4,392 matches
-
repede la normalitate, fiindcă numai Ashargin îl cunoștea. Cele două conștiințe, a lui și cea a lui Ashargin, începeau să se integreze pe planul inconștientului. Încremeni când realiză acest lucru. Era așadar, iar aici. Încă o dată un jucător necunoscut îl răpise și similarizase "esența", care-i constituia spiritul, într-un creier străin. Cu cât se va adapta mai repede, cu atât va fi mai repede liber. De astă dată, trebuia să încerce să stăpânească situația. Să nu arate nici o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o voce de copil precoce, spuse că Duncan Thaw a desenat o linie albastră în partea de sus a unei hîrtii și o linie cafenie jos. A desenat un uriaș alergînd pe linia cafenie ținînd o prințesă pe care o răpise, dar pentru că n-a putut-o desena frumos pe prințesă, l-a pus pe uriaș să care un sac. Prințesa era în sac. Tatăl lui... — Scuzați-mă, spuse Lanark. E un început foarte abrupt. Ați putea începe prin a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
valuri imense și line la poalele unei stînci. CARTEA îNTÎI VEZI ȘI GRAVURA CAPITOLUL 12. începe războiul Duncan Thaw trase o linie albastră în partea de sus a hîrtiei și una maronie jos. Desenă apoi un uriaș cu o prințesă răpită pe linia maronie, și pentru că nu putea s-o deseneze frumos pe prințesă, îl reprezentă pe uriaș cărînd un sac. Prințesa era în sac. Taică-său îl privi peste umăr și spuse: — Ce desenezi? — Un morar alergînd spre moară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
despre care știu că se vor omorî între ei. Mai este și cartea nemților despre Faust, un doctor bătrîn care întinerește prin vrăjitorie. El iubește, apoi neglijează o fată care înnebunește și îi ucide copilul. Devine bancher al împăratului, o răpește pe Elena din Troia și mai are un fiu, simbolic, care explodează. Fură pămînt de la țărani pentru a-și crea propriul imperiu și-l finanțează prin piraterie. Criticul dă replici Interminabile Abandonează lucrurile de care se plictisește, pune mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîte un pahar de vin și o carte de vizită, orientată spre exterior, cu numele invitatului și titlul. Lanark explică ce i se întîmplase. — Mă bucur c-a fost numai atît, spuse Powys. Unii șopteau c-ai fost împușcat sau răpit de gărzile de pază. Bineînțeles că nu am crezut. Dacă ar fi fost așa, ne-am fi plîns. Zvonul acela a făcut mult bine adunării, zise Odin vesel. O șleahtă întreagă de lași cu gura mare s-au temut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebui adăugat că pornografia mai sus pomenită dospește în aberațiile bunului-simț comun și, mai ales, în agresivitatea fără precedent a puterilor, dar să lăsăm...) Totuși, câteodată, ca să mă dezgust și mai mult, citeam și ziarele; ocupația aceasta sporadică nu-mi răpea cine știe cât din ceasurile destinate lecturii tomurilor vremii, adevărate urinoare solid construite și prevăzute cu instalații subtile, ultraperfecționate, din robinetele cărora curgea teoria, șușotea poezia, să vomiți, nu alta, înțepenite, gata să te înhațe în fălcile lor de lemn; pe acestea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dar așa ceva nu mai pomenise. Harta era de vină. Gosseyn se prăbuși pe pat și închise ochii. Acolo, în camera lui Janasen, i-o făcuseră bine de tot. Să stea pe un distorsor! Într-o clipă, își zise, am fost răpit de pe Venus. Corpul meu s-a îndreptat direct spre această celulă în care a sosit într-un moment predeterminat. În mijlocul transportului, un alt "jucător" din această vastă partidă mi-a similarizat creierul în craniul lui Ashargin pe o planetă îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
repede la normalitate, fiindcă numai Ashargin îl cunoștea. Cele două conștiințe, a lui și cea a lui Ashargin, începeau să se integreze pe planul inconștientului. Încremeni când realiză acest lucru. Era așadar, iar aici. Încă o dată un jucător necunoscut îl răpise și similarizase "esența", care-i constituia spiritul, într-un creier străin. Cu cât se va adapta mai repede, cu atât va fi mai repede liber. De astă dată, trebuia să încerce să stăpânească situația. Să nu arate nici o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
exclamă directorul. Căpitanul dădu din cap și dispăru din imagine. Pe coridor, un tehnician întreba, cu glas șovăitor: - Și von Grossen? - Singurul mijloc de a-l ajuta pe von Grossen este de a-l nimici pe cel care l-a răpit! Îi răspunse Morton, cu asprime. 19 În vasta sală a motoarelor, oamenii păreau niște pitici pierduți într-un palat al uriașilor. Un val de lumină albastră, strălucitoare, mătură tavanul, făcându-l pe Grosvenor să clipească, fără voia lui. Și, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a atacat fără să bănuiască ce-l așteaptă. De aici înainte, va fi mai prudent. Parcă-l vedea pe monstru scoțându-și printr-un perete capul roșcat, pentru a scruta coridorul, înainte de a se năpusti asupra servanților și a-l răpi pe unul dintre ei. Singura măsură de protecție eficace ar fi fost instalarea unui al doilea tun, pentru al acoperi pe cel dintâi. Dar cum nu existau la bord decât patruzeci și unu de tunuri, o astfel de măsură era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ei. Singura măsură de protecție eficace ar fi fost instalarea unui al doilea tun, pentru al acoperi pe cel dintâi. Dar cum nu existau la bord decât patruzeci și unu de tunuri, o astfel de măsură era exclusă. - A mai răpit vreun om? întrebă Grosvenor dând din cap. - Nu. Ca și ceilalți, Grosvenor se întreba ce motiv îl mâna pe monstru să răpească oameni vii. O explicație putea fi împrejurarea că, potrivit teoriei lui Korita, monstrul era preocupat de grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu existau la bord decât patruzeci și unu de tunuri, o astfel de măsură era exclusă. - A mai răpit vreun om? întrebă Grosvenor dând din cap. - Nu. Ca și ceilalți, Grosvenor se întreba ce motiv îl mâna pe monstru să răpească oameni vii. O explicație putea fi împrejurarea că, potrivit teoriei lui Korita, monstrul era preocupat de grijă de a se reproduce. Grosvenor întrevedea, îngrozit, posibilitatea unui adevărat masacru. - Eu, unul, sunt sigur că se va întoarce, spuse căpitanul Leeth. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a capturat până acum trei oameni, în afară de von Grossen. De fiecare dată a fugit cu victima în jos, în direcția calei. Propun ca, de îndată ce vom termina energizarea celor trei etaje, să-l pândim la etajul al nouălea. Dacă va mai răpi încă un om, vom aștepta puțin, apoi domnul Pennons va activa scuturile energetice din planșee. Monstrul va încerca să treacă prin planșeul celui de-al optulea etaj, dar va constata că a fost energizat La fel planșeul etajului șapte. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cinci ani astrali. Aș dori ca fiecare șef de secție să înțeleagă că însăși reputația lui atârnă de rezolvarea acestei probleme. După părerea mea, primejdia e atât de mare, încât certurile noastre mărunte, pe lângă că ne-ar dezonora, ne-ar răpi un timp prețios. Grosvenor le explică apoi pe scurt în ce consta această primejdie și, fără să aștepte reacția oamenilor, își expuse planul de acțiune. - Va trebui să găsim niște planete bogate în fier și să folosim capacitatea de producție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vedea din ceea ce făcuse, ci din faptul că simțea pericolul interpretării greșite a acestor acțiuni. Era o atitudine devansată, și deci greșită. Arsenalele exercitau o putere psihologică asupra membrilor lor. De obicei, când cineva dorea să se desprindă, i se răpeau amintirile vitale, i se dădea o primă în funcție de vechimea în muncă și era alungat cu binecuvântările organizației. Dar Lucy reprezenta un contact-cheie, mai ales în vremurile acestea, de mare criză. Conflictul dintre îndatoririle ei față de magazine și situația personală nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se poate stinge pin plânsorile pustie. Cine e nerod să ardă în cărbune-o piatră rară Și eterna-i strălucire s-o strivească într-o pară? Tu-ți arzi ochii și frumsețea - infinitul lor se stinge - 385Și nu știi ce răpești lumii? Ah, nu plânge, ah, nu plînge! Astfel el se socotește. - I-a căzut atât de dragă Cât ar fi îmflat în spate pentru ea lumea întreagă. -Bună - vreme, fată mândră de-mpărat! - Mulțam, voinice, Dar ce vânt te bate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe jos Tot veneau în nour gros, Veneau roiuri, veneau turmă Și lăsau pustiu-n urmă, Veneau turmă, veneau vale Și surpau cetăți în cale; Geaba omul meu da piept L-împingeau tot înderept. I-au înfrînt oștirile, I-au răpit măririle, Pustiit-au țările, I-au luat averile, I-a -nnegritu-i soarele, I-au robit popoarele. Eu în codrul cel pustiu Rătăcind, într-un târziu, Am aflat din limbi străine Că bărbatul nu-mi mai vine, Am aflat dinspre apus
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-i iarba crudă, Unde calci Urmă nu faci, Unde șezi Urmă nu vezi. 35 De când puica m-a lăsat, Șapte sate am umblat 146 {EminescuOpVI 147} {EminescuOpVI 148} {EminescuOpVI 149} Și de dânsa n-am mai dat. C-a răpit-o - un voinicel Cu cal alb cam porumbiel Și-a sărit în foc cu el. 36 Câte flori pe iaz în sus, Toate cu mândra le-am pus, Și le-am pus cu jurământ Să se prindă de pământ. 37
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și vei crede tocm-atunci La crudele mele munci, Vei vedea c-ai fost tirană Și m-ai omorât cu rană, Ș-atunci te-i căi în vânt Căci o să fiu în mormânt.. Spre - ndurare te pornește Moartea pân nu mă răpește. 157 Frunză verde de măr dulce, Un pui sboară și se duce, Altul rămâne și plânge - Și plânge cu mare glas Cum că singur a rămas. 158 A sburat a mea iubire, A sburat sufletul meu, S-a dus făr-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
10 Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. 5 Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI 261} Când vor fi oameni mai mulți, La mine să nu te uiți; Când or fi mai puțintei, Ochii tăi să fie-ai miei. 336 Culbeci, ca să crești, Scoate coarne boerești Și te du încet pe cale Pân-la Dunăre la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mănâncă usturoi, Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI 262} {EminescuOpVI 263} S. PSEUDO-BALADE 339 Și când a casă sosiam O cărticică găsiam. Cărticica o spărgeam De bănat mai că pomniam; Apoi mă luai pe cale, Pe o cale lungă tare Și la vamă ajunsei Și cătră vameș zisei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frumoasă, cu ochii gânditori, dulce ca visele mării - fata Genarului, om mândru și sălbatic ce își petrece viața vânând prin păduri bătrâne. O, cât e de aspru el, cât e de frumoasă fata lui! Ori ce încercare de a o răpi a fost deșartă. Încearcă-te tu! Ar fi stat Făt-Frumos locului, dar scumpă-i era frăția de cruce, ca oricărui voinic, mai scumpă decât zilele, mai scumpă decât mireasa. - Împărate pre luminate, din câte noroace - ai avut, unul a fost
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca oricărui voinic, mai scumpă decât zilele, mai scumpă decât mireasa. - Împărate pre luminate, din câte noroace - ai avut, unul a fost mai mare decât toate: acela că Făt-Frumos ți-i frate de cruce. Hai, că mă duc eu să răpesc pe fata Genarului. Și-și luă cai ageri, cai cu suflet de vânt, Făt-Frumos, și era să plece. Atunci mireasa lui - Ileana o chema - îi zise încet la ureche, sărutîndu-l cu dulce: - Nu uita Făt-Frumos, că pe cât vei fi tu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumină pe luciul apei, astfel încît dacă soarele n-ar fi fost în amiazi, ar fi crezut că soarele apune! - El înțelesese minunea învierii sale și îngenunchiă înspre apusul acelui soare dumnezeiesc. Dar apoi își aduse aminte, că făgăduise a răpi pe fata Genarului, și ceea ce făgăduește voinicul anevoie o lasă nefăcută. Deci se porni și înspre sară ajunse la castelul Genarului, ce strălucea în întunericul serei, ca o uriașă umbră. El intră în casă... fata Genarului plângea. Dar când îl
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce strălucea în întunericul serei, ca o uriașă umbră. El intră în casă... fata Genarului plângea. Dar când îl văzu fața ei se-nsenină, cum se-nsenină o undă de o rază. El îi povesti cum înviese, atunci ea-i zise: " De răpit nu mă poți răpi până ce nu-i ave un cal asemene cu acela ce-l are tatăl meu, pentru c-acela are două inimi; dar eu am să-l întreb în astă sară de unde-și are calul, ca să poți și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]