat atâtea minciuni otrăvitoare asupra noastră și asupra credinței noastre, încât nam mai putut răbda în tăcere, m-am văitat, am ripostat. Numai iritat de ceea ce au scris ei, am lucrat 18 ani la „Problema evreiască” pornind de la „rădăcinile arhaice” până am ajuns la „fructele contemporane” deși planul inițial era de a fi un simplu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
o inițiativă personală, în care decisivă a fost nu rațiunea, ci o stare emoțională; în care decizia s-a datorat celor care dezgropau trupurile lui Codreanu, ale Nicadorilor și ale Decembirilor, care au săvârșit atentate atunci când „n-au mai putut răbda”. Un alt fapt cunoscut de marele public, este acela că legionarii arestaseră și țineau la Jilava 64 de foști demnitari care contribuiseră la decapitarea Mișcării Legionare, fără a fi arestați nici Iorga nici Madgearu. Dacă legionarii i-ar fi socotit
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Botez și de călugărie, mult mai mult decât putea nădăjdui un ins ca mine. Port din tinerețe o cruce grea și urâtă: o ticăloasă boală de intestine. Ar fi trebuit să deznădăjduiesc, să mă întunec. Credința îmi ajută să o rabd cu destul stoicism și să nu-i îngădui să-mi zdruncine bucuria de a fi creștin și monah - pe măsura darului, foarte puțin adică, având totuși dreptul de a rosti: Et in Arcadia ego”. I se dă voie să țină
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
cei cu grade inferioare, subcomisarii, agenții... vai de ei. Atunci mi-am dat seama cum aici se putea trăi cu gamela aia cu fasole, că dincolo, la ei, nici urmă nu era... Deci erau câțiva potentați care mâncau, și restu’... răbdau. Și, după ce au trecut cei doi ani, de la Târgșor am plecat la Securitate la Ploiești, și de acolo mi-a dat drumul. Vă mai amintiți cum a fost momentul eliberării? Da. De acolo de la Ploiești m-a eliberat. Și am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Eu am făcut și aeromodelism și, domne, mi-am făcut un plan de aeromodel... Așa mai trecea ziua, că mă sculam dimineața și stăteam și fixam un punct și făceam planul aeromodelului. Da’ la un moment dat, nu mai puteam răbda și-am luat săpunul și desenam pe pătură... Și cel cu care eram vecin, efectiv a crezut c-am Înnebunit. Caraliu’ se uita pe vizetă... Și-ntr-o zi, după o perioadă de vreo două săptămâni de liniște, sunt chemat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Bine, mă, ți-o fac!”. I-am Întrerupt sarcina... Și-au trecut vreo două-trei săptămâni după ce s-a terminat și-ntr-o zi Îmi spune fiică-mea: „Tată, ai aicea un plic”. Îl deschid și atâta era scris: „Nu mă rabdă inima să nu vă fiu recunoscătoare cu ceva pentru gestul care l-ați făcut. Vă mulțumesc foarte mult...”. Și erau 2 000 de lei. Acuma ce să fac cu ăștia? Atunci m-am apucat să construiesc dispensaru’. M-am dus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo la Apa... La Început, fratele i-a rugat pe verișorii aceia să nu mă anunțe pe mine, ca nu cumva să fiu Întrebată de Securitate și să Îi dau de gol, dar soția vărului meu nu s-a putut răbda... - știți cum Îs femeile - și mi-a spus secretul. Și m-a Întrebat dacă nu vreau să merg să-l văd. Și, sigur, când am auzit că-i vorba de fratele meu, m-am dus acolo, și tare am plâns
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-a Îmbarcat În tren, dube, În vagoane-dube din astea, și ne-au mutat. Ne-a dat câte-o jumat’ de pâine, niște slănină râncedă și puțină marmeladă, pe care am mâncat-o imediat de foame... Și po urmă am răbdat până a doua zi seara... Unde v-au dus? Ne-a dus cred că În gara Basarab, ne-a oprit și a venit dubele și ne-au luat și ne-am trezit În Jilava. Acolo, porțile ălea erau sinistre..., urluiau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de apă și hrană rece pentru o zi-două: șuncă, oleacă de brânză, cu marmeladă și pâine. Atunci ne vedeam și noi sătui, când vedeam șunca aia, că era cea mai bună. Beai apă... A doua zi nu mai aveai și răbdai... Da’ asta era altă treabă... Da’ atunci puteai să fii sătul. Cum a fost la Gherla? La Gherla..., acolo Închisoare, mamă, Dumnezeule! Istrate, Șomlea și cu Cârciu, care-i mort... și nu-i mai țin minte pe toți... Și bătaie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu spunea o vorbă. Dar Negroponte îl persecuta grozav. Când îl lovea cu cotul, când se întorcea și îi tușea în obraz, când îl călca pe picioare. Tortura a durat trei ceasuri. La plecare omul n-a mai putut să rabde. Negroponte îl călcase pe bătătură mai apăsat ca până atunci. — Pardon, domnule, dumneavoastră sunteți domnul Negroponte? ... — Ce fel, coane Nicule, nu mă cunoști? Eu sunt Tănase! Prietenii lui Crețeanu cari, timp de trei zile, îi pusese[ră] la cale această
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
obstacole gen madam Ciurea, de neclintit un timp, ea se uzează nervos și-mi face viața dificilă. Dacă mi-ar asculta sfatul, ar trebui ca dintr-o asemenea situație să iasă călită sufletește. Nu poți avea cîștig de cauză decît răbdînd, obținînd succese, afirmîndu-te, nu demobilizînd și ofensîndu-i pe cei ce-ți vor binele. *„Mais surtout, disait Galiani (citez din G. Lanson), l’Emile (de Jean-Jacques Rousseau) est faux parce qu’ il ne prepare à la vie: qu’ est-ce que la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iute, eu rece și domol. Cel care ar trebui să se efaseze ori să dispară din viața celuilalt, pentru a-l elibera, sînt, firește, eu. De unde și urarea: „Nu ți-ar muri mulți înainte!” Mă prefac că n-o aud, rabd pînă trece furtuna, apoi, cum zice undeva Arghezi, „aștept crîmpeie mici de gingășie”. *M-am trezit murmurînd: De teama barbarilor/ nopțile mi-s tot mai lungi și mai albe // Fă i, Doamne, să ne ocolească, / Trimite-i asupra Groenlandelor și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
făcut cercetări la Hârtop. Ard de nerăbdare să citesc această lucrare. Probabil Încă nu e publicată! Aș ruga pe Jenel să-l roage să mi-o Împrumute, eu promițând că În f. scurt timp i-o restitui. Parcă nu mă rabdă inima să nu aflu cât de curând ceva despre sătucul meu. Sperând că sunteți sănătoși, nu mai Întreb ce mai faceți pentru că Îmi Închipui, după cum și despre mine pot zice „idem”. În orice caz, săptămânile, zilele și ceasurile nu mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
că bat pasul pe loc? De ce este scumpit combustibilul? Știe conducerea țării cum se încălzesc țăranii iarna? Mai avem o întrebare pentru președintele nostru. Acum, când prețurile cresc și unele articole necesare vieții nu se găsesc, când poporul trebuie să rabde și să tacă, ce ar face el dacă nu ar fi președintele țării, ci un muncitor undeva într-o întreprindere? Care ar fi atitudinea lui față de acel familiarism înscăunat de sus și până jos? Ne adresăm pe această cale dvs.
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
chiar dacă sunt intelectuali și nu sunt membri de partid și nu sunt născuți în Oltenia. Ar trebui să renunțați la această politică de apartheid pe care o practicați în România. în privința dezarmării, ați reușit foarte bine în politica internă. Oamenii rabdă un program de muncă de zece ore și salarii proaste în comparație cu scumpirile. Cei care au protestat la Petroșani sunt fie în spitale de boli nervoase, fie în închisori, sau morți. Oamenii din România supraviețuiesc ca animalele din junglă, alergând la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
că situația e aceeași peste tot. Ce se spune pe ici-colo, că nu se găsește la noi, dar să vezi la Alba-Iulia, la Cluj, că acolo nu e lipsă... , asta e propagandă mincinoasă! Peste tot, femeile plâng, se vaită, țipă, rabdă, dar nimeni nu le aude! în ziua când, cu ocazia aniversării celor 60 de ani de la crearea PCR (decât să trăim așa, mai bine nu se crea!), când se agățau la gât decorații pentru merite deosebite față de cauza clasei muncitoare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
țară bogată cum este a noastră, care după Uniunea Sovietică este cea mai avantajată de bogățiile solului, subsolului, de climă etc... față de toate celelalte. Avem aproape 10 milioane de hectare de pământ arabil (aproape 1/2 ha de persoană) și răbdăm de foame. Stăm la cozi interminabile și fără speranță, sculați de la 4 dimineața pentru carne, lapte, brânză de vaci (că de oaie nu mai mâncăm de câțiva ani, dar o mănâncă în schimb străinii), pentru smântână, ulei, mălai, zahăr, făină
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nescrise în cartea istoriei acestor ani și cineva va plăti pentru ele. Un spectacol mai tragic decât cutremurul din 1977 se înfățișează privirilor uimite ale trecătorilor. Ne întrebăm și-i întrebăm și pe sprijinitorii lui Ceaușescu: cum de se poate răbda așa ceva? Nu mai există în țara aceasta niciun om de bine? Oare tuturor le e frică că-și vor pierde bucățica de cozonac pe care acest stăpân cu mintea rătăcită le-o oferă? Oare a trăi în umilință și a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
urmă cu două luni, când am simțit cu adevărat că nu mai suport asupririle din țară, am recurs la ceea ce mulți nefericiți din țară ar face dacă speranța într-o viitoare îmbunătățire a situației nu i-ar determina să mai rabde. Aflând că în preajma Belgradului ar exista un lagăr pentru refugiați, similar cu cele de la Latina și Traiskirchen, și că de acolo autoritățile facilitează emigrarea spre lumea liberă, în 8 iulie a.c. am trecut granița ilegal și m-am predat grănicerilor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]