2,464 matches
-
de ale mele. Nu-i stătea chiar rău. Băusem cîteva pahare și m-am gîndit "în fond, de ce să nu?". Cine s-ar fi gîndit atunci la urmările acestei aventuri? Profesorul se servește singur cu pălincă, iar eu aștept cu răsuflarea oprită, să nu-l sperii. A fost o seară fără lumină, dar nu duceam lipsă. Simțurile mele ardeau, pluteau pe nori și nimic uman în mine nu era în afara acestui vis frumos. Nu mi-am imaginat că actul sexual în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe tot corpul. Batista nu dovedește să mă usuce, devine udă de tot. Mirosul de la canale bate mirosul proaspăt de mare. Dar știi că-l bate rău de tot?! Da, dar și cînd o veni berea, o trag dintr-o răsuflare. Pe prima. Uf, ce zăpușeală! Și pe a doua tot o sec din tr-o sorbire. O să comand trei de toate. Pe a treia o s-o sorb pe îndelete. A naibii zăpușeală! Stau cu ochii pe ușa mare și larg deschisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
inima târgului...Te aștept acolo. Vocea dusă de zefirul flușturatec pâlpâia în văzduhul năpădit de gâze și zvon de păsări. Spiritul domnesc plecase deja...N-am zăbovit nici eu prea mult în preajma „mănăstirii dintre vii”. Mersul îmi era spornic și răsuflarea ușoară... Chipul de piatră al bisericii Sfântul Ioan Gură de Aur se arată fără fală în capătul Uliței Zlataust. Din stânga bisericii, îmi grăiește Spiritul domnesc.Bine ai venit, dragule. Apropie-te să vezi crucea de pe mormântul lui Barbu Lăutaru. Mă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
care speră ia frigul drept frig. Și socotește că ceea ce e esențial în alcătuirea sa omenească nu atârnă de această „rece“ constatare... Potrivit Evangheliilor, salvatorul lumii, speranța ei ultimă, și-a făcut apariția iarna, într-o iesle încălzită numai de răsuflarea vitelor. Așa se strecoară, uneori, soluția în istorie: în chip discret și mizer. Frigul nu e, în cazul acesta, frig pur și simplu, ci o parabolă a lumii. Iar a spera nu e nimic mai mult decât a fi atent
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oxizi de azot, iar de acolo azotați. Fapt pe care omul, În care norvegienii excelează, l’a reprodus Într’o industrie de Îngrășăminte... Aerul pare atât de decorporalizat... Încât a fost băgat de seamă târziu de omul care simțise deja răsuflarea, ba chiar și vântul pe care-l aduna În pânzele corăbiei ori În aripile morii. La urma-urmei, un metru cub de aer cântărește totuși 1,29 kg... Dovedindu-se Îndestul de „consistent“ pentru a permite păsării, ba chiar și reptilelor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
față” cum obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
la Vatra Dornei. Cu "ăla mic" cu tot. Vilișoara de pe str. Parcului nr. 37 era realmente terorizată de unica obsesie a dramaturgului: liniștea. Când se profera șoapta "domnul scrie!", urcam scara de lemn în vârful picioarelor, aproape că ne țineam răsuflările. În anii aceia, Luca nu prea era în toane bune: încerca să se racordeze "din mers" la noile canoane impuse literaturii și, în pofida eforturilor, nu izbutea. Forța destinului, aflată până atunci în prim-planul preocupărilor dramaturgului, se cuvenea înlocuită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ce respiră același aer ca noi și sunt încălziți de aceleași raze binefăcătoare ale soarelui!" Evident, Lucrețiu Pătrășcanu a fost implicat și direct, și indirect, în luptele pentru putere la vârf: mai întâi ca pion sacrificat (Dej simțea în ceafă răsuflarea posibilului contra-candidat la șefia partidului) și, apoi, ca pion de sprijin în demersurile lui Ceaușescu pentru trecerea echipierilor lui Dej pe linie moartă. Reabilitarea din 1968 n-a fost, cum s-a vrut să pară, o expresie a dorinței de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
încă nu auzisem de manele (e bine, ține-ți-o pe si!) singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu știa pașii, dar toți dansam (de, noi dansam Tango italiano, țineam fata lângă noi, îi simțeam răsuflarea și-i auzeam ticăitul inimii, nu ca voi, cu partenera la trei metri!). Noi am băut prima Coca-Cola la sticlă și am descoperit internetul (voi, prima Coca-cola, noi, ultima cană de bragă, cât despre virtuțile comunicării... ehei! Ca să telefonezi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unei astfel de aspirații firești, omenești. Cartea de față explorează și înfățișează selectiv crâmpeie din viața trăită. Amintiri. Evocări. Întâmplări. Portrete și scurte caracterizări ale unor oameni dragi, prieteni, cunoscuți, personalități contemporane etc. Și toate acestea sunt scrise dintr-o răsuflare, într-un stil alert, antrenant, spontan, captivant, memorialistic, din care ni se dezvăluie ca într-un intim ceas de taifas, de spovedanie omul, profesorul, istoricul, cu gânduri, sentimente, judecăți, atitudini. Cartea de față are o arie tematică diversă, caleidoscopică, aidoma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sau diferite statui instalate în unele orașe prin țară... Și-am mai câștigat încă ceva: am soluționat un alt proiect al meu despre Sadoveanu... Maestrul tăcu. Făcu o pauză, ca și cum i-ar fi fost greu să spună totul dintr-o răsuflare. Nu știam, însă, ce proiect avea, ce voia să facă în cazul lui Sadoveanu. Se uită și, zâmbind la noi, ne îndemnă să mai gustăm, dorindu-ne sănătate. I-am urat și noi, din toată inima. După ce gustă, continuă, rar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
păreau să ne fi așteptat special pe noi. Sosisem și așteptam să ni se dea să mâncăm. Eu și văru' Laur ne holbam ca la un spectacol de toată bafta la tevatura mutei cu brotacul În brațe. I se tăiase răsuflarea de bucurie și de obidă. Gâfâia strângându-l la piept și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste crusta de jeg și muci, de-ai fi zis că tocmai Îl salvase dintr-un cataclism și gesticula În toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Oameni de toate vârstele; bărbați, femei, tineri și copii, bătrâni încovoiați...păreau desprinși de pământ... „...Ca și iubirea, credința se trăiește la intensitate maximă”, a spus cineva... Flăcările galbene ale lumânărilor, jucau pe chipurile sfinților din icoane, parcă la fiecare răsuflare a lor...Slava soborului preoțesc și corului, se înălța într-un chip divin... Părea că și Dumnezeu asculta cântarea lor, ca pe o revărsare a inimilor...ca o fugă de sub poverile pământești, la adăpostul aripilor dumnezeirii. Localnicii au prins „mare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
au rupt frontul la Iași” De deasupra, luna învăluie totul în lumina ei argintie... De jos, cântul se înalța către ea.. Și greerii trăiau clipa, cu țârâitul lor tremurat și pătrunzător, care părea că răspunde tremurului stelelor... Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați într-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești, acordurile pătrunzându-le în suflet... în toată ființa lor. S-au deprins să-i asculte seară de seară, până după crucea nopții... Dar, în seara aceea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cântul lor era plânsul inimii omenești pe care o sfâșie durerea... Glasul lor cald se înălța tot mai grav, ca o rugăciune către slăvi... cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo... Țăranii pătrunși în suflet, abia își puteau stăpâni răsuflarea ascultându-i. Glasul lor tremurat li se prelinse în inimi ca o binecuvântare. Plângeau băieții cântând... „De-ar fi Moldova în deal la cruce..!”, plângeau de gât cu ei și gospodarii, de ți se rupea inima de jale. Plângeau ascultându
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
apărate doar de Dumnezeu... cu fața spre oraș, ca niște martori muți, înfipți adânc în trecut sub povara tainelor... Taina sufletului lor rămâne tot ascunsă. O priveliște copleșitoare se înfățișa înaintea ochilor. „E frumos ... e frumos de ți se taie răsuflarea !”, mi-am zis, și gândul îmi aminti frânturi din scrierile călătorilor străini: Andreas Wolf, episcopul italian Marco Baldini, sirianul Paul din Alep, ș.a... care au călcat pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Locomotiva gâfâia cu toată puterea, slobozind în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în limba română. „Bum-bum... bum-bum..!,se auzi semnalul.. era ora 9 seara... „Sst...sst..!”, se țâstuiră toți deodată. Aici, radio Londra!.. Aici, radio Londra.. aici..!”...” Transmitem emisiunea în limba română !.. Dragi ascultători..!” Toți numai urechi, atenți ca niște popândăi, cu răsuflarea tăiată, își simțeau bătăile inimii lovind în tâmple până în creeri așteptând, parcă, să se petreacă un miracol pe calea undelor. „.. Anul 1946, se auzi glasul din cutia aceea miraculoasă, după guvernul comunist din martie, a adus poporului român, în noiembrie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
speriată, iar cu amândouă palmele își înnăbuși un strigăt.. „Doamne, Dumnezeule !”, de frică pentru viața nepotului ei. Bătrânul zăcea în pat, cu o lumânărică aprinsă într-o ceașcă, la cap... Pe Tudor, tătâne-tu, se forță bătrânul să vorbească, cu răsuflarea tot mai grea, l-au „ridicat”.. și l-au dus la Hangu... unde l-au „anchetat”, de acolo nu mai știm nimic..!”.. „Pe Mădălina, dragu’moșului... pe Mădălina au..!”, trăgea de vorbe bătrânul, de teamă să pronunțe cuvântul fatal... apoi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și, scormoneau cu ochii mai adânc în șperlă, de parcă acolo ar fi aflat adevărul și dreptatea... O clipă, trase cu urechea înspre pădurea din vale, ca jivinele la pândă.. Nici o suflare... Pădurea părea pustie, doar... tăcerea codrilor cu clătinarea frunzelor, răsuflarea apelor, chemări în răstimpuri de sălbăticiuni, ori păsări de noapte... Stăteau muți ca să asculte foșnetul nopții din pădure...și-i înfiora... „ - Unde s-o fi dus căpitanul...Ce s-o fi întâmplat cu el ?!”, murmură Cârțu îngrijorat. Apoi, continuă tot
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
stăteau muți și ascultau foșnetul nopții din pădure.. înfiorându-i... Fără nici o adiere de vânt, în răstimpuri, un suflu iscat de nu se știe unde, ce se strecura prin pădure, dădea glas frunzelor, florilor și ierbii... „ - El spunea că-i... ”Răsuflarea pământului”..!”, murmură Cârțu mai mult pentru sine. După o vreme, tot el se întrebă abia stăpânindu-și îngrijorarea. „... Unde s-o fi dus Căpitanul.. Nu trebuia să-l lăsăm singur... nu trebuia..!” Trecuse și a doua noapte, zorile începuseră să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nelinișt pe camarazi.. De câteva nopți, se trezea în puterea nopții lac de sudoare.. speriată, inima îi zvâcnea în piept ca o aripă de pasăre lovită de glonț... Nopțile îi erau bântuite de coșmar.. Îi apăreau niște faruri înăbușindu-i răsuflarea... care, se prefăceau într-un chip de om.. ce părea a fi Alistar. Ochii lui îl urmăreau ca niște faruri în întuneric prin cotloane.. și, nu se putea ascunde... I se făcu frică. Vroia să scape, să strige: „..lasă-mă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se prelinse la poala muntelui. Și, atunci au apărut din hățișurile negre, primele umbre albastre. „ - Răsfirați-vă, băieți, prin tufișuri.. pe după copaci.. și economie la muniție !”, fură primele dispoziții date de căpitan. Urmă însă, o clipă când li se tăie răsuflarea la toți. Trupele de securitate și miliție.. fără număr, își ocupară locurile pe versantul sudic al Hășmașului, cu armament de război, așteptând semnalul atacului. Știau unde-i ascunzătoarea... de unde declanșa Baltă ambuscadele... știau tot.. de la Alistar. Peste puțin... trupele de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lup, căscată larg.. larg, cu limba lungă și roșie scoasă... și colții de fiară gata să sfâșie. Muniție nu mai avea. Trase cuțitul de vânat mistreți, din cizmă, și se-ntoarse... Când a simțit labele de dinainte pe umeri și răsuflarea caldă a câinelui în ceafă, s-a răsucit... câinele a icnit, dar, colții i s-au oprit în beregata lui. Un șuvoi de sânge cald, din gura câinelui îi scăldă obrajii și, simți că-l îneacă. Peste o clipă, frumosul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înalți până la cer,.. bătătura casei copilăriei lui era pustie și gardul rupt. „Hauu-hauuu.. hau...!”, dar, câinele nu-și isprăvi bocetul, după stăpâna lui, că un trosnet de pușcă îl amuți. Baltă simți o durere cumplită în piept.. că-i tăie răsuflarea și că se îneacă. Cloptul bătea rar, într-o dungă.. bătea pentru mort. În clipa aceea avu o privire fixă, înfricoșătoare, de om cu mintea scăpătată.. părea că ar fi putut urni un zid din loc, doar cu privirea. Se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la Vasile Cazacu „fecioru’ popii din Răusăni”, cum îi ziceam noi colegii. Dintre cei cu care am vorbit, Vasile, mia rămas înfipt în inimă dureros. „ - Măi, tari’ aș veni, spunea Vasile, mai mult gemut. Tari’ aș veni, măi !, Îi simțeam răsuflarea grea în telefon. Da’ aghe mă târăsc, măi, de la pat și pân’ la sobă, sprijinit de păreți... da’tari’ aș vini..!” Eu de la capătul firului, îl ascultam cu răsuflarea tăiată. Și tot el continuă.. „.. Poati’ a faci Dumnezău o minuni
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]