2,941 matches
-
moralist. Variate principii de conduită orientate de valorile naționale și creștine, de modul de viață tradițional al românilor, de ideile de dreaptă măsura și înțelepciune se găsesc exprimate în "fragmente" memorabile. Ceea ce este bine, drept, demnitate, obligație, libertate, onoare, prestigiu, raționalitate, opțiune, atitudine, responsabilitate, virtute, prudență e considerat de Theodor Codreanu din perspectiva experiențelor istorice tragice ale epocii noastre. Soluția creștină a acestor probleme este firească în scrisul lui Theodor Codreanu, convingător argumentată. Există azi o adevărată furie a "demolărilor", a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
surpriza unei poetici în spațiul muzicii, corelativă cu armonia eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă contiguități spațiale (văzul) și temporale (simțul = auzul), cu "genul orfic muzical": "Eminescu definea fantazia artistică drept punctul de incidență dintre minte și inimă, dintre raționalitatea privirii și adâncimile auzului". Interioritatea, profunzimea, enigma dualității ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intelectual" în existența lui Eminescu n-a existat, afirmă și argumentează pe larg eminescologul nostru. Și explică, atitudinea divergență a lui Maiorescu, prin o anume "suferință" ontologică provocată de conflictul dintre ambițiile lui nemăsurate și recunoașterea genialității poetului: "Dar dincolo de raționalitatea voinței personale săpa adânc destinul, atât în ființa poetului, cât și a criticului. Prin structura lui "faustică", Maiorescu era condamnat să întindă cu o mână binele, iar cu cealaltă moartea". "Revista Nouă", nr. 1, ianuarie 2005 Adrian Dinu RACHIERU "Mitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
putere: "când cunoașterea atinge limite maxime, ea devine neputință. De unde și începe tragedia cunoașterii". Oare nu aceasta va fi paradigma după care îi va judeca, în viitor, pe Eminescu, Bacovia și Caragiale? Stilul, metafizica stărilor și întâmplărilor, dar, deasupra tuturor, raționalitatea operei. Abundă, în text, observațiile pe marginea lecturilor de formare ca scriitor și intelectual, începând cu autorii clasici ai antichității, trecând prin marea literatură modernă și postmodernă, națională și universală, și sfârșind cu literatura Noului Roman Francez sau literatura română
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
disciplină și ierarhie, restrânsă la cadrul naționalității. Deslușind conexiunea intimă dintre antidemocratism și antiraționalism, Z. Ornea (1996) arată că "democrația presupune spirit critic și refuzul extazei mistice. E tocmai ceea ce repudiau orientările de idei antidemocratice" (p. 72). În locul democrației și raționalității, extremiștii de dreapta își doreau ardent, in corpore, statul totalitar ca matrice politică pentru crearea "omului nou". Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici români pentru totalitarismul naționalist, de factură fascistă și/sau nazistă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este vorba de intenția de a adera la una dintre perspectivele individualiste în epoca politicii de masă sau de a accepta perspectiva analitică înregistrată sub numele de rational choice (după care indivizii acționează numai în funcție de calcule raționale, adesea de o raționalitate limitată), cît mai ales de cea de a porni de la individ, pentru a explica, prin intermediul comportamentelor sale, procesele de formare a grupurilor și a activităților colective. Un model Apoi, dacă se se are în vedere, așa cum e normal, un demers
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
la formele convenționale de activitate politică. În anumite circumstanțe, contestatarii ar participa la demonstrații, s-ar prezenta la grevă, chiar ar ocupa clădirile, dar n-ar lua contact cu conducătorii și nici nu s-ar face văzuți la urne". 7. RAȚIONALITATEA PARTICIPĂRII POLITICE Motivațiile instrumentale și expresive Mulți autori, din locuri și timpuri diferite, au ridicat problema alegerii de a participa, făcută de numeroși indivizi, și a raționalității sale. S-a subliniat că, în cazul comportamentului electoral, șansele pe care le
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
contact cu conducătorii și nici nu s-ar face văzuți la urne". 7. RAȚIONALITATEA PARTICIPĂRII POLITICE Motivațiile instrumentale și expresive Mulți autori, din locuri și timpuri diferite, au ridicat problema alegerii de a participa, făcută de numeroși indivizi, și a raționalității sale. S-a subliniat că, în cazul comportamentului electoral, șansele pe care le are fiecare elector de a influența rezultatul final sînt minime, aproape nule. Drept pentru care, dacă obiectivul ar fi într-adevăr acela de a da un vot
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Se participă, deci, nu numai cu scopul de a lua parte, ci, în unele cazuri, mai ales pentru a se simți parte și pentru a o demonstra prin acte ce își găsesc o recompensă și o gratificație în ele însele. Raționalitatea participării Dacă se ține seama de aceste motivații expresive, de multe ori nu întru totul diferite de cele instrumentale, apare mai puțin drastică obiecția, formulată de mai multe părți, că participarea politică orice formă de participare este iluzorie, nu poate
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
o dețin deja și, de multe ori, se pretează la manipulare, ca demonstrație a unui consens altfel destul de labil. Lăsînd la o parte, deocamdată, ampla și complexa tematică a consecințelor participării, va fi suficient să reafirmăm aici că cine critică raționalitatea participării în termeni pur instrumentali riscă să piardă cheia fundamentală de lectură "expresivă" a activității participării politice și deci să nu mai poată înțelege în mod clar viața politică. Pasagerii clandestini (Free riders) O obiecție mai puternică, dar și ea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
să piardă cheia fundamentală de lectură "expresivă" a activității participării politice și deci să nu mai poată înțelege în mod clar viața politică. Pasagerii clandestini (Free riders) O obiecție mai puternică, dar și ea cu caracter instrumental, a fost adusă raționalității participării politice de către cei care au privit această activitate din perspectiva grupurilor și a bunurilor colective. Într-o anumită măsură, chiar dacă această perspectivă nu poate fi pe deplin acceptată, cine participă își propune oricum să influențeze distribuția bunurilor colective într-
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
participării politice: a) motivațiile individuale; b) raportul dintre acțiunea individuală și cea de grup și, deci, rolul grupurilor în participarea politică; c) natura și importanța beneficiilor sau a stimulilor individuali sau colectivi; Pe scurt, Olson își exprimă poziția, afirmînd că: Raționalitate și interese personale "Nu este totuși adevărat că ideea după care grupurile ar acționa în pro-priul interes ar fi rezultatul logic al premisei unui comportament rațional și motivat de interes personal. Chiar dacă realizarea obiectivului lor de grup poate reprezenta un
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
solidaritate, și bazîndu-se mai ales pe stimulentele materiale [pentru o analiză asemănătoare de-a lungul transformării PCI în Partidul Democratic al Stîngii (PDS), Pasquino 1992]. Acum se înțelege mai bine de ce alegerea participării poate fi rațională pentru mulți indivizi, dacă raționalitatea acțiunii în sine nu este evaluată simplu și reductiv, pe baza unor criterii ce urmăresc avantajul economic. De aici apare o viziune mai nuanțată și mai articulată a complexului proces psihologic și social care motivează participarea indivizilor și care construiește
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
care are legitimitatea și puterea de a alege și de a decide. În legătură cu aceasta, cercetătorii și-au pus întrebări despre modalitățile prin care autoritățile ajung la alegeri și la decizii. Se pot distinge trei mari modele sau scheme decizionale: a) raționalitatea (sinoptică sau limitată); b) incrementalismul fragmentar c) extragerea din "coș" Raționalitatea sinoptică a) Schema raționalității sinoptice prevede ca cei care iau decizii (o persoană, un comitet, un grup mai amplu) să culeagă toate informațiile necesare, să stăpînească mental toate variabilele
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
decide. În legătură cu aceasta, cercetătorii și-au pus întrebări despre modalitățile prin care autoritățile ajung la alegeri și la decizii. Se pot distinge trei mari modele sau scheme decizionale: a) raționalitatea (sinoptică sau limitată); b) incrementalismul fragmentar c) extragerea din "coș" Raționalitatea sinoptică a) Schema raționalității sinoptice prevede ca cei care iau decizii (o persoană, un comitet, un grup mai amplu) să culeagă toate informațiile necesare, să stăpînească mental toate variabilele care influențează punerea în aplicare a unei politici publice, să examineze
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și-au pus întrebări despre modalitățile prin care autoritățile ajung la alegeri și la decizii. Se pot distinge trei mari modele sau scheme decizionale: a) raționalitatea (sinoptică sau limitată); b) incrementalismul fragmentar c) extragerea din "coș" Raționalitatea sinoptică a) Schema raționalității sinoptice prevede ca cei care iau decizii (o persoană, un comitet, un grup mai amplu) să culeagă toate informațiile necesare, să stăpînească mental toate variabilele care influențează punerea în aplicare a unei politici publice, să examineze toate consecințele posibile și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
complet asupra proceselor formării și realizării unei politici publice, în ciuda entuziasmului ce apare ca urmare a suporturilor tehnologice și a programelor relativ rafinate, a dispărut destul de repede, deja de la jumătatea anilor '60, poate că prematur. Astfel încît modelul unei impracticabile raționalități sinoptice a fost înlocuit cu schema raționalității limitate [a cărei formulare mai exactă o găsim în scrierile lui Simon 1976, editate inițial în 1947]. Și cea limitată În modelul raționalității limitate cel care decide nu se preocupă în mod special
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
politici publice, în ciuda entuziasmului ce apare ca urmare a suporturilor tehnologice și a programelor relativ rafinate, a dispărut destul de repede, deja de la jumătatea anilor '60, poate că prematur. Astfel încît modelul unei impracticabile raționalități sinoptice a fost înlocuit cu schema raționalității limitate [a cărei formulare mai exactă o găsim în scrierile lui Simon 1976, editate inițial în 1947]. Și cea limitată În modelul raționalității limitate cel care decide nu se preocupă în mod special de examinarea tuturor alternativelor, de controlarea tuturor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
anilor '60, poate că prematur. Astfel încît modelul unei impracticabile raționalități sinoptice a fost înlocuit cu schema raționalității limitate [a cărei formulare mai exactă o găsim în scrierile lui Simon 1976, editate inițial în 1947]. Și cea limitată În modelul raționalității limitate cel care decide nu se preocupă în mod special de examinarea tuturor alternativelor, de controlarea tuturor variabilelor, de cîntărirea tuturor consecințelor posibile; nu intenționează să maximizeze datele și informațiile. El se limitează, mai curînd, în mod conștient, la satisfacerea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pusă în practică și, cînd devin disponibile alte alternative și alte informații, decidentul va recurge la reformularea "rațională" a fiecărei politici publice inadecvate. Incrementalismul fragmentar b) Interpretată adesea nu numai ca o alternativă, ci și ca o critică la schema raționalității, pînă și la cea mai puțin pretențioasă a raționalității limitate, apare schema incrementalismului fragmentar. Formulat de către economistul și politologul Charles Lindblom [1965], acest model susține că procesele decizionale și de producție ale politicilor publice evoluează prin încercări, prin acorduri și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și alte informații, decidentul va recurge la reformularea "rațională" a fiecărei politici publice inadecvate. Incrementalismul fragmentar b) Interpretată adesea nu numai ca o alternativă, ci și ca o critică la schema raționalității, pînă și la cea mai puțin pretențioasă a raționalității limitate, apare schema incrementalismului fragmentar. Formulat de către economistul și politologul Charles Lindblom [1965], acest model susține că procesele decizionale și de producție ale politicilor publice evoluează prin încercări, prin acorduri și schimburi, "cres-cînd" pe decizii luate deja, revizuindu-le și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
că procesele decizionale și de producție ale politicilor publice evoluează prin încercări, prin acorduri și schimburi, "cres-cînd" pe decizii luate deja, revizuindu-le și modificîndu-le. Rezultatul proceselor decizionale aplicate prin intermediul incrementalismului, sau prin ajustări particulare reciproce, nu depinde de nici o raționalitate formală nici sinoptică, nici limitată ci de raporturi de forță, de relații de schimb, de o concurență constantă între diferiți actori, care caracterizează mai ales sistemele politice democratice. De-a lungul timpului, Lindblom s-a îndepărtat de această schemă analitică
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
a așteptărilor lor, a resurselor și publicului lor. Așadar, poate fi foarte util uneori, și este un fenomen frecvent, dacă apar aceste condiții. Extragerea din coș c) Și mai sceptici decît Lindblom în privința capacității decidenților de a se încrede în raționalitatea mai mult sau mai puțin sinoptică și limitată, și chiar și în ajustările reciproce, care necesită cunoștințe și competențe uneori insuficient disponibile, s-au arătat James March și Johan Olsen [1976], care au formulat schema cunoscută sub numele de "extragerea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
2 sintetizează componentele principale ale celor trei modele decizionale prezentate aici, care de altfel, fiind cele mai importante, nu epuizează cîmpul modelelor elaborate pînă acum, dar oferă o informație limitată, și totuși suficientă. Tab 8.2 Caracteristicile principalelor modele decizionale Raționalitatea sinoptică Incrementalismul fragmentar Extragerea din coș Actori Metoda Obiectiv Rezultat puțini, uniți viziune globală soluție integrală ușor de schimbat mulți, diferiți viziune parțială satisfacție revizuibil mulți, întîmplători improvizație atenuare nerepetabil Un amestec de modele Indiferent de modul în care autoritățile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
publice, ar fi greșit să ne gîndim că se face mereu raportarea la o singură schemă specifică. Uneori ar putea simți că au mai multă încredere în capacitatea lor de a controla toate variabilele indispensabile și, deci, vor aplica schema raționalității sinoptice. Alteori vor putea încerca să controleze procesul numai pînă la un anume punct și, deci, vor face apel la schema raționalității limitate. Alteori, ținînd cont de multitudinea variabilelor, a actorilor, a presiunilor și de tot ceea ce au învățat din
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]