3,048 matches
-
când m-am dus la tomberon... ARTUR (Tresare.): V-ați dus la tomberon? COLONELUL (Cu mândrie.): Da, m-am dus la tomberon! Pentru că eu, domnule, pentru serviciile pe care le-am adus orașului, am voie ca o dată pe lună... să răscolesc cu bățul în tomberonul guvernatorului! ARTUR: Pe bune? COLONELUL: Vă jur! ARTUR (Entuziasmat.): Dați-mi voie să vă îmbrățișez! COLONELUL (În timp ce se îmbrățișează cu ARTUR, către cei doi.) Jos! Jos! (Către ARTUR.) Mai bine nu m-aș fi dus... ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Parcă ar roade un os. GRUBI: N-ai ce vorbi cu ăștia.. BRUNO: Pe unde o fi punga aia cu mere, să-i aruncăm un măr. GRUBI: O fi prin geamantan. BRUNO: Unde-i? GRUBI (Se ridică, răstoarnă niște lucruri, răscolește, scoate un măr și i-l întinde lui BRUNO.): Na. BRUNO: Ia hai! Ține-mă de mijloc. Mă duc să i-l duc. GRUBI: Să nu se-nnegrească de tot. Mai bine cobor eu. BRUNO: Țțțț! Cobor eu. (Se leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o ștergem de aici.. PARASCHIV: Unde? MACABEUS: Vedem noi. (Pauză.) Undeva. (Pauză.) La dracu’. PARASCHIV: Am cam căzut de fazani. MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Arm rămas ca proștii, aici. Le cădem în labă. MACABEUS: E-e! (Pauză.) Eu mă duc. Își răscolește printre lucruri și-și scoate un revolver; îl armează.) PARASCHIV: Mai gândește-te. MACABEUS: Prostii! Dă’ găleata! PARASCHIV: Mai stai. Poate că se trezește și pleacă. MACABEUS: Dă’ găleata! (Furios.) Nu-mi place să-l țin pe ăla... pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
obișnuite de nerăbdare și îngrijorare; s-a întunecat și se simt pale de vânt; aerul vibrează în jurul gării și se aude un tremur al lucrurilor marcate de apropierea a ceva fabulos; această apropiere își trimite semne tot mai puternice, vântul răscolește lucrurile aruncate pe ferestre, pătrunde în camerele părăsite și le golește de senzația locuibilului; în spatele personajelor care așteaptă trenul, gara, asemeni unei clădiri părăsite, aflate în ruină.) CASIERUL (Apropiindu-se de CĂLĂTOR.): Domnule... Permiteți un foc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
simțul realității, dar pe-al sarmalelor îl ai, fir-ar să fie! Așa sau în aceeași ordine de idei își prezintă doamna Ciortea nemulțumirile conjugale seară de seară, la masa din bucătărie, împroșcându-și tovarășul de viață ba cu noroi răscolit din străfundurile limbajului omenesc, ba cu nume de zei. Nu lua în derâdere zeii nemuritori, îi mai spune câteodată, solemn, Pascal, ridicând un braț de senator roman. Cel mai ades însă nu spune nimic, așteaptă să treacă, morfolește din pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
degeaba. Ce plictiseală! Angheluță: Aici e și va fi mereu slăbiciunea voastră, să știi. Tudorel: Plictisul? Accedia? Angheluță: Ați pus întotdeauna preț pe cantitate, ați lucrat cu toptanul, cu lopata, cu tona, cu miliardele. Mereu în căutare de numere, ați răscolit pământul, ați inventat nivelul de trai... Că-ți vine să te și crucești, nu alta. Până și la țară, Tudorele frate, pleacă lumea la muncă în Italia, să facă bani de satelit cu canalul Playboy. Ați adus lumea de vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din cap și se uită la mine ca la un căzut din lună, zicând că n-a auzit niciodată de așa ceva. Muzeul de istorie, arheologia, academicienii, la fel, am dat sfară în țară la toate mănăstirile, la toate muzeele, au răscolit oamenii prin depozite, au cercetat criptele, nimic! Atunci mai caută. Crezi că-l voi găsi? Ce cauți nu e o imposibilitate de fond, principială, și atunci nu ai de ce să nu găsești, până la urmă. Cereți și vi se va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
unui iubit imaginar care, culmea, îi și răspunde uneori. Scrisorile iubitului îi parvin prin frigider și uneori Sorana Filip se îngrijorează, ba chiar se dă de ceasul morții, căci trec și două sau trei săptămâni și el nu mai scrie. Răscolește printre pachetele unsuroase de salam și lebăr, dă la o parte ouăle din lăcașurile lor, trage ușița de la compartimentul de unt, odată a tras atât de tare încât a rupt-o și a trebuit s-o lipească la loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
gândește. Va să zică undeva a crescut un pom. Apoi ridică privirea de pe foaie, așa cum face de obicei ca să se gândească mai bine, și dă de oțetarul din curtea muzeului. Ah cât m-am săturat să mă uit la pomi și să răscolesc printre lucruri moarte, se supără cercetătoarea. Unde ești, Adame? Băiatul amestecase puțină glicerină în niște ceară de parchet. Soră-sa, cu aerul inocent al fetițelor, obținuse accesul în sala de festivități. În loc de cârpe, și-au folosit șosetele. Iar acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
chelise, îi căzuse părul de la radiații. Făcuse și cârciumarul cobaltoterapie. Carmen n-a scăpat. Belitu mai trăiește și acum. Privi iar spre rândul unde spera să se fi așezat Aspasia. Tot nu o zărea. Îi părea rău acum, cu cât răscolea amintirile, că nu o oprise când trecuse pe lângă el. Măcar să o salute, așa, câteva vorbe, să-i arate că mai există. Bărbatul din fața lui se întoarese spre el. Îi șopti: „Nu vi se pare cam... Nu știu cum, parcă nu-i de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
susur de ploaie mocănească, plâns de copil gonit de acasă, de înger izgonit din minune. - Tovarăși, le mărturisi pe la prânz celor de la Securitate, a fost așa, ca o... Nu știu dacă mă înțelegeți, că eu sunt scriitor. Ce m-a răscolit a fost candela aia. Era exact ca aia pe care o pusesem de demult în schița cu care debutasem, Lumina veșnicului răsărit. Combăteam acolo misticismul, popii, mitropoliții, tot ce răspândește opium la popor. Sincer, că sunt ateu la conștiința mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Cancer la piele și la oase, tulburări ale vederii, grețuri, migrene violente... Sunt verificate științific. Friepke fuma și mustața îi filtra fumul. Privea în jos, la dalele de piatră ale potecii, evitând să pășească în zonele de îmbinare, unde ploaia răscolise noroiul. - Vă speriați de tehnologia modernă, domnule baron, surâse. Până să ne îngroape radarul ne îngroapă războiul. Și ploile astea... Nu-i așa, Adler? Căpitanul Adler ținea mâinile la spate. - Cu tot respectul, domnule baron, efectul radarelor nu reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de bănuit că cineva declanșase la un moment dat chiar niște grenade, în disperarea de a-l opri pe Fitz. - Unde e? răcni Frank în culmea furiei. Unde e nenorocitul? Fitz nu era nicăieri. În mormanele de cadavre, oricât le răscoliră cei rămași în viață, nu se găsi nici măcar o bucată din costumul său alb sau din cămașa roz. Poate că hainele i se murdăriseră și i se amestecaseră cu cele ale morților, care erau acum de un roșu întunecat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Între zidurile dărăpănate dai peste cornete de hârtie și cărbunii sfărâmicioși ai focurilor aprinse de vagabonzi. Aici trag eu nădejde să descopăr ceva, habar n-am ce anume. M-am plimbat mult printre gunoaie, însoțit de privirile curioase ale câinilor, răscolind cu un băț rămășițele. N-am putut ghici prea bine ce modificări făcuseră Păvălache și Greuceanu și care era scopul lor; însă era clar că incinta galbenă suferise unele transformări, ca de pildă în cazul ferestrelor asimetrice și puțin ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ceva. Erau treizeci de grade afară. Am lăsat-o pe bunică-mea să aranjeze ceva la lucrurile mele și m-am dus la geam. Termometrul instalat de bunicul, Dumnezeu să-l odihnească, strălucea în razele soarelui, și mașinile și autobuzele răscoleau praful de pe trotuar. În vremea aceea încă nu purtam ochelari, dar începusem deja să am probleme cu ochii. Mi se părea că bărbații de pe trotuar sunt în slip, iar femeile nu au nici sutien. În schimb, atunci când traversau strada, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Cârlige pentru cuier, suporturi pentru ghivece... după aia, peste vreo lună am reușit să trec și de proba lalelelor pentru o poartă ornamentală. Plumb. Practic erau mai grele decât mine - ce-ți spun eu toate astea? — Probabil că sherry-ul îți răscolește amintirile. Mai spune. Din nu știu ce motiv bizar, mi se pare ciudat de atractiv să fiu în pat cu cineva care e în stare să sudeze lalele din plumb pentru ornament sau ce naiba se face cu ele. — Pe bune? — Mm. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bere împrăștiate prin tabără, de hârtiile aruncate peste tot, de hainele puse la uscat atârnând de ramurile cedrilor și de bidoanele de gunoi de lângă mașina grosolană de gătit cu lemne, pregătite să fie aruncate în râu. Simți că i se răscolea ceva foarte adânc în el, că îl năpădeau din nou amintiri uitate. Ajunseră la cel mai mare cort din tabără, în fața căruia așteptau doi bărbați. Unul purta uniformă militară cu stele de căpitan, celălalt era îmbrăcat cu o anume eleganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să le mai revadă, fără să-și amintească numele lor, fără să le mai acorde nici măcar un gând. Înțelegea că era o necesitate, dar... Ce fel de necesitate poți simți pentru cineva pe care nu-l cunoști? Ceva i se răscolea înlăuntru numai la gândul de a atinge măcar o prostituată, și nici n-a fost vreodată în stare să se culce cu o femeie pentru care nu simțea absolut nimic. I-a fost credincios Lolei cât timp a iubit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ascultând. — Xudura știe că spiritele morților încearcă să adune ochii și îi caută în mlaștină înainte ca pirania să-i devoreze, șopti José Correcaminos. Dar în mlaștină, trăiește güio - anaconda -, care este aliata yubani-lor și nu le permite spiritelor să răscolească apele. — Tu crezi toate astea? Indianul îl privi stăruitor: — Tu crezi în Dumnezeu care se transformă în fiecare zi în pâine și în vin? — Împărtășania nu este altceva decât actul simbolic al uniunii credincioșilor cu Dumnezeu... — Un yubani se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
amintit ce spusese Sue despre angajatorii lipsiți de înțelegere. Incidentul cu galoșii fusese dezastruos. Hugo avea mult de recuperat. În climatul actual, numai o vânzare spectaculoasă, precum cea a casei-vagon, îl mai putea aduce pe linia de plutire. Hugo a răscolit prin mormanul cu dosare în lucru. Ceea ce era o treabă deprimantă, dat fiind numărul de cazuri-problemă pe care Neil i le pusese în brațe în ultima vreme. Undeva, la suprafața mormanului, zăcea lista cuplului plin de pretenții care nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și în lat, se opri în fața ferestrei și privi câteva clipe cerul în tăcere. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau pe nemărginirea lui, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită și neînțeleasă. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostenite, răscolindu-i alte amintiri, amărăciuni... speranțe, izgonind mereu liniștea sufletului. Ar fi vrut să plângă, tare ar mai fi plâns... Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groznic când nu poți plânge. Deodată, în mintea lui se însăilă un dialog
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Viața nu-i un simbol... nu-i alcătuită dintr-o singură enigmă...! îi șopti un gând. Să nu te dai bătut, de la prima încercare; viața trebuie dusă mai departe și reluată mereu de la capăt.!” A stat la sfat cu gânduri... răscolit de aduceri aminte, amintiri ce se petrec în clipe cât vecia, peste care se așterme pulberea uitării. Era vremea toamnei din el și asculta vântul purtând în voia lui frunzele ruginite... Însemna a-și asculta, în tăceri albastre sufletul și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
putea fi înfățișate... Veniseră să se prindă în urzeala lor tot felul de elemente de neînțeles... In minte îi năvăleau fel de fel de întrebări. Luat ca de un val năpraznic, amintirile cele mai triste și mai dureroase s-au răscolit, și s-au pornit cu iuțeala gândului, fără putință de a fi oprite până la mistuirea lor completă. Unele, din povestiri, altele chiar văzute și trăite de el, prinseră a se însăila... prindeau chipuri reale. Mintea i se împotmoli, ochii i
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
începu a se limpezi. Un pumn de stele împrăștiate pe cer, parcă nemișcate, așteptau revărsatul zorilor, iar luna argintie cobora încet printre nori. Se crăpa de ziuă. Valuri de nori, aducători de ploaie se adunau pe cer. Perdelele oftară adânc, răscolite de o adiere de vânt, care pătrunse în casă cu răcoarea diminetii. Iorgu stătea în pat nemișcat, dar mintea continua să țese, între somn și veghe, și cu un mare efort de voință, adunând amintirile risipite, reuși să lege întâmplările
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-ncercă să-i acopere pulpele ademenitoare. Ea glumi, așezându-se mai apăsat pe bancă: nu plac picioarele goale ale fetelor frumoase? Lui, da; mie - nu prea. De ce, oare? Din motive multe și diverse. Vi se face rău? Nu. Dar? Mă răscolesc. Asta-i bine. Nu totdeauna. Nu totdeauna, admit, dar, acum? După care și le dezgoli mai agresiv. El pricepu ce ar fi fost de priceput. Se ridică, și, i se adresă, animăluțului: hai acasă, frumosule, că e târziu. Lia țâșni
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]