2,812 matches
-
și late, și cu stropi. Citii pe chipul ei cum arăta al meu, desigur o mască însîngerată care îi inspira groază, dar nicidecum regretul pentru ceea ce făcuse. Dacă ași fi zărit cea mai mică urmă că s-a trezit din rătăcire, furia mea s-ar fi retras. Atunci sării și îi tăiai zadarnic drumul spre ușă, fiindcă nici nu se gândise să fugă. "Să nu te-apropii, zise, fiindcă îți scot ochii și n-o să mai vezi lumina zilei." Și fiindcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aparține, reprezentarea lui în vis nu se poate descrie... Limba scoasă afară, capul mare, gâtul subțire, privirea vicleană și matură pe chipul unui copil care nu e copil... te trezești, puterea rațiunii alungă viziunea tenebroasă și uiți în câteva clipe rătăcirile gândului neodihnit care nu au nici un sens. În primele mele nopți însă după ce cădeam istovit de munca din minele de plumb până să se instaleze gândul și imaginea miraculoasă a Silviei, acest coșmar mi-a revenit de mai multe ori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aducă înapoi caietele mele, îi spusei inginerului. Atât eu cât și fiica dumneavoastră sîntem demult oameni maturi și nu elevi sau studenți protejați de vârsta noastră tânără, când credeam că nimeni n-ar avea curajul să ne pedepsească sever pentru rătăcirile noastre. Aceste caiete... dar nu vreau să vă spun mai mult, o rog pe fiica dumneavoastră să mi le restituie chiar acum." " Da, se poate, vai, zise inginerul, fata mea n-a știut ce importanță atașați acestor însemnări. Altfel nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și atunci ne putem trezi într-o prăpastie... "Tu ești de vină, răcnii după ce într-adevăr nimerii într-o groapă din care abia mă smulsei, asemeni baronului Münchausen din mlaștină, trăgîndu-mă de propriile mele schiuri... Dacă n-ai fi simulat rătăcirea, acum am fi fost sus..." " Da! strigă și ea furioasă, te pregătești sufletește să mă mănânci de vie la noapte, ca să nu mori tu de foame... Uite, nu mai merg!" și țipă cuvintele uite nu mai merg fără pauzele misterioase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
perioadei pe care am delimitat-o, N. Iorga consacra, prin autoritatea sa, apostolatul creștin întreprins de români în Balcani: "Mulți învățați care aveau interes la aceasta au scris că noi am căpătat legea creștină târziu dela Bulgari. O mai mare rătăcire decât asta nu se poate. Întâiu că un neam mai vechiu și mai cult nu poate să capete astfel de adăugiri sufletești dela un neam mai nou și mai sălbatec" (Iorga, 1910, p. 29). Iar după venirea ungurilor, românii își
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1983, p. 35). Congresele al III-lea, al IV-lea și al V-lea ale PCR ținute în 1924 (Viena), 1928 (Harcov), respectiv 1931 (lângă Moscova) s-au desfășurat sub semnul unei astfel de "confuzii", drept care ele trebuie interpretate ca rătăciri doctrinare cauzate de interferența Cominternului în afacerile domestice ale Partidului. Apostazia Partidului la doctrina antinațională este astfel desăvârșită. Concluzii: renaționalizarea memoriei istorice românești. Inițiate timid încă din anii '60, autohtonizarea politică și autarhizarea culturală românească se intensifică progresiv, atingând cote
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
oricare altul. Nu vom enumera din nou câte servicii le-a făcut românilor diplomația noastră, nici vom espune din nou cum ne-a răsplătit România aceste servicii. Bucuros le uităm pe amândouă daca avem siguranța că s-a 'ncheiat era rătăcirilor de bunăvoie ale României. Dar această turnură cată să se manifeste în fapte, nu în vorbe goale. Timpul nu e depărtat în care lucruri concrete vor da ocazie României de a-și arăta arama - atunci vom afla daca ea se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mare. Dar asupra literatului părerile se deosibesc și se ramifică și ni se pare că, tocmai în această privire, ar trebui să i se facă dreptate și să se deosibească înrîurirea hotărâtor bună asupra limbei literare de o seamă de rătăciri ulterioare. Nu doar că Eliad ar fi creat o limbă nouă din nimic. Limba literară, nu cea grăită în societatea cultă, limba cronicarilor și a legendelor e pe alocurea de-o rară frumusețe. Multe texte, și bisericești și laice, au
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
with a Thousand Faces), combinată cu convențiile romanului academic și cu o alegorie geopolitică a lumii împărțită în două tabere, două campusuri adverse, estul și vestul. Ca și în culegerea Lost in the Funhouse, în care povestirea eponimă descrie metaforic rătăcirea în labirintul textului literar, cele două romane mai sus amintite combină complexitatea modernistă și postmodernistă cu plăcerea de a împărtăși scorneli narative, așa cum anunță Barth și în cunoscutul eseu asupra literaturii înnoirii. Barth fusese nominalizat la National Book Award (vezi
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
mileniu, având ca fundal și cadru aceeași realitate new-yorkeză postmodernă. Miza în cele două romane este însă complet diferită. Romanul Cosmopolis poate fi văzut ca o anodină parodie post-postmodernă a unei ilustre parodii moderniste (James Joyce, Ulysses). Este vorba de rătăcirile unei zile din viața unui tânăr miliardar new-yorkez, Eric Packer, care probabil își urmărește fără să vrea tatăl, deși merge prin traficul intens în căutarea unui anumit frizer, făcând diferite alte lucruri, mai mult sau mai puțin plăcute sau utile
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
relativă a primului om, ajutată de harul divin, se referă atât la suflet cât și la corp. Perfect era primul om din punct de vedere intelectual, pentru că mintea sa se afla Într‑o stare curată, luminată, dreaptă și liberă de rătăcire, avea cunoaștere dreaptă, mai ales În ceea ce privește cunoașterea adevărului suprem, care e Bunul Creator. Aceasta reiese din faptul că a pus nume potrivite tuturor animalelor, a Înțeles drept poruncile lui Dumnezeu, cu care stătea În cea mai strânsă legătură, și L
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
converti cugete la Dumnezeu‑Iubire, Sfântul Ioan Gură de Aur, ale cărui opere au fost fie citite cu plăcere de milioane și milioane de oameni, remarcă : „Iubi‑ rea este un mare Învățător și poate să‑i Întoarcă pe oameni de la rătăcire, să le schimbe felul de viață, să‑i Îndrume spre filosofie. Ea poate să facă din pietre oameni”64. Aceeași idee o găsim și cel mai mare geniu pe care l‑a avut În tre‑ cutul său Biserica creștină din
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sfătuiesc să vă apropiați de altar și să jertfiți. 134 Suferința și creșterea spirituală Eu sunt creștin și ador pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit În timpurile de pe urmă pentru mântuirea noastră și spre a ne scăpa de rătăcirea diavolului ; iar aces‑ tor idoli nu jertfesc. Fă ceea ce voiești ; căci e cu neputință ca eu să jertfesc aparițiilor Înșelătoare ale demonilor. Iar cei ce jertfesc aces‑ tora sunt asemenea lor. Căci precum adevărații Închinători - după dumnezeiasca Evanghelie a Domnului
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig în odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzând, poate sunt frunze, Pásul tău prin amintire sângerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile”, „preumblările bolnave” sunt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini în romanța eminesciană), fără, însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței, rostindu-și în versuri
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
atenuată doar de speranța redempțiunii prin poezie, într-un elan de „unanimă înfrățire” cu „mulțimea” ea însăși victimă a injustiției. Motivul liric al călătoriei ca descoperire a unui univers elementar sau al feeriei citadine, cu desfășurările lor caleidoscopic-spectaculare, face loc rătăcirii însinguratului într-o lume ostilă, în care relațiile altădată tonifiante până la exaltare devin din ce în ce mai labile. Lui Ulise, celui deschis aventurilor revelatoare, i se substituie omul care și-a pierdut umbra, românizatul Petre Schlemihl ori evreul rătăcitor Ahasverus, ca embleme ale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
urmărit de imaginea „orașului întunecat”, cu străzi, piețe și cheiuri pustii, cu parcuri în putrezire autumnală, cu „odăi stinse” etc.; spațiu ce se lăsa descoperit, în atmosfera-i mohorâtă și apăsătoare, prin parcurgerea unor itinerarii mereu reluate („preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, în ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare. Or, în ciuda însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare va rămâne productiv în coagularea imaginarului poetic al avangardistului. Poetul „integralist” sau
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de azur al singurătății / Câmpiile dansează cu pasul lent în ierburi”; după cum bâlciul, ca alt teritoriu al miracolelor elementare, poate sugera (în VIII) nu mai puțin o viziune dinamică, cu luxuriante izbucniri de forme și culori interferând spectaculos: E o rătăcire prin bâlciuri Și ca liane se împletesc în părul tău gesturile Mulțimea clocotește precum vegetațiile la cingătoarea pământului În gavanoasele nopții se amestecă licorile inimilor Și pe deasupra șovăie dansatoare pe sârma privirii luna... Frecvența neobișnuită a ipostazei de spectator a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
însă, că doar omul care se roagă este realist. Or, omul "concret" sau "recent", creație a paradigmei postmoderniste, râde de omul care se roagă și-l crede anacronic, mitoman etc. Omul postmodern a părăsit atât de mult calea adevărului, încât rătăcirile lui devin demente, paralizat fiind în distracții, în pornografie și în violență malefică. II. IZBÂNDA LUI ZOMBIE Secolul al XVIII-lea a adâncit, în Europa, o falie puternică între creștinism și lume. Vinovățiile trebuie egal împărțite, dar e cert că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
visat să iasă dintr-o istorie și să intre într-o altă istorie, ca și Hitler, altminteri, și ca toți revoluționarii lumii. Nietzsche, observă Foucault, a reluat tema sfârșitului timpului "pentru a o transforma în moartea lui Dumnezeu și în rătăcirea ultimului om; a reluat finitudinea antropologică, însă pentru a face posibil saltul prodigios al supraomului; a reluat marele lanț neîntrerupt al Istoriei, însă pentru a-l curba în infinitul reîntoarcerii"88. În viziunea lui Foucault, istoria nu mai trebuie privită
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a zis el, "categorie" pe care o ridiculiza la Eminescu. Dacă n-ar fi la mijloc o "cotitură" sofistică, ar trebui, de aceea, să asistăm, simultan, și la o revizuire a atitudinii față de Eminescu, cerându-și scuze opiniei publice pentru rătăcire. Însă așa ceva nu s-a produs și nu se va produce, căci Patapievici, după ce a falsificat cântarul adevărului împreună cu comilitonii săi postmoderniști, acum încearcă să ne înșele și la cântarul transmodernității, de astă dată împletind adevărul cu minciuna. Cealaltă aparență
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
chiar Ioan Petru Culianu nu și-a înțeles maestrul, fiindcă el a trăit cu iluzia că Eliade poate fi asimilat exclusiv modelului modernist, neavând ochi pentru transmodernitatea lui. Marile atacuri antieliadești din ultimele două decenii nu se datorează pretinsei lui "rătăciri" de tinerețe în politica de dreapta, ci inaptitudinii lectorilor de a depăși canonul cultural postmodernist. Larga deschidere a lui Eliade către toate culturile și religiile, cu o pătrunzătoare abordare a sacrului, se înscrie perfect în sinteza transmodernă. 2. Gnoza de la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
În locul simulacrelor postmoderniste, gnosticii preferă intimitatea cu universul, cu Celălalt 268. O neîncredere funciară, lucidă, etalează gnosticii și față de mișcările minoritare (homosexuale, feministe, hippies, alți "iconoclaști"), găsindu-le de-a dreptul puerile.269 Și primejdioase. Cazul feminismului este revelator, o rătăcire cu consecințe grave pentru umanitate, căci, în realitate, este un grosier anti-feminism. Feminismul postmodern e o pornire contra firii, deoarece vrea să adopte "virilismul", să dobândească pseudo-drepturile bărbaților: grosolănie, cinism, viață aventuroasă, violență, neglijarea familiei, fumatul, drogurile etc. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
În momentul când s-a ciocnit de nivelul grosier și ideologic al postmodernismului, la Bienala de la Veneția din 1993, atunci a avut conștiința deplină a zidului care o desparte de o "spiritualitate" muribundă: "o concentrare explozivă de orori într-o rătăcire eterogenă computerizată a societății contemporane postmoderne"407. În 1993, autoarea a putut înțelege că postmodernismul și neopragmatismul american "tind spre o expansiune planetară tehnico-științifică care schimbă modul de viață", dar pe un drum alimentat de orori și de rătăciri. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o rătăcire eterogenă computerizată a societății contemporane postmoderne"407. În 1993, autoarea a putut înțelege că postmodernismul și neopragmatismul american "tind spre o expansiune planetară tehnico-științifică care schimbă modul de viață", dar pe un drum alimentat de orori și de rătăciri. S-a opus, în acel moment, printr-un ethos transdisciplinar, chiar dacă nu și în termenii conceptualizanți ai transmodernismului. Intuiția lor se găsea deja în luminișul eminescian și în Lichtung-ul heideggerian. Situația contradicțională transmodernă a ontologiei fundamentale este surprinsă astfel: "Heidegger
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a ființei" acceptând propunerea Terezei de a "fugi" împreună la țară. Este, altfel spus, un "reacționar", căci acționează invers decât țăranii care aspiră să devină "moderni", plecând la oraș. Pe piatra de mormânt a lui Tomas scrie: "După o îndelungată rătăcire, întoarcerea"437. Dacă ar fi scris în România, Kundera ar fi putut fi acuzat de "neosămănătorism". Nici vorbă de așa ceva. Rătăcire e în labirint, unde totul se repetă, gol, la infinit, ca devenire oarbă. Întoarcerea e cea a lui Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]