3,256 matches
-
pe un ton firesc. Ăsta e numele firmei la care aplici ? — Ei, nu știu, spune Melissa, posomorâtă. E cea mai tare. Dar e incredibil de competitivă. E foarte greu să te angajezi la ei. Pare de mega lux ! spune Eddie, răsfoind paginile strălucitoare, fiecare ilustrată cu câte o fotografie. Ia uite ce birouri ! Îl privesc cum dă paginile transfigurată. Uite o poză cu holul de la intrare. Uite una cu etajul la care am lucrat. Nu-mi pot lua ochii - și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cineva mi-a desenat o perie de wc într-una dintre mâini. Lângă fața mea scrie cu litere uriașe „Mai bine spăl wc-uri!” — O, Doamne. Mă prăbușesc într-un scaun și mă uit la poză. De ce ? — E august, spune Eddie, răsfoind Telegraph. N-au ce știri să dea. Scrie aici că ești o „victimă a societății obsedate de muncă a zilei de azi”. Întoarce ziarul și îmi arată un articolaș cu titlul MAREA SPERANȚĂ DE LA CARTER SPINK ALEGE CORVEZILE CASNICE DUPĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
E un sezon prost, spune Eddie, apucând ziarul Express. E adevărat că ai descoperit de una singură legăturile Mafiei cu firma la care lucrai ? — Nu ! Ridic privirea îngrozită. Cine a zis așa ceva ? — Nu-mi mai amintesc unde am citit, spune, răsfoind paginile. Uite, în ăsta e o poză cu mama ta. E o doamnă bine. — Cu mama ? Mă uit siderată. — Ambițioasa fiică a unei mame ambițioase, citește Eddie cu glas tare. „Cât de mare a fost prețul succesului ?” O, Doamne. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simpla vedere a unui contract nou-nouț îmi stârnea un val de adrenalină. Întotdeauna voiam să fiu prima care sesizează o anomalie, prima care ridică o problemă. Însă acum mă simt total pustiită. Toată lumea din compartiment s-a pus pe treabă. Răsfoiesc contractul, sforțându-mă să-mi stârnesc entuziasmul. Haide. Asta e viața mea de-acum. În clipa în care am să reintru efectiv în joc, o să înceapă să-mi placă din nou. — De la cărțile de bucate la contracte, murmură Dominic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să bea un pahar cu vin. Mama Îmi spunea Întruna că trebuie să fim cît putem de blînzi cu ea, pentru că mama ei a murit. Cu toții trebuia să fim foarte drăguți cu Kerry. Drept pentru care, a primit camera mea. Răsfoiesc și restul pozelor, Încercînd să scap de nodul uriaș care mi s-a pus În gît. Îmi amintesc de locul ăsta. De parcul În care mergeam, cu leagăne și tobogane. Dar, pentru Kerry, era foarte plicticos, iar eu doream cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Kerry ! spune tata Încîntat. Ești o minune de fată ! — Se spune că e o excursie destul de OK, spune Kerry cu un zîmbet condescendent. Cazare de cinci stele... bucătarul șef are trei stele Michelin... — Nu-mi vine să cred, zice mama. Răsfoiește surescitată broșura. Uite ce piscină ! Și ce grădini ! Felicitarea mea florală zace, uitată, pe hîrtia de ambalaj. Și, brusc, simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Știa. Știa. — Kerry, știai foarte bine ce am de gînd, izbucnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a Început tocmai cu dreptul. Dar poate asta e șansa mea de a mă ridica un pic În ochii lui. Poate găsesc o cale prin care să-i arăt că sînt o fată isteață și motivată... Cum stau așa și răsfoiesc dosarul cu materiale promoționale, sînt conștientă de faptul că Îmi țin capul un pic mai sus decît de obicei, de parcă aș fi la ora de balet. Și, În clipa În care Îmi arunc ochii În jur, observ că toată lumea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o gură de apă. De ce ? Tu ai secrete față de mine ? Pe obrajii lui Lissy se formează două punctișoare roz. — Nu, sigur că n-am ! spune cu o voce extrem de nenaturală. Mă Întrebam doar. Ia ghidul TV și Începe să-l răsfoiască, evitîndu-mi privirea. Ziceam și eu așa. Ca idee. Păi bine atunci. Ridic din umeri. Și eu la fel. Uau. Lissy are un secret. Mă Întreb ce o fi vrut să... Da, normal. Auzi, că se uita pe niște materiale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
viață, cu afirmația „E mai important să fii cool decît bogat“... ridică ochii din hîrtii. Să mai continui? — Și la micul dejun ce mănîncă? PÎine prăjită? spune cineva pe un ton foarte serios. Sau cereale? — Ăă... nu știu, spune Connor, răsfoind rapid paginile din fața lui. Am putea să extindem analiza și În acest domeniu... Cred că avem deja o imagine de ansamblu a situației, spune Paul. Ce părere aveți ? Tot acest timp, mi-am adunat curajul să le spun părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o iubesc sincer. Dar cîteodată pur și simplu nu o Înțeleg deloc. — Ce-i asta ? zic, În timp ce scrie răspunsul. Un rebus din 1993 ? — Ha ha, spune absentă. Ce faci În seara asta ? — M-am gîndit să rămîn cuminte acasă, zic, răsfoind rapid revista. Poate-mi fac puțină ordine În șifonier, adaug, În clipa În care Îmi cad ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce să faci ? — M-am gîndit să mă uit să văd dacă Îmi lipsește vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ba chiar să le cunoască al naibii de bine. - Nu‑i ăsta ăla sucitul? Întreba despre unul sau altul dintre studenți. Ai primit o copie după articolul lui „Istorism și filozofie”? I‑am cerut să ți‑o pună În cutia ta poștală. Răsfoisem articolul. Încercasem sentimentul unei furnici care se pregătește să traverseze Anzii. Da, Ravelstein Își Îndemna tinerii să se descotorosească de ideile părinților. Dar În comunitatea care se alcătuise În jurul său, rolul lui a devenit, Încetul cu Încetul, cel al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
m‑am simțit mai deplasat ca atunci când am stat Împreună În biroul ofițerului stării civile ca să ne căsătorim. Un fost coleg de școală al meu, pe care‑l invitasem la nuntă, era fermecat de Vela. În timp ce ofițerul stării civile Își răsfoia hârtiile, vechiul meu prieten Îmi murmura În ureche: - Chiar dacă n‑o să țină decât șase luni, chiar dacă nu ține decât o lună, și tot merită - cu așa niște sâni, cu așa niște șolduri, cu așa o față cum are asta! Reluând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Chicotește către GARDIAN.) Să vezi ce frumos povestește... CĂLĂUL: Adevărul e că mi-e frică, mi-e o frică grozavă... Sunt un fricos și o lichea. Pot să ies? GARDIANUL: Ieși. CĂLĂUL (Iese și dă cu ochii de ARTUR care răsfoiește o carte.): Ce faci? Îl lași să citească? GARDIANUL (Plictisit.): Ce vrei? Lasă-l să citească. CĂLĂUL: Nu-l lăsa, Bruno, nu-l lăsa! Osândiții n-au voie să citească. (Către ARTUR.) Sunt regulamente secrete, nu le citiți, domnule! GARDIANUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
până și gorilele știu că adevăratele hotărâri se iau altundeva, între ochi puțini și pătrunzători. Lipsiți de iluzii, adevărații jucători nu apar niciodată în public. Ce urmăresc ei? Care e obiectul și miza jocului? Lumea? Sufletul nemuritor? Tudorel: Ce plictiseală! (Răsfoiește ziarul.) Angheluță: Tu ești de vină. De când a încăput pe mâna ta... Tudorel: Anghele! Mai slăbește-mă te rog cu reproșurile. Oricum nu după lume plâng eu, te asigur. Recunoaște, nu ne plictiseam de fel ca acum în tinereți. Angheluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
am redat agriculturii, acolo au fost dezvoltate primele monoculturi modificate genetic. Pe malul Acheronului - beton armat. Flegetonul - termocentrală. Metropolă de metropolă, uzină lângă uzină - se așteaptă un loc în barca lui Charon ce o sută! Și o mie de ani! (Răsfoiește ziarul.) Poftim! Soldat în termen descarcă arma din dotare în pietoni apoi își zboară creierii - altul - nici nu mai merită - te scârbești - îmi fac sânge rău degeaba. Ce plictiseală! Angheluță: Aici e și va fi mereu slăbiciunea voastră, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
titlurile din bibliotecă. Parcă ar fi arhiva Institului de Folclor și Etnografie, își zice. Într-adevăr rafturile sunt ticsite de culegeri de cântece și descântece, poezii populare, doine și balade, basme, snoave, ghicitori, legende, bocete, strigături, jocuri de copii. Pascal răsfoiește la nimereală o carte: „Oaie, oaie rapănă Șade jos și dapănă, Și se roagă cucului: ─ Cucule, măria-ta, Dă-mi un cal porumbac Să mă duc la soru-mea, C-am auzit c-a făcut Trei feți logofeți. Unu a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prin tot lagărul morții de la Ohrdruf, care mi se alăturase în memorabila poză de pe coperta revistei Life. Când i-am găsit scrisoarea în cutia mea de scrisori din Greenwich Village m-am mirat cum de-a descoperit unde eram. Am răsfoit Luptătorul creștin alb și am descoperit că O’Hare nu era singura persoană care îl redescoperise pe Howard W. Campbell, Jr. Pe pagina a treia a Luptătorului, sub un titlu care spunea simplu „Tragedia americană!“ se găsea această scurtă istorisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la dispoziție, care îmi permit să includ în această relatare o biografie a dr. Jones, proprietar al ziarului Luptătorul creștin alb. Deși n-a fost pus sub acuzarea de-a fi fost criminal de război, Jones are un dosar foarte voluminos. Răsfoind acel tezaur de amintiri am descoperit următoarele ca fiind adevărate: Reverendul dr. Lionel Jason David Jones, D.C.D., D.T., s-a născut la Haverhill, statul Massachusetts, în 1889, a fost crescut ca membru al bisericii metodiste. Era fiul cel mic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Știam că murise. Agenția de detectivi pe care o angajasem să afle vești despre Helga îmi spusese cel puțin atât - că Werner Noth era mort. Detaliile privind moartea lui mi-au parvenit din întâmplare - într-o frizerie din Greenwich Village. Răsfoiam o revistă cu femei cam sumar îmbrăcate, admirându-le trupurile și așteptându-mi rândul la tuns. Articolul căruia i se făcea reclamă pe copertă se intitula „Femei-călăi îl spânzură pe călăul din Berlin“. N-aveam nici un motiv să bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a vegheat și le-a șoptit descântece. A chemat întruna norișorii care învăluiau gromovnicul ce-l ținea încuiat popa Băncilă în lada din turnul clopotniței și i-a pus să răsfoiască filele bătrânei cărți, în care se pecetluiseră semnele tunetului ceresc ce va să vină. Și pe răscolire de unde, în hârjoana celor doi înlănțuiți, norișorii i-au povestit șișcoaicei despre pruncuța care se va naște. Când Ghiolul Negru a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
încăperii de desubt, ating un dulap, apoi patul din colțul celălalt, se întind pe sub o ușă, cutreieră apartamentul, lipindu-se de pereți, de mobile, se încolăcesc pe clanțe, pe lampadare, dau de o bătrână care stă într-un fotoliu și răsfoiește un album cu fotografii, e doamna Veturia Mavrodini, la care-a sat în gazdă profesorul acela, Tomnea, i-au pus poza pe toate drumurile, s-a întors acuma, îl primește mâine prefectul, după ce-a nenorocit-o și pe doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am rămas cu gura căscată. - Tu ești asta? am întrebat, ridicând ochii din album. Z a răspuns în locul lui X: - Într-un fel, ea e. - Cum adică într-un fel? - Nu te grăbi. Stai să vezi. Dă mai departe. Am răsfoit câteva pagini. Mama Mare la douăzeci și patru; chipul ei semăna perfect cu cel al lui Y; Mama Mare la treizeci și cinci; chipul îi semăna cu cel al lui Z. Era prima oară când vedeam poze cu bunică-mea sub 40 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să dau câteva telefoane. Mă scuzi, ofițere. Desigur, domnule, zise Vianello, și adăugă: Zero doi, oferindu-i lui Brunetti prefixul de Milano. 14 În biroul său, Brunetti scoase un carnețel cu spirală din masa de lucru și Începu să-l răsfoiască. De ani de zile Își spusese, apoi Își promisese că va lua numele și numerele din carnețelul acela și le va aranja Într-un fel de ordine. Își reînnoia jurământul de fiecare dată, așa cum făcu acum, când trebuia să vâneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de ce Jake nu reușea să mai pronunțe și cealaltă silabă. — Știu că-ți plac trandafirii, draga mea. De ce crezi că ți i-am trimis? Mama lui Alice i-a aruncat o privire înveninată lui Jake, care, așezat pe marginea patului, răsfoia cel mai recent număr din La Gunoi!. Să-ți admiri propria publicație, în timp ce fiica ta nou-născută se află la numai câțiva metri depărtare, i se părea doamnei Duffield un gest de un egocentrism dus la extrem. Cui îi păsa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu era evident. Dar, indubitabil, tocmai din cauza asta femeia era și mai periculoasă. Desigur, la fel ca și soțul ei cel execrabil, tipa dădea senzația de stăpânire desăvârșită de sine, încredere în propria persoană și pricepere. Și-acum iat-o răsfoind - pentru numele lui Dumnezeu - Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. Hugo a fost cuprins de un sentiment zdrobitor de inutilitate. El abia era în stare să încălzească mâncarea pentru copii din borcan fără s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]