5,449 matches
-
familiarității. Dacă e silit, cortexul trebuie să se supună amigdalei. Weber nu se putu abține să nu zâmbească. Deci varianta câștigătoare nu e ceea ce-ți închipui că simți, ci ceea ce simți că-ți închipui. Începu să se joace cu ramele metalice, judecând cu voce tare. Puteți să spuneți că sunt demodat, dar eu văd și acum câteva probleme. Una la mână, Mark nu dublează toate persoanele la care a ținut înainte de accident. Ar trebui să se poată încă ghida după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
culori are o rețetă secretă. Prințul a moștenit-o din moși strămoși. Culoarea Culorilor, pentru că despre ea vorbim, poate da viață chiar și unei picturi, unui desen, unei fotografii. Vei fi uluit să vezi cum din chenarul unui desen, din rama unui tablou coboară în viață, vorbind, râzând sau doar respirând, ființa care a fost înfățișată acolo. Aceasta este Culoarea Culorilor. Cu ea poți vedea și ceea ce în mod obișnuit nu se vede, poți vedea nevăzutul sau lucruri pe care nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a spus, redevenit aproape complet stăpîn pe sine. Totuși, am luat-o ca pe un reproș. Schneiderhahn a ignorat incidentul. "Continuați să vîsliți", a spus. "Vîsliți!" Ezitant, m-am aplecat înainte din nou și cu brațele tremurînd mi-am făcut rama să reangajeze apa, simțind că fiecare bătaie de acum înainte era mai întîi de toate o oportunitate pentru a ne răsturna. La început rama s-a mișcat ciudat înainte și înapoi ca un pește care fusese pe uscat ori într-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
spus. "Vîsliți!" Ezitant, m-am aplecat înainte din nou și cu brațele tremurînd mi-am făcut rama să reangajeze apa, simțind că fiecare bătaie de acum înainte era mai întîi de toate o oportunitate pentru a ne răsturna. La început rama s-a mișcat ciudat înainte și înapoi ca un pește care fusese pe uscat ori într-un năvod și acum își recîștigase libertatea, după care am simțit cum își reia poziția verticală și cum eu îmi recapăt cumpătul și o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
obișnuit și a ridicat din umeri. De atunci, am vîslit de cinci ori pe săptămînă, în fiecare zi cu excepția zilelor de miercuri și de duminică. După cîteva rînduri, am mers mai bine, uneori reușeam zece bătăi sau mai multe fără ca ramele să atingă valurile dintre ele; ne-am obișnuit cu senzația de epuizare de la capătul antrenamentului, un semn că într-adevăr am făcut ceva și am făcut lucrul acesta în maniera corectă și am descoperit că senzația nu ne părăsea pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
înțeles. Atunci, de ce mi-a luat atît de mult să înțeleg o mișcare nu doar cu mintea, ci și cu mușchii care trebuiau să o execute? Știam exact ce trebuia să fac în momentul în care bătaia era completă și rama lăsată în apă o mișcare rapidă a încheieturii către genunchi, tragerea umerilor înapoi simultan cu relaxarea lor, să-mi las spatele să cadă ca să fac loc mîinilor pe care să le îndepărtez rapid, iar apoi, în momentul în care brațele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
David gîfîind în spatele meu. Asta trebuia să însemne că respirația noastră avea aceeași cadență, că bătăile inimii lui erau sincronizate cu ale mele. Îmi imaginam cum punctul acoperit cu alamă de la prora străpungea apa, coborînd pentru o clipă cînd angajam ramele și apoi înaintînd, într-o diagonală ascendentă, scufundîndu-se, accelerînd. Depășită iarba, depășit stufărișul, ca o știucă tînără care urmărește o pradă care nu-i mai poate scăpa, chiar sub suprafața apei, urmărită din adîncurile întunecate de nenumărați pești hrăpăreți. Dar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Și pe compatriotul nostru, cel mai rapid om alb din lume care pierduse numai în fața a doi negri americani la o sută de metri. Schneiderhahn a întins mîna și a întors foile către sfîrșitul cărții, unde se afla relatarea despre rame. Cu un gest tandru a netezit hîrtia fotografiei perechii fără cîrmaci. Barca, sau măcar acea porțiune a ei care încăpuse în micul dreptunghi al reclamei la tabac, era așezată în diagonală pe apa albastră, liniștită. Vîslașii își întinseseră brațele în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
greu ar fi putut spune că locuiau în oraș, atît de groasă și extinsă era folia care le acoperea. Ferestrele casei erau netede ca oglinda și întunecoase. Am încercat să-mi imaginez cum arătau camerele. Lămpile, picturile de pe pereți în ramele lor scînteietoare, mesele lucitoare, fotoliile confortabile și sofaua pe insulele lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a spus David, "și în olandeză." Cîștigasem de atîtea ori. De opt ori? De zece? Am uitat. Pusesem primele medalii acasă, pe pervazul ferestrei. Dar era mică și îngustă. Cînd am primit mai multe, a trebuit să le mut pe rama de deasupra patului pliant. Atrăgeau mai puțin atenția și-mi plăcea asta. Din cînd în cînd, le ridicam și le lăsam să-mi alerge prin palmă, discuri de alamă și din metal cu imagini impunătoare, panoplii cu arme și simboluri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
părți de bătăi, prinderea apei și părăsirea ei. Am împărțit munca în porții, semn că ajunsesem la epuizare maximă. Durerea era la bord. Și nu puteam judeca limpede dacă sprintul intermediar ajutase. Eram din nou în linie cu echipa cu rame portocalii, dar oare sprintul nostru o avea doar pe aceasta drept referință sau chiar avansaserăm un pic? Da, cîștigasem un pic, bărbații în alb, unul dintre ei deja puțin chel, nu închiseseră golul și acum păreau să fi rămas mult
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aceasta drept referință sau chiar avansaserăm un pic? Da, cîștigasem un pic, bărbații în alb, unul dintre ei deja puțin chel, nu închiseseră golul și acum păreau să fi rămas mult în urmă, iar tempo-ul lor să coboare. Dar rama capului de pasăre prindea acum apa foarte aproape de a mea. M-am uitat la pupa bărcii noastre și am văzut cîrma împingînd deoparte un val. David mă scotea din curs? Nu mai mergeam drept. S-a corectat, nu cu vîsla
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
citește silabisit, cam cum proceda în alte vremuri vecina denumită sora Sânziana de la penticostali pe când citea ea mamei subsemnatului din caietul dictando rețeta de plăcintă expresiv denumită "haioș-chifli". Se apucă și silabisește pe îndelete versul următor din creația bacoviană: "Frumoase rame la tablouri". Pe drept cuvânt îl privesc aiurit, ridic din umeri, îi dau de înțeles că nu înțeleg foarte exact cum funcționează axa selecției și cealaltă, pe care am uitat cum o cheamă, din prea bine cunoscuta schemă a lui
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
din dreapta. Era Gloopy. Era mai scund și mai gras decît și-l amintea Lanark, cu părul încărunțit și îmbrăcat într-o haină din lamé argintiu. — Tu ești, Sludden, zise el. Lăsați-vă hainele aici. Pe pereții încăperii erau tablouri cu rame aurite, înfățișînd fructe și homari. în mijloc era o masă ovală, aproape plină de paltoane și fulare. în timp ce Lanark o ajuta pe Rima să se dezbrace, Gloopy îl privi rînjind și spuse: — Salut, salut! Deci ai sosit pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cu puțin timp în urmă, păream cu zece ani mai tînăr. — Ei, Sprîncenatule, asta-i viața, nu crezi? în dimineața aceea a fost vizitat de un specialist chel, îmbrăcat într-o haină albă și ochelari în formă de semilună fără rame. S-a oprit lîngă pat scrutîndu-l pe Lanark cu o privire serioasă care nu putea reține, totuși, o undă de umor. — îți amintești de mine? îl întrebă. — Nu. Doctorul arătă cu degetul spre un plasture de pe bărbie și-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stinseră. în afara unei veioze din spatele paravanelor, încăperea era scăldată în umbrele mișcătoare aruncate de ferestrele coridorului. Respirația se transformă în cîteva oftaturi repetate apoi deveni inaudibilă. Paravanele, căruciorul și instrumentele fură scoase și plecară toți în afară de doctorul cu ochelari fără rame, care veni lîngă patul lui Lanark și se lăsă greu pe margine, ștergîndu-și fruntea cu o petic de tifon. — Săman amărît, s-a vindecat de boala lui. Dumnezeu știe cum își va reveni în urma călătoriei pînă aici. Sub veioză, proptită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atenție senzației de plutire. Spre surprinderea lui, coridorul nu era mai lung decît camera pe care o părăsise: în dreapta și-n stînga se termina cu un perete gol, cu o ușă turnantă adăpostită de o draperie roșie. Lanark ezită în fața ramelor jaluzelelor, pînă cînd doctorul Munro veni lîngă el și apucă un șnur verde care era agățat sus. — O să ridic eu jaluzelele, Lanark, dar înainte, aș dori să repeți după mine anumite cuvinte. — Ce cuvinte? — Dacă mă voi rătăci, o să închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
inscripționate pe zidul de la intrare: McADAM McIVOR McQUAT McWHAM McCAIG McKEAN McSHEA MURRAY McEVOY McMATH McUSKY NOAKES McGILL McOWEN McVARE OZENFANT Intrară și merseră în grabă auzind voci fără trupuri conversînd în mijlocul vacarmului: — ...mă bucur să văd lumina pe cer... — .......ramele străluceau pe pereți........ — ...ai nevoie de certificate... — ......cămilele din Arabia ............ — ...o dulceață paralizantă... Ajunseră într-un loc în care jumătate din nume erau imprimate pe un perete și jumătate pe celălalt, și aici tunelul se bifurca și se micșora. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apărut numele în Bulletin. Făcea bustul lui Winston Churchill pentru un oraș din Anglia. Cînd am citit, mi-am zis: pe vremuri te cunoșteam. Domnul Coulter fredonă o melodie lentă, apoi zise: Tatăl meu era în branșa celor care confecționau rame. Se ocupa de tot pe vremea aia, sculpta lemnul, îl poleia, chiar atîrna tabloul uneori. Unele din tablourile lui sînt și azi în galeriile de artă. îl ajutam să le agațe uneori. Atîrnarea unui tablou e o artă în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Jardine și Beattie, constructorii de vapoare. Tînărul Jardine era avocat și a devenit lord Provost, iar fiu-său s-a dovedit a fi cam escroc, dar n-are importanță. Atîrnam tablourile alea în holul cu pardoseală de marmură și lambriuri. Ramele erau din nuc sculptat și acoperit cu foiță de aur, dar holul era întunecos, pentru că nu erau ferestre, în afară de luminator, care nu prea era de folos, fiind acoperit cu vitralii. Cînd am terminat, am deschis ușa din față și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de primăvară, friguroasă, dar soarele strălucea destul de puternic. A venit o fată și mi-a zis: „La ce te holbezi?“. I-am arătat ușa și i-am spus: „Uită-te la asta, arată de milioane“. Soarele strălucea în hol, iar ramele aurii sclipeau pe pereți. Chiar arăta de milioane. Domnul Coulter schiță un zîmbet. Coulter intră și zise: — Salut, Duncan. Salut, Forbes. Forbes, ți s-a stins țigara. Vrei să ți-o aprind? Poți s-o aprinzi dacă vrei. Coulter luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să mă simt bine. Și fac o muncă suportabilă doar dacă mă simt cît se poate de mărunt. — Peste patru luni o să fii într-un atelier de proiectare și o să înveți să fii creator. — Creator? Ce e creator în proiecarea ramelor pentru mașini? O s-o duc mai bine, doar pentru că-i mai bine să porți un costum curat decît o salopetă murdară. Și o să am bani mai mulți. Dar n-o să mă simt bine. — Mie o să-mi trebuiască ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
DOUA CAPITOLUL 21. Copacul Dormitorul din față era plin de praf, perdelele murdare, cărțile și hîrtiile erau puse peste pieptenii din baga și cutiile cu agrafe de pe măsuța de toaletă. Pe peretele de lîngă pat era prinsă o fotografie cu ramă neagră a fostului rege, lîngă singura pictură a lui Thaw care îi plăcuse mamei lui - o imagine copilăroasă a unui copac din care cădeau frunze bătute de un vînt de toamnă. Toate acestea rămăseseră pentru că aminteau mai puțin de doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu o casă normală, dar păreau niște văi între grămezi de mobile și obiecte scoase din depozite de resturi, din gropi de gunoi sau din magazine de vechituri. în timp ce-și făcea loc în bucătărie, se simți amenințat de rame fără tablouri, de instrumente fără coarde și vechi aparate de radio. Tavanul era mai înalt decît la el acasă, dar nu exista nici un spațiu liber sau vreo urmă de ordine. — Te rog să scuzi dezordinea, spuse Drummond. N-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
disperare să ajungă acolo, simți că sosirea lui era nesemnificativă. — îmi cer scuze pentru întîrziere, dar m-am rătăcit. — Ai întîrziat? Marjory e încă sus, n-a terminat pregătirile. Holul avea o mobilă închisă și strălucitoare și peisaje întunecate în rame poleite. O crosă de golf și o umbrelă stăteau într-un vas imens din lut, iar pe podeaua lustruită, o minge de golf era priponită cu o sfoară de un preș de cauciuc. Doamna Laidlaw îl conduse într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]