3,026 matches
-
cu ea aici. Îmi vine subit în minte filmul cu mafioți de aseară și simt cum mă sufoc de groază. O, Doamne. E clar ca lumina zilei. A aflat de cealaltă nuntă - și a venit să-mi ia gâtul. Robyn reapare în ușă, cu un coș cu brioșe și îl pune jos zâmbind. Mă holbez la ea, paralizată de frică. — Robyn! zic cu glas răgușit. Nu... mă așteptam să te văd aici. Nu e un pic cam... devreme? — Când e vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu sunt... Ușa se închide în urma ei, și ea uită să mai continue, de șocată ce e. Urmează un moment de tăcere împietrită. Nimeni nu face nici cea mai mică mișcare, nici măcar Robyn. Apoi ușa se deschide încet și Luke reapare, ștergându-și palmele una de alta. — Nu-mi plac cei care dau buzna neanunțați, spune sec. — Bravo! strigă o femeie pe care nu o cunosc. Luke face o scurtă plecăciune, cineva izbucnește într-un râs extrem de sonor, de ușurare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
francmasoneriei și a bolșevismului”. Comunistul evreu Troțki „simbolizează intoleranța satanică a revoluției permanente, revolta evreului rătăcitor” <endnote id="(693, I, p. 151)"/>. Asocierea comunismului cu evreul și a acestuia cu Satana a supraviețuit fără probleme timp de jumătate de secol, reapărând În paginile unui cotidian românesc de mare tiraj, Într-un articol intitulat „Creștinism și Comunism” : „Marx a adus comunismul pentru că era evreu, iar evreul e Satana, e Antihrist” (Adevărul de duminică, 18 februarie 1990). Venind și mai aproape de zilele noastre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în știință, iar bogățiile lor prin contribuțiile noastre la comerț. Cele mai evidente idei sioniste le găsim exprimate de Benjamin Disraeli, primul ministru al Marii Britanii. Disraeli, în romanul „Alroy”, descrie încercarea eroului de a reda Ierusalimul evreilor, iar această temă reapare și în romanul „Tancred”. Încă din 1851, Disraeli a făcut cunoscut lordului Stanley planul său sionist: „Palestina are posibilități dar are nevoie de muncă și protecție pentru muncitori. Proprietatea asupra pământului putea fi cumpărată de la turci, guvernul turc va face
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de 41545 evrei deportați din țară1122 . Față de repatrierea evreilor, în special șeful Poliției, Gh.Pamfil ridică probleme: la 3 martie 1944, acesta se adresează prefectului col.Ioan Barcan, avertizând că, „odată cu readucerea în localitate a evreilor deportați în Transnistria a reapărut problema comunistă care interesează siguranța statului dat fiind că, elementul evreiesc dacă nu este comunist, 90% este cu tendință spre comunism. S-au luat măsuri de strictă și discretă supraveghere a întregii lor acțiuni. În interesul siguranței statului să nu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Biroului Uniunii Scriitorilor, Geo Dumitrescu și Dan Deșliu au cerut ca mafiotulplagiator, care dă sfaturi în presă privitoare la etică, să fie pedepsit; aud că s a și făcut un juriu de onoare care să-l bumbăcească nițel.) Dacă ar reapărea Ateneul în forma veche, chiar 16 pagini lunar, s-ar putea face ceva. Oricum, ideea m-a stimulat și în două zile am și scris un articol despre C. Negri, literatul (nu știu ce tratează articolele pe care le ai deja). Am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
1976”> Stimate Domnule Călin, Toate mulțumirile pentru invitația ce mi-o faceți în ce privește colaborarea la Ateneu. Spre marea mea părere de rău, scrisoarea pe care mi-ați trimis-o nu am primit-o. M-aș bucura mult dacă revista ar reapărea lunar. Ar trebui ca dl R. Cârneci - fostul ei redactor șef - să facă tot ce se poate face în această privință. La fel și dl G. Bălăiță și alții de la revistă. Eu am început să lucrez la un articol - cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
iar bărbații sunt ori foarte bătrâni, ori foarte tineri (restul, îmi imaginez, sunt la muncă). Pe măsură ce ne îndepărtăm de Shushufindi peisajul se mai înveselește, copacii se înverzesc și copiii încep să alerge după camion, împreună cu o mulțime de căței zgomotoși. Reapare zumzăitul pădurii și intrăm pe un drumeag protejat de liane și copaci impunători, în timp ce pe margini se simte palpitarea vieții în desișurile tufișurilor. În mai puțin de o oră teritoriul este complet diferit, mult mai apropiat de ideea de junglă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
așa cum mi-a explicat barcagiul. Mergem către casă, îmi spune să fiu atentă la pecari că mușcă rău și nu îi plac străinii și îmi dă o ghioagă groasă să mă apăr de el. Apare imediat ocazia să practic, pecariul reapare în viteză, îl ating delicat cu gheoaga, Carola mi-o ia din mână și îl lovește cu sete, producând un zgomot înfundat: „Lovește-l tare că altfel nici nu simte” și îmi repune ghioaga în mână. Gândesc pasager: săracul... apoi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nici prin gând nu mi-a trecut să intru în râu și nici nu am în plan pentru restul șederii în Remolino Grande dar într-adevăr m-am stropit puțin dintr-un lighean). Merge în dormitor și după un timp reapare costumat într-o togă albă, lungă și o coroniță din pene pe cap. Luăm trei hamace (pentru mine, Don Julio și ajutorul lui), eu îmi iau geanta în care am sacul de dormit, o sticlă cu apă, niște gumă de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în niciun fel noul meu caracter, este un comportament complet străin mie pe care totuși îl manifest. Poate nu sunt eu! Reflectez pentru o secundă apoi mă regăsesc în aceeași tensiune neidentificată dar măcar mă recunosc eu pe mine. Lumina reapare, ceremonia se încheie și Jorge, continuând să cânte, invită doritorii să danseze. Chris se ridică și începe să se miște în ritmul tulburător al tobei, urmat de belgianca dansând cu ochii închiși. Nu pot să nu admir tăria de caracter
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și are nevoie de poză) și, în cursul ședinței foto care urmează, ia tot felul de atitudini lascive. Dar imediat după aceea revine la vechea ei atitudine cuminte-speriată, întrebîndu-l cu sfială : Would you like some oral love ? Colac peste pupăză, reapare obsedatul de Vanușa, mai convins ca niciodată că vrea și el. Cînd se întîmplă asta, Matei nu e acasă ; a plecat s-o caute pe adevărata lui iubire, Azucena. (Cît despre prietena lui [Diana Munteanu], tot nimic : nici o veste.) Convinsă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
După 28 de zile) sînt calitățile bunului film de serie B : o anumită expeditivitate care nu lasă loc pentru bombasticism, un casting mai degrabă solid decît stelar, o încredere justificată în acele clișee care vor avea întotdeauna efect semnalul care reapare după șapte ani, computerul care-i informează sec pe eroi că au un pasager clandestin (nu, nu e un extraterestru eviscerator, dar nu pentru că Boyle ar privi de sus specia respectivă după cum atestă După 28 de zile, el nu-i
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Tilda Swinton) experimentată, nevrotică și măritată cu un spion pe scurt, periculoasă pentru un adolescent ca el , dar totul se termină perfect aseptic, cu un bilețel de adio și numai gînduri bune de ambele părți. Tatăl care l-a abandonat reapare și-i lasă moștenire fabrica lui, ca să nu mai trebuiască să-și facă griji pentru supraviețuire. în urma unui accident, marea lui iubire (Cate Blanchett) e silită să renunțe la cariera ei de balerină și să se consoleze cu aceea de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în cele din urmă și Iliescu, care tuna și fulgeră împotriva lui Ceaușescu, la. oră aceea arestat la Târgoviște. Anunță formarea "Consiliului Salvării Nafionale" și cheamă oamenii responsabili, la orele 17.00, la C.C. După o jumătate de oră, Iliescu reapare, dar în "Studioul S". Mult mai sigur pe el, apelează membrii de partid, disociindu-i de cel care întinase nobilele idealuri ale socialismului. Pleacă imediat, însoțit de Silviu Brucan. Cîteva minute după ce Iliescu a părăsit TVR, cei din "Studioul 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
permite grupulul lui Iliescu să câștige timp, cu un dublu scop: 1) să acapareze total puterea și 2) să scape de Ceaușescu, care cunoștea mult prea multe despre Iliescu, familia sa și legăturile acestora cu Moscova. La orele 23, Iliescu reapare la TVR și citește primul comunicat al Comitetului Provizoriu al "Frontului Salvării Naționale". De fapt, textul fusese redactat inițial de Dumitru Mazilu dar fusese modificat, pe ici pe colo prin punctele esențiale, de Silviu Brucan care nu agrease nici macar formulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
spate cu ei, ca să supravegheze lucrurile din căruță, nu cumva să se piardă ceva pe drum, când treceau peste vreun hop sau vreo groapă . Emilia privea cu ochii triști dealurile Pungeștiului, pădurea lui Jac Marcopol, islazurile și pădurea statului. Soarele reapăruse printre norii ce se fugăreau, parcă ușurați de povara fulgilor pe care îi sloboziseră pe pământ. Razele luminau Valea Racovei, Valea Gârcenilor, a Dumbrăvenilor precum și dealurile Bogdanei spre pădurea Haragoja. Gândurile Emiliei se învârteau într-un vârtej amețitor. „Bunica, Dumnezeu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
are o contribuție esen- țială la înscrierea într-o dimensiune fantasmală a gesti- culației și mai puțin a actelor legate de ea, un regim al unei imagini exorbitate sub imperiul unei puternice exci- tații nervoase. Mâna și figura lui Gheorghe reapar în logica reprezentării în două episoade care înscriu violența în abis. Visul constituie regimul privilegiat al fantasmei, însă sub raport narativ aceasta se desfășoară coerent și acest fapt se datorează punctului de focalizare obsesional. Jan- darmii escortează un nebun furios
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unei violențe sacre nu este străină de imaginea Dumnezeului Vechiului Testament. Parte din tortura la care este supus Isus ține de țintuirea acestuia pe cruce, deci această tortură participă la configurarea unei forme de violență legată de sacru. Imaginea țintuirii reapare obsedant, torturant și Leiba va proceda în consecință, va „țintui” mâna în sensul imobilizării ei, așa cum obsesiv această mână revine ca un laitmotiv în economia acțiunii violente. Pe de altă parte, așa cum creștinii aprind o „făclie”, o lumânare de Paște
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe tânăr sub semnul excepționalului : „Licențiat în drept ! tânăr eminent ! iresistibil orator ! caracter mare ! idei generoase !...”. Însă el precede dispariția temporară a tânărului ca figură publică urmată de o spectaculoasă epifanie. Existența sa intermediară este trecută sub tăcere până când acesta reapare tot sub semnul excesului care l-a consacrat ca figură publică. Progresia are loc dar în sens descalificativ, cu o inversiune malefică a unei figuri întoarse pe dos care stă acum sub semnul demonizărilor retorice. Eroul a devenit un monstru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cotidiană cu conținuturile ei probabil triviale, existență care unește cele două momente apogetice, este invizibilă și nememorabilă, non-evenimențială. Personajul redevine vizibil reproiectat retoric într-un rol negativ. În spațiul ziarului, aparatul de proiecție care-l lansează pe scena publică, Coriolan reapare sub semnul maximei vizi- bilități, construit însă din artificii retorice asemeni unui colaj dadaist. Între cele două momente apogetice de semn opus filmul s-a întrerupt asemeni unui lapsus memoriam. În acest loc geometric, Coriolan Drăgănescu încetează să mai existe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
directoratului academicianului Alexandru Balaci, la Veneția, până în 1990, au fost "trase obloanele" la propriu și la figurat. În noile condiții create, se impunea ca și România să-și revizuiască strategia prezențelor ei culturale în exterior, făcând să apară sau să reapară centre culturale în capitale de interes. Așa au demarat demersurile MAE, în colaborare cu Fundația Culturală Română, Ministerul Culturii și Academia Română, pentru noile centre. Pe lângă reînnoirea Academiei de la Roma și a Centrului Cultural de la Paris, se avea în vedere deschiderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plin de grație, dar și de spaime. „Avem sau nu voie să jucăm?“, era Întrebarea pe care și-o punea Molière (excelent portretizat de Caramitru) Împreună cu trupa sa, dar pe care ne-o puneam și noi În condițiile În care reapărea cenzura. AMN: Repetiția de la Versailles se desfășoară pe un fond de groază - groază că spionul regelui ascultă, supraveghează totul, de undeva din apropiere, groază că acest spion va veni și va constata că spectacolul nu e gata. La noi, camerele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
burta unei balene gigantice. Dificil pariu, totuși Florica Mălureanu a inventat un sistem original de saltele albe pneumatice, ale căror forme și volume erau modulate În cursul acțiunii, creând spații ce răspundeau destul de fidel cerințelor dramaturgice. George Constantin dispărea și reapărea În pliurile cavităților care Încercau să-l devoreze. Actorul avea de luptat la propriu cu decorul cinetic avangardist, care la orice pas Îl putea destabiliza, iar la figurat cu metaforele complexe ale textului, Însă, cu talentul său excepțional, jongla cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
La premieră, când În final Dorn Îl ia pe Trigorin deoparte ca să-l Înștiințeze că Treplev s-a Împușcat, pe Walken ia-l de unde nu-i, dispăruse În culise. După un moment intens pe scenă și o pauză supracehoviană, a reapărut. Trigorin era În lacrimi, conștient de contribuția lui la sinuciderea tânărului scriitor: căci acest Trigorin Îl văzuse pe Treplev arzându-și În sobă manuscrisul (o imagine inspirată din Hedda Gabler, mai domestică decât viziunea lirică a trupului ce dispare În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]