3,125 matches
-
care putea să nici nu-l ia în seamă, pe moment, dar care acoperea toată distanța dintre forul său intim și pînă la capătul oricărui efort, sub semnul unei încordări aprige, veșnic trează la fiecare investigație a lui, în fiecare răgaz - această șuviță de vînt cosmic își vădea prezența - astfel se redescoperi pe sine: singur, ocupînd un loc neînsemnat chiar și în propria atenție..." (LXXVII). O distilare a acestei materii dense, strivitoare, are totuși loc, însă nu printr-o transpunere în
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
a născut, în 2011 ! În plus, dacă vă uitați la structura cărții, o să observați o anumită fragmentare, capitole scurte, m-am gândit ulterior că asta se datorează în parte și timpului meu fragmentat, scrisul ca operație fiind posibil doar în răgazul dintre momentele de activitate ale bebelușului și celelalte îndatoriri - familie, cabinet medical. În același timp, mă gândesc la acei scriitori din închisoare care își scriau cărțile „în cap“ și le așterneau pe hârtie abia dacă se iveau condiții favorabile, fie
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
cumnată, Gertruda, care era sora lui Buonaparte. Norocul cel mare a fost că locuința de pe Malerba era foarte aproape de catedrală. Numai că, cel ce dorea să vină pe lume grăbindu-se foarte tare, tânăra femeie nu a mai avut răgazul să urce în camera ei de la etaj și a născut în salonul de la parter, pe o canapea acoperită cu mătase violet-maroniu. Așa cum se întâmplă de obicei, mai ales când este vorba de personalități, apar fabulațiile. Adică, realitățile se împletesc cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
te apropii așa de mult de Dumnezeu?“ și pe urmă el era în tablou, venit de dincolo. Timp de doi ani n-am mai putut să pictez. Dar pe urmă, cu un fel de frenezie, lucram zi și noapte, fără răgaz, inspirată de har. Poate că el mă dirija. — Spiritul lui te-a ajutat. Era o efuziune continuă, nu mai era gândire, totul îmi venea din inimă, pe muzică, știi. Am făcut o expoziție cu treizeci și trei de tablouri inspirate din muzică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ne umplu privirea de nostalgie. Pe mine drumurile gândului mă purtau spre mătușa de poveste. În jocul de-a v-ați as cun selea cu timpul, ea se pitea prin feluritele cotloane ale tre cu tului, dându-mi un mic răgaz s-o ajung. După o clipă însă, dispărea fără veste. Îi dădeam de urmă numai când izbuteam să dibui, ca la lumina unui fulger, sensul trăirilor ei. Calea se desfăcea încontinuu în meandre, făcându-mă să descopăr bucuria ocolișurilor, căci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dinastia Isher și de a mă trimite înapoi, înainte de a arunca Terra în aer din... din nu știu ce an în care ne aflăm. Fata încuviință din cap. - Tata zice că puteți fi trimis înapoi, dar, în rest, atenție! Nu avu însă răgazul să se simtă mai ușurat aflând că poate fi trimis înapoi, în timpul din care venise. Fata mai apăsă un buton. În aceeași clipă, oglinda dispăru în zidul metalic. Se auzi declicul unui alt buton Dispăru și zidul. Dinaintea lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Avea sentimentul ciudat că ar trebui să facă ceva din interior și nu din afară. Ceva în legătură cu o hotărâre pe care crezuse că trebuie s-o ia. Ciudat, dar nu-și amintea ce anume. Fără îndoială, fabricanții de arme câștigaseră răgazul dorit, căci la capătul celălalt ai acestui ticăit amețitor al balanței se afla aparatul pe care-l folosiseră soldații Imperiului Isher ca o forță de activare. Și acesta ticăia spre trecut, apoi spre viitor în acest joc nebunesc al leagănului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
timpul. Niciodată nu se lăsa grăbit. Cerceta fiecare raport în amănunt, dacă i se părea necesar. Se făcu zece și jumătate. Cu toate că își dădea seama că Lucy trebuie să fi sosit între timp la casa aceea, își oferi un scurt răgaz, apoi chemă nava de război a Arsenalelor care plutea în aer, la o mare înălțime deasupra locului respectiv. O clipă cercetă casa în sine, așa cum i se înfățișa prin telescop: o clădire ca o jucărie, într-o zonă urbană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a întunecat. M-am trezit abia aici, în apartamentul meu. - O clipă numai, zise Hedrock. Întrerupse legătura și chemă nava de protecție. Comandantul clătină din cap: - Tocmai voiam să vă sun. A fost o razie a poliției, probabil cu un răgaz foarte scurt pentru alarmă, pentru că le-au încărcat pe femei în autoavioane - câte șase în fiecare aparat - și le-au expediat repede acasă. - Dar cu bărbații ce s-a întâmplat? Hedrock era foarte încordat. În cazuri grave sau de primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Am zis însă că trebuie organizată armata pentru un atac în termen de cât? Trei zile? O săptămână? Se uită lung la el. - Spune, domnule general, de cât timp e nevoie? Acesta vorbi cu glas aproape rugător: - Doamnă, acordați-mi răgaz măcar până la sfârșitul anului. Jur că starea de confuzie generată de dezertări ne-a adus în pragul prăpastiei. Momentan, ea uitase de dezertări: - Și i-ați capturat pe unii dintre acești ofițeri? - Pe unii da, spuse șovăielnic generalul. - Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îl înălță la aproape un metru de la podea. Hedrock nu făcu nici un efort de a se elibera. Era destulă lumină pentru a vedea dușumeaua de sub el și poziția nedemnă în care se afla nu-l tulbura câtuși de puțin. Avu răgaz pentru câteva gânduri. Și Harj Martin începuse să fie mai prudent în privința musafirilor nepoftiți. Asta dovedea ceva. Ce anume, avea să afle mai târziu, în momentul întâlnirii. N-a trebuit să aștepte prea mult. S-au auzit niște pași. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vid cum nu vor mai vedea niciodată ochii oamenilor. S-a uitat la Pământul nostru și la Soarele nostru atât în copilăria lor, cât și spre bătrânețea lor îndepărtată. Acum nimic nu-l mai poate ajuta. Trebuie să-i acordăm răgazul mântuitor al morții. Innelda avu, parcă, în mintea sa, viziunea beznei de nepătruns pe care o zugrăvea el. Deveni mai atentă și mai concentrată, înțelegând acest eveniment în cadrul său mai larg. - Dar ce e cu mașina pe care o ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dat vestea și m-a invitat - consolator, aș spune - să scriu două-trei pagini de însoțire. Așa am ajuns să citesc . Și așa a ajuns să mi se facă dor de omul ăsta, cu toate că nu ne găsiserăm, în cătănie sau după, răgazul unei șuete așezate, al unei beții nă prasnice sau al unui șir de confesiuni zguduitor-nocturne. Iar acum, după ce-am terminat cartea, mă bucur că pot să scriu negru pe alb: rar mi-a fost dat, în ultima vreme, să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
clădite din blocuri mari de piatră, puse în planuri diferite, astfel că formau un desen ciudat de lumini și umbre. Desenul se schimba într-una, în funcție de mișcarea soarelui. Castelul părea că viețuiește, ca o dihanie la poalele dealului, permițându-și răgaz doar în nopțile fără lună. Conform legendelor din ținut, castelul rezistase atâta amar de vreme împrumutând magic puterea și eternitatea soarelui. Ogiva intrării se termina într-un blazon închipuind o mână armurată strângând o sabie, pe care se încolăcea un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lucrurilor. Dar care o fi acest bun mers al lucrurilor? Nu de puține ori o simplă bucată de hârtie a devenit pentru mine, copilul mereu curios și întrebător, un martor al gândurilor, emoțiilor, sentimentelor sau ideilor ce nu-mi dau răgaz de a mă gândi la osteneală. Această bucată de hârtie devine așadar părtașă la istovirea minții mele încă de școlar. A scrie înseamnă A IUBI! A iubi: o naștere, prima ninsoare, o ploaie după o zi de jar, un cer
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
contrastau limpede cu marea. Nici o confuzie nu era cu putință; totul devenea reper în lumina necruțătoare. Și, de la o insulă la alta, pe micul nostru vapor care înainta leneș, aveam impresia că săltăm zi și noapte, fără o clipă de răgaz, pe creasta valurilor mărunte și răcoroase, printre stropi de spumă și râsete. De atunci, toată Grecia plutește la nesfârșit, undeva în mine, la marginea amintirii... Dar văd că am luat-o razna și devin liric! Vă rog să mă opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
catolic îl închisese, iar tânărul nostru, văzând că în lagărele franchiste năutul era, dacă pot îndrăzni să spun așa, binecuvântat de Roma însăși, căzuse pradă celei mai negre mâhniri. Nici cerul Africii, sub care ajunsese mai târziu, nici clipele de răgaz din lagăr nu-l lecuiseră de acea mâhnire. Dar meditațiile îndelungi, precum și soarele îl scoseseră oarecum din starea lui normală. Într-o zi, în timp ce, sub cortul peste care șiroiau valuri de plumb topit, zece oameni, printre care și eu, gâfâiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
meseria în timpul tiraniei lui Ceaușescu. După ce Uniunea Europeană va înghiți în anul 2004 un număr atât de mare de țări «prost echipate», ea nu se va grăbi să repete experiența. Amânarea viitoarei extinderi, să zicem, pentru 2009 i-ar acorda României răgazul pentru a încheia reforme absolut necesare. Pentru guvernul român o amânare ar fi chiar bine venită, cu condiția să fie cunoscută numai după alegerile din noiembrie”. Toate speranțele de mai bine ale românilor sunt legate de Uniunea Europeană. Totuși, dacă primirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
caldă, alta rece ca vizcaína, se spunea pe-atunci. Adversarul era ocupat cu paratul și atacatul, cu fandări de scrimă fină, când deodată se pomenea pe dedesubt, pe la vintre, cu o spintecare scurtă ca fulgerul, care nu-i mai lăsa răgaz să ceară spovedanie. Da. Le-am spus eu domniilor voastre că erau timpuri grele. Căpitanul Alatriste, vasăzică, trăia din spada dumisale. Pe cât Îmi dau seama, denumirea aceea de căpitanul era mai mult o poreclă decât un grad efectiv. I se trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
corp. Față În față. Treaba asta cu față În față era importantă, cel puțin pentru el; pentru că Diego Alatriste, spre deosebire de mulți spadasini care Își vindeau serviciile, nu Înjunghia niciodată omul pe la spate. E adevărat că nici nu-i lăsa Întotdeauna răgazul să se pună În gardă cum scrie la carte; dar nu-i mai puțin adevărat că niciodată nu străpunsese pe nimeni care să nu fi fost Întors către el și cu spada scoasă din teacă, exceptând vreo santinelă olandeză sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca uliul la cel mai apropiat dintre adversari, fie pentru că Își recunoscuse de Îndată prada, fie că, indiferent la acordul care le stabilea fiecăruia o anumită victimă, se arunca asupra primului apărut de după colț, nelăsându-i nici cel mai mic răgaz să riposteze. Într-un fel sau altul, nimerise bine, fiindcă Alatriste reuși să vadă un tânăr blond, Îmbrăcat În haine castanii, ținând În mână dârlogii unui cal șarg, scoțând o exclamație de alarmă pe când sărea Într-o parte ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
capăt? Așa ar trebui, nu? Și așa va fi, sunt convinsă. Nu mă pot opri acum, tocmai când au început să-mi crească aripi. Va fi doar o scurtă pauză, o nanosecundă, între două bătăi de inimă. Lasă-mi un răgaz, mi-ai spus. Răgaz de gândurile tale, așternute pe hârtie, răgaz de tumult al sentimentelor ce se revarsă cu puterea unui torent pe albul imaculat al filelor și de acolo în sufletele celorlalți. Bine. De cât timp ai nevoie? De
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nu? Și așa va fi, sunt convinsă. Nu mă pot opri acum, tocmai când au început să-mi crească aripi. Va fi doar o scurtă pauză, o nanosecundă, între două bătăi de inimă. Lasă-mi un răgaz, mi-ai spus. Răgaz de gândurile tale, așternute pe hârtie, răgaz de tumult al sentimentelor ce se revarsă cu puterea unui torent pe albul imaculat al filelor și de acolo în sufletele celorlalți. Bine. De cât timp ai nevoie? De o eternitate, a venit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Nu mă pot opri acum, tocmai când au început să-mi crească aripi. Va fi doar o scurtă pauză, o nanosecundă, între două bătăi de inimă. Lasă-mi un răgaz, mi-ai spus. Răgaz de gândurile tale, așternute pe hârtie, răgaz de tumult al sentimentelor ce se revarsă cu puterea unui torent pe albul imaculat al filelor și de acolo în sufletele celorlalți. Bine. De cât timp ai nevoie? De o eternitate, a venit, cumva firesc, răspunsul tău. O eternitate, zici
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a alcool. — Ai ceva să-mi reproșezi? i-o întoarse ea din hol, canonindu-se să se descalțe fără să se aplece. — Poate că am..., zise el în continuare, accentuând destul de inoportun pe „poate“. Încerca, de fapt, să-și dea răgaz pentru a drege busuiocul. — Ești complet lipsit de imaginație! Lipsit de ima ginație și anost! i-o trânti ea. — Ce dracu’ are-a face lipsa mea de imaginație și... țcare o fi substantivul de la „anost“?) cu faptul că vii la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]