3,857 matches
-
atenție și prudență la ce și cât i se oferă copilului, precum și la ceea ce i se cere. Este periculos să i se ofere copilului prea mult, fără să i se ceară nimic. Experiența de viață a dovedit că greșelile se răzbună. Ele se repercutează, ca un bumerang, împotriva celor ce le-au săvârșit. PREȚUL LENEI Lenea, ca trăsătură negativă de caracter, se dobândește, se învață la fel ca oricare deprindere comportamentală, încă din primii ani de viață. Omul nu se naște
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
neapărat să se afunde de tot în aceste nisipuri mișcătoare și să-și deterioreze relațiile cu noii poli de putere orientali, nu înțeleg. Și tabula rasa de ar face din această regiune, sunt destui musulmani în Occident care se pot răzbuna. Cred că invitația la dialog a președintelui Rouhani trebuie acceptată, iar Siria obligată, inclusiv de ruși, să-și predea arsenalul chimic, deși nimeni nu știe care băieți sunt mai răi. Oricum, nici pe mîna fundamentaliștilor nu e bine să intre
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dimineață. Ea pune accentul pe meritul martirilor morți pentru sfințirea Numelui lui Dumnezeu. Sunt citate diferite versete scripturale, extrase în special din Deuteronom și din Psalmi, și cu aceeași ocazie Dumnezeu este rugat să-și amintească de martiri, să-i răzbune și să le salveze urmașii. Această liturgizare a martiriului, care creează o punte între trecutul biblic și prezent, între catastrofele de ieri și cele de azi, deschide calea spre viitor, transmițând totodată din generație în generație o istorie de suferință
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
împreună cu alte idei și tradiții legate de martiriu, ceea ce demonstrează realitatea contactelor și influențelor reciproce, în ciuda specificităților afirmate. Toate aceste elegii erau inserate în liturghie, alături de rugăciuni. În ele se plânge moartea nevinovaților, se amintește că Dumnezeu nu s-a răzbunat încă pe dușmanii lui Israel, se invocă sufletele morților care rămân tăcute. Una dintre ele, inspirată din Plângeri, este rostită în dimineața de sabat care precede postul de pe 9 avsss de către supraviețuitorii care protestează împotriva sorții lor și își plâng
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Julius Zimberlan era tot mai panicat. Suferea sincer: gândul că va rămâne singur, doar pentru a-i jelui pe ai săi, îl înnebunea. "Și pentru ce?". Într-o frumoasă dimineață de primăvară, când păsărelele ciripeau de zor, hotărî să se răzbune pe toată lumea: aruncă o piatră bine țintită spre acoperiș și o altă țiglă aflată într-un echilibru fragil se despărți de suratele ei și-i căzu în cap. Julius Zimberlan muri împăcat: el n-apucă să mai sufere, acum ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Ucraina sunt multe arme și e o piață pe care numărul lor poate crește rapid. În condițiile acestea, vă imaginați în continuare o perioadă pașnică și cu alegeri reușite? Mi-e foarte greu să cred. Deja fiecare are ceva de răzbunat acolo, deja răul e făcut, domnește un spirit violent și anarhist. În plus, Rusia nu va accepta niciodată să piardă Ucraina. Pentru ei ar fi ca și cum ar rămîne, geopolitic vorbind, cu dinaintea goală. Cum vă imaginați, de pildă, că acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fost decisă de trădarea ucrainenilor, sau cînd a trecut Napoleon, sau atît în Primul cît și în al Doilea Război Mondial, cînd divizii întregi ucrainene luptau de partea nemților. Ucrainenii au trădat de fiecare dată și totuși rușii s-au răzbunat atroce. Numai în vremea cooperativizării lui Stalin au fost omorîți circa 7 milioane de ucraineni, plus încă vreo 4 milioane deportați. Iar astăzi, noroc cu țarul Boris căruia, în 1991, i-a venit ideea să desființeze URSS-ul. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cu sprijinul implicit sau explicit al marilor puteri, care s-ar găsi asfel față în față: un Occident slăbit după două războaie inutile în Irak și Afganistan, plus o criză economică care continuă, față cu o Rusie gata să se răzbune în continuare pentru umilința din 1991. Ăsta va fi un război regional, dar nu cred că va fi unul mondial. Bineînțeles, în tot acest timp, China tace și crește, ceea ce nu convine nimănui. 5. De aceea cred că cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
neapărat să se afunde de tot în aceste nisipuri mișcătoare și să-și deterioreze relațiile cu noii poli de putere orientali, nu înțeleg. Și tabula rasa de ar face din această regiune, sunt destui musulmani în Occident care se pot răzbuna. Cred că invitația la dialog a președintelui Rouhani trebuie acceptată, iar Siria obligată, inclusiv de ruși, să-și predea arsenalul chimic, deși nimeni nu știe care băieți sunt mai răi. Oricum, nici pe mîna fundamentaliștilor nu e bine să intre
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pună batista pe țambal, alții construiesc felurite scenarii, în care nu cred nici ei. Ba că Turcescu joacă teatru, ba că e impostor, ba că e un măscărici și servește nu știu ce interese obscure în interesul nu știu cui și dorind să se răzbune pe nu știu cine, ba că e prăbușit psihic ș.a. Au apărut brusc tot felul de specialiști în defectologie, care lansează fel de fel de fumigene. Toate acestea indică gradul de alienare în care a ajuns societatea și noul Babel care a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Stefano Zamagni) ș. a., inclusiv în România au existat încercări în perioada interbelică, și mă refer în special la doctrina Maniu-Mihalache. Rănile provocate naturii sunt una cu rănile noastre. Trebuie să găsim o soluție la impasul actual, altfel Pămîntul se va răzbuna și poate fi extrem de rău. Dar oricît de rău poate să fie, este totuși posibilă o mutație în evoluția umană. Acum și aici, la limita dezastrului, avem șansa reală să descoperim că Dumnezeu a sădit în noi înțelepciunea și creativitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
văzînd cearta dintre soții Cananău, la 4 februarie 1829 a hotărît să-i "răzlețească" pe doi ani. Ca urmare a acestei hotărîri, aga Grigore a rămas singur, la Bănești, iar soția sa, Profirița, a plecat la Botoșani, unde, ca să se răzbune pe aga Grigore, a găsit și ea un bărbat. În catagrafia orașului Botoșani, din anul 1832, Profira Cananău este trecută "văduvă" și șede la Botoșani, la Enache Hagi Enciu, "văduvoi și supus austriecesc"70. La Bănești, aga Grigore n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de dumnezei și de «laptele ce l-ai supt de la mă-ta!» și numai să declare ce vrea acesta. S.T.. a spus că i-a răspuns să nu vină vremea să-l ancheteze el pe acesta și atunci se va răzbuna și-și va aduce aminte atunci nu de laptele, ci de sângele ce l-a supt el de la mă-sa!” Hotărâre de deschidere și închidere a dosarului de acțiune informativă, 28.04.1969: „[...] Acțiunea informativă a fost deschisă pentru clasificarea
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ritualul evocării defunctului rege, ceea ce va conduce, în cele din urmă, la apariția efectivă a eidolon-ului său. În Orestia, fantoma Clitemnestrei apare de-adevăratelea în fața spectatorilor, iar eidolon-ul ei dojenește aspru eriniile (în Eumenidele), amintindu-le că trebuie să o răzbune. Or, cum eriniile dorm atunci când Clitemnestra li se adresează, e limpede că simpla apariție în visul lor a reginei moarte va fi de ajuns pentru a da un nou imbold prigonirii lui Oreste. Hecuba lui Euripide se deschide, în prolog
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe dovada unei tăceri eterne, tăcerea unui mort care nu mai aude și nu mai răspunde. Troienele lui Euripide nu au cum să proclame, precum corul din Electra lui Sofocle: „Sunt vii morții culcați în pământ. Victimele de odinioară se răzbună vărsând sângele ucigașilor lor”. Oare prin ce ciudat paradox una dintre frazele-cheie ale tragediei grecești - unde găsim formulată ideea importanței pe care imperioasele cerințe ale morților o au în destinul celor vii și unde, la orizontul universului tragic, se profilează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
auzi?”, bătrânul îi răspunde: „El aude tot ce vorbim”. Așadar, și aici, chiar dacă nu apare, fantoma lui Agamemnon e prezentă și, din mormântul lui, regele ascultă rugile celor vii. „Se împlinesc blestemele, cei din mormânt trăiesc! Victimele de odinioară se răzbună acum prin sângele celor ce le-au luat viața”. Aceste cuvinte citate din Electra lui Sofocle sunt rostite în momentul în care Oreste și Pilade reapar în pragul palatului, cel dintâi cu mâinile mânjite de sângele Clitemnestrei, sânge împrăștiat pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
implorându-l să iasă la lumină. Oare pentru ea puterea celor morți nu rezidă în întregime în fidelitatea celor vii? Când Electra, în piesa lui Sofocle, li se adresează lui Hermes și eriniilor, rugămintea ei este ca nelegiuirea să fie răzbunată; momentul coincide cu întoarcerea lui Oreste. Întoarcere regizată de Sofocle astfel încât, în scena recunoașterii, acesta să-i pară Electrei o fantomă venită de pe lumea cealaltă. Pretinsa moarte a lui Oreste nu funcționează aici doar ca o capcană pregătită pentru ucigașii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu ajutorul căreia - teribilă și tragică ironie - i se va întinde o capcană lui Egist. În schimb, în Oreste, ca și în Electra lui Euripide, leșul Clitemnestrei și cel al lui Egist vor deveni la rândul lor fantome ce se vor răzbunate. La sfârșitul Hoeforelor, îi vedem pe Clitemnestra și pe Egist zăcând răpuși de o moarte violentă, și chiar dacă Oreste își proclamă dinaintea lor victoria și justețea actului prin care a pedepsit o fărădelege, el știe prea bine că această victorie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
prin apariții efective, pe cei rămași în viață. E cazul lui Aiax, în cea de-a doua parte a tragediei cu același nume a lui Sofocle. Nu le cere el eriniilor, cu câteva clipe înainte de a se sinucide, să-l răzbune pedepsindu-i pe fiii lui Atreu? Iar după sinucidere, trupul lui rămâne pe scenă, prezent și totodată ascuns privirilor, căci corul nu-l zărește, în vreme ce Teucros, fratele lui, se poate apropia de el și-l poate vedea; este o „funestă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
respectului datorat inamicului mort, are câștig de cauză în fața trufașului Agamemnon, partizan, ca și Menelau, al unui comportament ofensator. Iar Teucros va relua, la adresa lui Agamemnon, apelul lansat de Aiax eriniilor în ultimele lui clipe de viață, rugămintea de a-l răzbuna, necruțându-i pe Atrizi. Ca și cum Aiax ar fi trăit din nou prin Teucros, așa cum Agamemnon va continua să trăiască prin Oreste. Un alt ilustru cadavru absent din scenă, dar omniprezent în acțiune este cel al lui Polinice din Antigona lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pune imediat sub protecția acestor puteri deopotrivă binevoitoare și temute. Este o primă afirmare a ambivalenței rolului prevăzut pentru eroul aproape muribund al lui Sofocle. Moartea lui, benefică pentru acele locuri, va fi și o Ate, o moarte ce va răzbuna suferințele îndurate, pricinuite de cei ce-l alungaseră. Oedip se socotește deja o fantomă, un eidolon: nu mai este decât umbra lui însuși, atât în sensul de umbră a celui ce a fost odinioară, cât și într-un sens mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înscriindu-l în tensiunea dintre un trecut și un viitor bântuite de fantome, no vorbește mai degrabă despre teribila, răscolitoarea neputință a morților de a se desprinde de viață. Și asta nu pentru că ar ține cu tot dinadinsul să se răzbune sau să li se facă în sfârșit dreptate după toate câte le-au îndurat. Desigur, există și în no fantome însetate de răzbunare, ce se pot întoarce pentru a ataca ori pentru a pune stăpânire pe ființa unui om viu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
V-lea, Salisbury este și el o figură eroică. Îl inițiase pe Henric în arta războiului, iar Talbot îl numește „oglinda” tuturor războinicilor, atunci când, lângă trupul viteazului căzut în luptă, are impresia că mortul îl somează: „Amintește-ți să mă răzbuni, nu-i ierta pe francezi!”. Remember... Prin gura lui Talbot, Salisbury vorbește precum fantoma bătrânului Hamlet, iar Talbot, aidoma tânărului prinț al Danemarcei, își ține făgăduiala să-l răzbune: în actul al doilea, el se îngrijește ca rămășițele pământești ale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
luptă, are impresia că mortul îl somează: „Amintește-ți să mă răzbuni, nu-i ierta pe francezi!”. Remember... Prin gura lui Talbot, Salisbury vorbește precum fantoma bătrânului Hamlet, iar Talbot, aidoma tânărului prinț al Danemarcei, își ține făgăduiala să-l răzbune: în actul al doilea, el se îngrijește ca rămășițele pământești ale bătrânului conte să fie depuse în piața din Orléans, în centrul blestematului oraș francez recucerit. Talbot îi pregătește astfel vajnicului erou un mormânt ciudat, ce pare mai degrabă inversul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cărei înfățișare rămâne necunoscută. La sfârșitul piesei, pe pervazul aceleiași ferestre prin care de data asta pătrund razele soarelui cântă un cocoș. În timp ce în odaie domnesc moartea și nebunia (moartea lui Maleine, a ucigașei sale și a celui ce o răzbunase și nebunia regelui), fereastra e scăldată în lumină, iar cocoșul nu încetează să cânte. Și tot de data asta, de afară se aude un glas de privighetoare. Astfel, noaptea și ziua, viața și moartea se întrepătrund, se confundă chiar, iar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]