8,590 matches
-
pământului se vor “curată” printr-o “pălitura” cosmică nemaivăzuta și nemaisimțită de oamenii locului, parcă o “asmuțire” astrala spinteca și mărunțește totul, plantele, animalele, oamenii, tot ce este suflu în formele lui cele mai nearticulate, orătănile, lighioanele și câinii orașului rătăcesc în deprinderi haotice, fără noima, în sunete și urlete prelungi, înfiorătoare, agasând paroxistic liniștea orașului aspru betegit de spaimă ... Baierele largi ale pământului parcă se sumețesc dintr-o dată, chiar pământul pare să fi căzut într-o “rană” pregătind o adormire
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
și greaua zbuciumare. Servindu-le în palmă, le-aruncă-ntre gunoaie. A meritat, crezi oare, această frământare, Tutunul ars în pipă și-un fir de lumânare?” (zădărnicie) sau „Citesc din cartea lumii neînțelese rânduri, Reci frământări de suflet, sleite de cuvinte. Îmi rătăcesc cărarea prin tot atâtea gânduri, Purtat de duhuri negre desprinse din morminte, Pe-nvolburate Stixuri cu risipite vaduri La sărbătoarea morții, atent să iau aminte” (coșmar) și el, Will își aduce aminte, și tu (autor) ți-aduci aminte, și eu
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
pentru „frumosul stăpân” sau dragoste pentru „Dark Lady” (amanta brună). Poeme „A Lovers′ Complaint” , ca-n Oscar Wilde - collaje pictural sau mai explicit, portretul ambigen Marquis de Sade, ambele semnate de Slanislav Plutenko. „Dilema ta e asta: renunțarea ' Ți va rătăci prieten și iubită! Cu el vei ști-o singur fericită, Ce să alegi? Știu! Asta-i întrebarea. Hai! Te dezleagă! Cumpănește bine! Iubirea lor pe tine te conține. (Sonetul 42) Cadrilul Will - Ovidiu Oana-Pârâu deși ar trebui să aibă o
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CĂȚELUL Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului C Ă Ț E L U L Un cățel de cartier, deprins a tot umbla, S-a rătăcit și-a ajuns la căsuța mea. S-a așezat pe labe lângă ușă, a bătut În ritm, de darabană, ca soldații-n scut: Lovea cu sfârcul cozii mici în panoplie, Prin asta mă vestea, îmi aducea solie: Că el, cățelul
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
Cu sacu-n spate, iar hoinar,/ Pașii nu-mi știu-ncotro s-apuce!” În ansamblu, cartea Apostol fără nume este o carte tristă, care dezvăluie trăirile autoarei într-o lume nebună, numai bună de legat, o adevărată junglă, în care oamenii rătăcesc precum niște năluci prin locuri întunecate și întinate. Omul, asemenea celui de zăpadă, este rece, înțepenit de gerul lăuntric ce-i intră-n oase, trist și singuratic „Și ninge... ninge enervant... tulburător.../ Cu viscol șuierând, nămeți mă doboară.../ Zăpadă-n
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului AICI, AZI, ACUM aici este cuvântul dincolo este întregul aici nu este nimic măsor distanța de la un loc la altul în profundă tăcere mă lovesc de ascunse gânduri rătăcisem punctul de plecare și am găsit capătul, la întâmplare spațiul era împrejmuit de aspre ziduri zi și noapte nu știam atunci astăzi știu, și... timpul plânge fără încetare în lumina palidă a lunii de ce oare pe drum trec obsure siluete
AICI, AZI, ACUM de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368605_a_369934]
-
verde beau licoare Și cosesc raze de soare. Beau din strachină rachiu De la sticlă mă abțiu. Un inspector de la U.E. Răstignește viața-n cuie; Se-apropie duhnind parfum, Eu îl respect că orișicum... Foaie verde Eminescu, Astăzi plâng cu Păunescu, Rătăcind pe drum tresalt Că nu-i piatră nici asfalt. Iar din Deva la Arad Tăiem panglici lozincard, În ore de după-masă Democrații merg acasă. Tot suspină-n ziua mare Soare devenit licoare, În socialism a fost solid Astăzi e luminos
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
petrecereFoaie verde beau licoareși cosesc raze de soare.Beau din strachină rachiuDe la sticlă mă abțiu.Un inspector de la U.E.Răstignește viața-n cuie;Se-apropie duhnind parfum,Eu îl respect că orișicum...Foaie verde Eminescu,Astăzi plâng cu Păunescu,Rătăcind pe drum tresaltCă nu-i piatră nici asfalt.Iar din Deva la AradTăiem panglici lozincard,În ore de după-masăDemocrații merg acasă.Tot suspină-n ziua mareSoare devenit licoare, În socialism a fost solidAstăzi e luminos lichid.Invită parcă trist la
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
profund și vulnerabil”, versurile sale fiind ipostaze ale trăirilor, întruchipări ale sufletului, adevăratul „turn de control” al sinelui său interior: „Am crezut că travestindu-mă / în lumină, / în disperare / am să-ți adorm imaginația. Am reușit / să-mi zăresc îngerul / rătăcit în mine, / căutându-mă / în gestul meu / de umilință. (Cerul plânge în inima mea) Poemele sale nu trădează niciodată, ci explică, amplifică ori adâncește stările și trăirile. Scriitura Marianei este lirico-filosofică, cu simplitate și subtilitate abordează problemele fundamentale ale omului
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului DIN VOLUMUL "PUNȚI PESTE VREMURI". Călătorind spre Calea Lactee Mi-am luat scara gândului nebun, Să urc spre Calea-Lactee, de pulbere drum. Să-mi caut iubita, rătăcită printre aștri Și steluțe mici, ca ochii ei albaștri. În pulberea de stele, plutire liniștită, Fiecare astru - o dragoste pierdută. Îmi caut iubita din visele târzii, În nopți cu frământări, de dragoste pustii. Iubirea oare după care stea-i ascunsă
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368623_a_369952]
-
stea-i ascunsă, De mă cheamă-n cer de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, pe cărări îngălbenite, Cu pași timizi, ochii mari și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Îl privește mirată și... cumva ironic, Pe muritorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea Și dorința vie pentru o îmbrățișare, Cu o rază mă cuprinde și-mi vorbește
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368623_a_369952]
-
zorii zilei reci Și gerul arde-n noi pierdutele poteci. Ne doare ignoranța,tăcerea grea în doi Când obosiți de toate,noi nu mai suntem noi ! Ne mistuie dorința și crezul în iubire Ne freamătă în inimi tangoul fericirii. Și rătăciți prin lume,asiduu încercăm Să mai găsim , iubite , speranța ce-o visăm Ne-ncearca Raiul astăzi și îngerii ne-ndeamna Să credem în iubire , atunci când ea ne cheamă . Și vine primăvară și simți cât te iubesc ! Și nu vreau fără
PUTEREA IUBIRII NOASTRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368629_a_369958]
-
cu o zi în urmă, o dusese și o lăsase acolo, singură. - Noroc că mai vin două vecine să aibă grijă de ea, atunci când treburile gospodărești le permit... Și-n timp ce potopul de vorbe nu mai contenea, privirile îi rătăceau neliniștite prin încăpere, de parcă ar fi fost în căutarea unui sprijin ce nu se zărea. - Ce bine că mai există și persoane omenoase pe lumea asta! - se auzi Arina replicând, mai degrabă în încercarea de a stăvili hemoragia verbală la
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
toate , si bucuroas-ar fi ! Dar nu putea iubirea din suflet să i-o dea Căci s-ar fi stins și ea , ca-n zori de zi o stea ! În suflet deznădejdea un cuib își fauri Era pierdută , biată , și drumul rătăci ! Simțea doar agonie , durere și regret Că cel ce vrea să scrie , crezandu-se poet ! În zborul ei haotic ajunse pe câmpie Se îmbracă cu flori , plângând și suspinând Știa ca-ndragostita nicicând n-o să mai fie ! Și se-aseaza
O POVESTE DE IUBIRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368634_a_369963]
-
2016 Toate Articolele Autorului Toamnă și dor În toamna frunzelor îngălbenite Reînvie amntirea-n treceri de timp, Cu brumă clipelor din doruri rumenite Adunate-n așteptările fiecărui anotimp.... Te-mprastii iar în uitările tăcerile tale Prin cenușă anilor adunați între noi , Rătăcind nesigur printre frunze și petale Când ne-am recunoscut amândoi ... M-ascundeam de tine sub pleoapele căzute Inodate-n amintirile umbrițe de nori, Alergând nicăieri pe nevăzute Prin tăcerile dizolvate-n mii de culori... Mi-e clipă arsă de atâta toamnă
TOAMNA SI DOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368673_a_370002]
-
aud ecoul pașilor, și-am adunat păsări colorate să mă smulgă din tăcerea albastră. M-am ascuns la marginea unui dor încărcat de clipe și amintiri , și m-am risipit că un strop de ploaie în albia unei mari învolburate. Rătăceam pașii pe valurile albe învăluita cu chemări de-o clipă, si te-am găsit între amintiri albe cântând aceeași muzică fără sunet... Privirile mi-au devenit aripi răsfirate când printre cercuri de cuvinte m-am ascuns, și-am adunat în
CERCURI DE CUVINTE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368710_a_370039]
-
CU TIMPUL Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului DE VORBĂ CU TIMPUL aici nu există refugiu doar intersecții nedirijate într-o întoarcere neterminată pășind printre secole absente de atâta timp rătăcit în răstimp mă dor oasele sufletului dar cui să spui mă apropii cu fiecare depărtare trăiesc în absențe bine determinate de unii create uneori căutate de răutatea primului cuvânt rostit câtă nepăsare în mine,în jur o viață risipită pierdută
DE VORBĂ CU TIMPUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368712_a_370041]
-
uneori căutate de răutatea primului cuvânt rostit câtă nepăsare în mine,în jur o viață risipită pierdută,regăsită de nimeni citită scriu,scriu nimic nu pot a face tristețea asta nu îmi dă pace cioplesc gânduri printre rânduri în nopți rătăcite pe o bancă ruptă din mine,de tine de anii ce curg după mine Referință Bibliografică: DE VORBĂ CU TIMPUL / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DE VORBĂ CU TIMPUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368712_a_370041]
-
nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ACORDEON Prea repede își pierde toamna tonul, Când plumb și gri acoperă văzduhul, Tăcut e lacul, liniștit e stuful, Doar undeva suspină-acordeonul. Spre țărmuri cenușii plutește puful De păpădii, ce-au rătăcit cotlonul. Nici fluturii nu-și părăsesc coconul, Iar mierla-și smulge pana și zuluful. Abia târziu se-aude vesel cântul, Pe cheiuri și în sălile de baluri. Îl poartă râul și-l conduce vântul, Prin sălciile triste de pe maluri. Se
ACORDEON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368717_a_370046]
-
zorii zilei reci Și gerul arde-n noi pierdutele poteci. Ne doare ignoranța,tăcerea grea în doi Când obosiți de toate,noi nu mai suntem noi ! Ne mistuie dorința și crezul în iubire Ne freamătă în inimi tangoul fericirii. Și rătăciți prin lume,asiduu încercăm Să mai găsim , iubite , speranța ce-o visăm Ne-ncearca Raiul astăzi și îngerii ne-ndeamna Să credem în iubire , atunci când ea ne cheamă . Și vine primăvară și simți cât te iubesc ! Și nu vreau fără
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
brumaNe-nvaluie suflarea în zorii zilei reciSi gerul arde-n noi pierdutele poteci.Ne doare ignoranța,tăcerea grea în doiCand obosiți de toate,noi nu mai suntem noi ! Ne mistuie dorința și crezul în iubireNe freamătă în inimi tangoul fericirii.Si rătăciți prin lume,asiduu incercamSa mai găsim , iubite , speranța ce-o visamNe-ncearca Raiul astăzi și îngerii ne-ndeamnaSa credem în iubire , atunci când ea ne cheamă .Și vine primăvară și simți cât te iubesc !Și nu vreau fără ține iubirea s-
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
lesne Să calci totul în picioare. Omul nu-i decât ca iarba Ca o floare care trece De-i iei sufletul se-ntoarce In pustiul morții rece. Inflorește dimineața Seara se usucă-n vânt, Trupul lui e ca o umbră Rătăcită pe pământ. Anii sânt precum un sunet Zilele ni-s numărate Cu lumina feței Tale Ne ștergi grelele păcate. Căci mândria vieții noastre E doar trudă și durere Cin’ se naște se întoarce Tot în pulberi și tăcere. Se cuvine
PSALMUL 90 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368733_a_370062]
-
Acasa > Poezie > Credinta > NU MAI RĂTĂCI VECINE! Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mai rătăci vecine, pe-ale lumii căi haine, Te îmbată strălucirea, ți s-a-ntunecat privirea, Nu mai poți gândi o clipă, parcă
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
Acasa > Poezie > Credinta > NU MAI RĂTĂCI VECINE! Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mai rătăci vecine, pe-ale lumii căi haine, Te îmbată strălucirea, ți s-a-ntunecat privirea, Nu mai poți gândi o clipă, parcă ești cuprins de gripă, Timpul trece ca și vântul, ți-ai călcat din nou cuvântul, Ai promis lui Dumnezeu
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
rănile te dor, Că ai fost un rătăcit, dar acum ești mântuit, Ai un Domn, un Salvator, un Duh Sfânt nemuritor Și nădejdea pură, vie-n Dumnezeu și-n veșnicie! Amin! 08/ 02/13, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Nu mai rătăci vecine! / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]