7,813 matches
-
ale amintirilor...” Încă din primul capitol autorul ne anunță că strădaniile eroului nostru nu au fost zadarnice, căci Dumitru Sinu este patronul hotelului unde începe periplul imaginar prin timp cu o serie de figuri și simboluri care nu distorsionează totuși realul, ci pun în ordine și reactualizează straturile profunde ale interiorității sufletești după opt decenii de viață. Punctul de plecare este satul românesc, Sebeșul de Sus din județul Sibiu, cu oameni din popor ce adună cu simplitate în coșul vieții evenimente
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – O CARTE RĂNITĂ DE ÎNSTRĂINARE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356238_a_357567]
-
un motan negru, cred că un vagabond îndrăgostit. Pisica era de rasă persană, un exemplar superb. Realizez, că zgomotele erau reale de această dată și nu create, cum crezusem. Îmi spun supărată: Nu-i a bună, dacă încep să confund realul cu fantasticul!” Mă îndrept apoi decisă către casă, intru și mă așez în salon pe un fotoliu, de unde neavând ce face până se trezește Dora, încep să privesc cu atenție picturile pe pânză, atârnate pe un perete al salonului. Erau
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
pe prima filă a acestei cărți: „Soției mele, Puica, mulțumirile și întreaga mea prețuire pentru suportul moral și ajutorul concret în realizarea acestui volum". „Notele" din acest carnet îmbogățesc literatura de limbă română apărută în Israel și România, realizând un real documentar, viu și plăcut de citit. ------------------------ * Referire la titlurile cărților publicate anterior: „Maimuțele de dincolo de amintiri” (Editura „24:ORE”, Iași, 2012) și „Ascultând Gershwin pe covor” (Editura „Aureo”, Oradea, 2013) (Nota red.) Ernest HUȘANU 18 martie 2016 Israel Referință Bibliografică
CONSEMNĂRI LA UN „CARNET DE NOTE” – RECENTA CARTE A LUI IVAN LUNGU de ERNEST HUŞANU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368959_a_370288]
-
un proiect neîntrerupt al căutării la nivelul esențelor, acolo unde sunt intuite fațetele inexpugnabile caracteristice apelor adânci ale spiritului. E așteptată marea întâlnire cu ultradezirabilul fundamentării interioare. În același timp, putem sesiza și o inevitabilă conștiință a inadecvării la datele realului, doar ascendența iubirii estetizante acompaniind salutar jocul existențial. Maria Calleya scrie o poezie cu vădite nuanțe incantatorii, muzica reprezentând piatra angulară dintr-un special eșafodaj al vibrațiilor întru introspectarea sinelui. Foarte încet, foarte dulce, trăirea existenței în clipă are statut
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
place, nu sunt critic ca să citesc tot ce îmi cade în mână, pentru a remodela astfel harta literaturii, eu mă mulțumesc să mă plimb, împreună cu poetul STROIA, pe aleile lui de stele! Dar să nu construim efemeride, să trecem la realul ireal al poetului. „Je suis dans la vague des airs / Le char de la nuit qui s’avance.” (Le soir, Alphonse de LAMARTINE). Nu vi se pare că există aici o profundă vibrație interioară, desăvârșit desenată de cei doi poeți ? Chiar dacă
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
aflu la o nuntă la care după ce beau și mănânc trebuie să plătesc, fie că-mi place sau nu, sunt în horă, mă văd, mă simt, mă ciupesc să văd dacă este real și iată este cât se poate de real, sunt aici, sunt pentru că Tatăl Sfânt a îngăduit să fiu la nunta Iubirii (Manuela Cerasela Jerlăianu). (Referință critică Gheorghe A. STROIA) ***9. MANUELA CERASELA JERLĂIANU (București) - ÎN LEAGĂNUL TIMPULUI (versuri) Întotdeauna, pe cărările largi ale sufletului, pe care încape o
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
metafore imprimă forță unei opere poetice, ci organizarea metaforelor, atâtea câte sunt, într-un spațiu de semnificații. Prin metafore se esențializează o realitate, se realizează o glisare dintr-un spațiu și timp determinat spre o zonă a tangenței imaginarului și realului. Am putea spune că acest transport se duce spre mit, căci acesta are în sine raționalul ca domeniu filozofic și imaginarul ca domeniu poetic. Astfel, prin această structură a metaforei ,poemul se încarcă cu semnificații de memorie a existenței, așa cum
METAFORA CA RITM AL GÂNTIRII POETICE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370920_a_372249]
-
uitării: „Singur,/ uitat de iubire,/ blestemat în uitare,/ te priveam/ îndepărtându-te dincolo de orizont,/ și sufletul meu rămânea doar o gară/ din care nu mai pleca niciun tren...” ( p. 42) Jocul cu limbajul și desolemnizarea acestuia, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul unui stil înalt, ermetic și impersonal, precum și practicarea unei poetici a concretului și a banalului, sunt câteva dintre punctele forte ale tehnicii de lucru aparținând autorului volumului de versuri „Lumea nebunilor”. Sinceritatea discursului poetic, frumusețea limbii, puținătatea podoabelor stilistice
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
vis și strig și sufăr rugîndu-mă de timp să nu mă chinuie - de ar fi vis! Sînt oare slab - dar dacă aș fi tare ce aș putea mai face dacă tu nu vrei și pace - sau cum aș putea întoarce realul în ireal - și nu oricum și primăvară nu mai vine - rugîndu-mă de timp să nu mă mai chinuie - mă doare - mă doare...,și tot răul și zbuciumul din mine, aceasta rană a dezonoarei noastre în veșnică flacăra a iubirii. Cineva
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
lirism fosforescent și cadențat pe fervoare și speranță este în oricare moment un vis! Are un repertoriu cu mătase melodică și vultur sol! În genere, textele acestor melodii spun mesaje care potențează aspirațiile umane, fără alunecare în oniricul de dincolo de realul vieții decât pe aripa păsării ce-mpletește zborul cu iubirea. Cântecele acestea sunt propriile corelații și afinități ale artistei Marina Scupra, cu publicul ei. Fantezia și iubirea sunt îndeosebi mugurii cântecelor glăsuite de Marina Scupra, ce-au explodat în prima
MARINA SCUPRA. SCENA I SE POTRIVEŞTE CA PANTOFUL CENUŞĂRESEI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371015_a_372344]
-
vis și strig și sufăr rugîndu-mă de timp să nu mă chinuie - de ar fi vis! Sînt oare slab - dar dacă aș fi tare ce aș putea mai face dacă tu nu vrei și pace - sau cum aș putea întoarce realul în ireal - și nu oricum și primăvara nu mai vine - rugîndu-mă de timp să nu mă mai chinuie - mă doare - mă doare...,și tot răul și zbuciumul din mine, această rană a dezonoarei noastre în veșnica flacără a iubirii. Cineva
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
faptul că ne aflăm în fața unei înalte conștiințe creatoare și civice. Temerară, combativă, polemică, tranșantă, lirica sa ilustrează consonanța dintre prozodicul declarativ și conotația strict individuală, personală a elementelor care dau materialitate și justifică cele două universuri care se suprapun (realul și culturalul), dar și intenția, reușită, de a clasiciza imediatul, de a conferi exemplaritate spațiului interior. Titlurile volumelor, preponderent nominale, cu dublă semnificație denotativă, generează valențe interpretative în plan conotativ. Astfel, ele devin simbolul artei ca formă de transcendere de la
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
în acea subtilă dantelă a gândurilor care este poezia. Au urmat alte colaje cu amatorii genului, scrise interactiv și apoi publicate pe net, însoțite de o grafică bogată, potrivită conținutului textual. Dumneavoastră sunteți acum, aici, prezenți la o întâlnire în real, pe viu, iat-o pe poeta Adala (doamna Cristina Ștefan ) aici de față. Pe net întâlnirile sunt randomale, întâmplătoare, ele se fac și se desfac cu viteza luminii. Între scriitori poate exista chimie sau nu. Intrinsec, partenerul de scris virtual
BOOKFEST, 3 IUNIE 2016, LANSARE DOUĂ CĂRȚI, COLAJ POETIC de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371022_a_372351]
-
Stihuri > Cugetare > O FORMĂ A CLIPEI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului poetul este o formă a clipei eterne ascunsă în rezerva cuvintelor nerostite sentimental locul unde visele ard esența realului jertfa dimineților inclusă în ceremonia luminii undă neliniștită a vieții veșnic în suferința culorilor neândeajuns de bogate pentru intensitatea trăirilor ce zbat în patima lui vocație a suferinței din care răsar nestemate sentimentale cu care cei fericiți își vindecă uneori
O FORMĂ A CLIPEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370368_a_371697]
-
ce spulbera vegetația din jur. Animalele fugeau înspăimântate. Focul îi înconjura pe el și pe Violeta. - Ai grijă! și se repezi să stingă flăcările ce cuprinseră hainele și părul Violetei. Ly se trezi speriat. Totul îi părea încă atât de real...flăcările, fumul... focul și frica... spaima incredibilă... Nu sunt în Africa! Dar ar fi fost mai bine dacă rămâneam amândoi acolo...”, gândi bărbatul. Aici, în România, s-a simțit totdeauna frustat. Pe stradă, în mijloacele de transport era văzut ca
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
încăpere de vis, straniu mobilată cu elemente de mobilier care pluteau în jurul meu, trăgând pe nări o mireasmă pe care nu aș fi putut-o compara cu niciun parfum cunoscut de mine. Aveam senzația unui vis cât se poate de real și trăiam cu teama că - dintr-o clipă într-alta - mă voi trezi acasă, singur, fără femeia pe care știam acum că o adulam nebunește. Ocupat cu aceste gânduri, nu realizasem pentru început apariția a doi indivizi ciudați, înveșmântați parcă
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
urcând în mine, tulburându-mi vederea. Am aruncat o privire înspăimântată înspre locul din dreapta și am rămas extrem de îndurerat văzând locul liber. Am scuturat de câteva ori capul, încercând să-mi fac puțină ordine în minte. Totul se petrecuse în real sau nu fusese altceva decât o fabulație în conștient, ca o defulare din sub-conștientul sau infra-conștientul meu ? Orice răspuns ar fi avut această întrebare, un singur amănunt infailibil era extrem de clar : sufeream groaznic în propria-mi singurătate mortuară. Primele clădiri
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură, ca fenomen edenic,pentru recâștigarea naivității originare a poetului;însă nu peste mult timp,parnasianismul va preconiza ca sursă de inspirație nu realul,ci artificialul creat de poet,poezia însăși.Paul Valery, în acest context așează imaginea mentală a lui uomo universale sub semnul poiesis-ului,avertizându-ne acela care n-a privit în albul hârtiei lui o imagine tulburată de posibil,și de
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
ale lui cogito,ce trec prin procese evolutive,de rafinare,nuanțare și diversificare impuse de realitatea a cărei esență o exprimă. Poezia edenului dezvoltă o responsabilitate asumată din partea autorilor ei,ci implică o angajare a speranței deșarte,ca privire spre real,asemănătoare aruncată de Moise spre Pământul Făgăduinței.( Observație făcută de Kafka). Poetul Serghei Esenin,ajuns o legendă și prin accidentele existenței sale,are sentimentul naufragiului care-și repudiază cosmosul,tocmai pentru faptul că poetul rus nu are în perspectiva viziunii
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
pe-o strivitoare povară pe drumul limpede măturat în zori de aceiași îngeri leneși, calmi și romantici” Un final metafizic al unei parcurgeri depinzând de destin, un crez resemnat, asumat sentinței finale, în sens ortodox și moral, la confluența dintre real (conștient) și ireal (subconștient), îmi relevă un poem psiho-filozofic rafinat și cuprinzător. „a pus capăt începutului și a pus un început capătului scoțând drumul din neant din increat din abis scoțându-l curat nou pur neatins drumul în sfârșit drumul
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
subconștient), îmi relevă un poem psiho-filozofic rafinat și cuprinzător. „a pus capăt începutului și a pus un început capătului scoțând drumul din neant din increat din abis scoțându-l curat nou pur neatins drumul în sfârșit drumul spre ceea ce numeam real ireal convențional nonconvențional probabil improbabil oniric” Circumferința existențială, cercul creator și reluarea din orice punct al unei predestinări, confirmă spre final ineluctabilul destin. “în hanul acesta nu se întâmplă niciodată nimic deși s-a nimerit să fie construit chiar pe
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
După cum se observă la cele două poezii, din diferitele volume, o similaritate axiologică între umanism și creștinism, soldată cu unitatea dintre uman și divin. Poetul, în aceste două volume, pune cititorul între cei doi poli ai scriiturii po (i ) etice: realul imaginar și sensul și cei doi versanți ai atitudinii auctoriale: libertatea spirituală din primul volum și gestul comunicării și implicării în social, din al doilea volum. Exemplificăm cele afirmate mai sus: din primul volum (Axis Mundi ); Bate-n răstimpuri/ Clopotul
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369384_a_370713]
-
pe oricare planetă, indiferent de naționalitatea majorității locuitorilor. Acesta este laitmotivul ultimului roman, Rătăcirea secundei, publicat la Editura Rotipo Iași (2016), a 25-a sa carte, scrisă la sugestia unei foste eleve admiratoare a „ușurinței sale de a trece de la real la fantastic, alias SF”. Aflat într-un moment de dezorientare, de rătăcire a clipei provocate de sugestia elevei, scriitorul s-a gândit că ar fi timpul să răspundă, totuși, la o întrebare pe care și-o pusese într-o carte
UN CICERONE INEDIT de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369452_a_370781]
-
de eseistul Mircea Eliade care afirmă că mitul „nu se lasă surprins[...]decât în măsura în care relevează că ceva s-a manifestat deplin și această manifestare este în același timp creatoare și exemplară, pentru că ea întemeiază la fel de bine și o structură a realului și un comportament uman (s.a.)”, iar Homer aduce în epopeile sale exemple ale comportamentului uman, supus diverselor modalități de a fi impuse de zei, așa cum se petrece cu Ulise, al cărui destin se află în voința lui Zeus, a Atenei
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
mult discutate, explicate și analizate de-a fir-a-păr, cam din aceeași perioadă să releve „alienarea și tragi comicul[...]cu aer de farsă neagră”. Etapizarea creației caragialiene se încheie cu „epica de inspirație folclorică[...]unde comicul e convertit în tragic, iar realul are pete fantastice.” Părerea lui ȘVM despre opera caragialiană este aceea că ,,este, certamente, comică” și că are ca fundament principiile clasicismului, iar Scriitorul este un „geniu histrionic”, cu o ,,evidentă instabilitate parodică”, dictonul ,,ridendo castigat mores” aflându-se la
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]