3,930 matches
-
Comisia pentru Europa, East-West Trade, al 90-lea Congres, sesiunea a II-a, 1968, p. 1 1249 Ibidem, p. 1-2 1250 Comerțul cu comuniștii, dosarul Comerțul Est-Vest (1966-1968), cutia 25, Martin Anderson, dosare pe subiecte, Proiect de materiale prezidențiale Nixon. Remarcile lui Nixon au alimentat opoziția republicanilor față de orice fel de extindere a comerțului cu lumea comunistă. Ca lider republican al Camerei Reprezentanților, Gerald Ford avea să răspundă în mod constant alegătorilor că "nu era timpul să "construim poduri" între Est
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și se menține doar între oameni care merg pe același drum al binelui și practică aceeași virtute. Dragostea de muncă, ascultarea, răbdarea, smerenia, bunătatea și dragostea reprezintă temeliile desăvârșirii. b. Contribuția lui Dionisie cel Smerit la dezvoltarea literaturii patristice După remarca lui Ambrosius Amelli, „sub numele și haina cea smerită a lui Dionisie se ascunde un mare geniu, expert în aproape toate științele; unul din acei bărbați pe care obișnuim a-i chema biblioteci vii sau ambulante.” Foarte bun cunoscător al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
experiența era dureroasă, dar constituia o etapă de o mare importanță: importanța laicității și a Statului, raportul democrație-catolicism, autonomia credinciosului în sfera politică, acestea au fost cîteva dintre contribuțiile lui Murri. Adevărata noutate introdusă de Murri și de mișcarea sa, remarca Francesco Traniello, este descoperirea faptului că democrația modernă nu poate fi separată de metoda libertății"18. Experiența nu se încheia aici: în 1919 se puneau bazele unei noi organizații de către Eligio Cacciaguerra și Giuseppe Donati, Liga Democrată Creștină, dar foarte
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o asemenea convingere, mult timp îmbrățișată de foarte puțini, n-ar fi putut să se afirme, să se dezvolte, să se aprofundeze, fără un efort de gîndire și de acțiune care, după Marc Sangnier, este acela al democrației creștine"20, remarca Etienne Borne. Privitor la aceasta, trebuie să amintim că Declarația universală a drepturilor omului din 1948 a fost comentată cu răceală de L'Osservatore Romano. A trebuit mai întîi să apară Pacem in terris (1963) pentru ca acest text să fie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
noiembrie 1948, despre "Bazele morale ale democrației". Întîietatea valorilor în acțiunea politică, demnitatea persoanei, solidarismul, pluralismul, prioritatea bunului comun la nivel național și internațional, perfectibilitatea societății civile (...). Este vorba de un ansamblu de principii care dau o înfățișare deosebită democrației", remarcă Roberto Papini 3. Étienne Borne a descris foarte bine această noțiune de metodă: "Originalitatea filosofică a gîndirii creștin-democrate constă în a căuta corespondențe teoretice și practice între creștinism și democrație; de unde o etică politică conform căreia mutația democratică din sînul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a ne limita doar la două exemple, erau miniștri sau se aflau la conducerea guvernelor de coaliție și acționau în interiorul sistemelor politice fondate pe democrația parlamentară, făcînd apel la dezbatere și la necesitatea de a convinge aliați și parteneri. După cum remarca Edgar Morin, social-democrații au jucat și ei un rol important, cunoscută fiind acțiunea profetică a lui Jean Monnet 11. Mai mult, unanimitatea și absența dezbaterilor nu sînt caracteristici ale partidelor creștin-democrate. În Franța, în cadrul Mișcării Republicane Populare (MRP), curentele erau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai comod, comunismul, nu mai este un pericol, atunci cînd societatea de consum, generalizată pînă la a deveni o societate hedonistă de consum într-o flagrantă contradicție cu valorile morale tradiționale ale Bisercii, apare ca un adversar mai periculos. Așa cum remarca Corriere della Sera din 30 iunie 1990, "comunismul a murit, iar democrația creștină mondială, globală, are victoria în mîini. Există însă un paradox care acum o face să se întrebe: ce este de făcut"? În contextul slăbirii ideologiilor, discursul democrației
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mondială, globală, are victoria în mîini. Există însă un paradox care acum o face să se întrebe: ce este de făcut"? În contextul slăbirii ideologiilor, discursul democrației creștine nu mai pare să fie un discurs structurant al militantismului. Fără îndoială, remarcile lui Pierre Letamendia apropo de CDS, la care acesta observă "un discurs creștin-democrat adesea puțin elaborat și asimilat de cadrele partidului", se pot extinde și la alte partide creștin-democrate europene. "Referirea la persoană și la comunitate, scrie el, refuzul sistematic
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fraze, Boțan, prevalându-se și de faptul că medicul semna, stereotip, aprobarea meniului, îl elogia pe Onicescu. Se subliniază, de asemenea, cu multă insistență că bolnavii fac baie deseori și că lenjeria este curată. Aici este cazul să subliniem o remarcă pe care Boțan o face cu totul în fugă: "desființarea carcerei". "Bașcele, în care se usita a se închide furioșii și care nu erau decât niște pivniți infecte, s-au desființat și una din camerele de sus s-a prefăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în special a lui Kádár. Propaganda antiromânească a "Europei Libere" dădea iarăși roade: în vreme ce secțiile celorlalte state îi transformau pe Kádár, Gomułka, Gierek, Honecker, Jivkov în "eroi", Ceaușescu era ridiculizat de secția română a lui Noël Bernard, până la demonizare. După cum remarca J.F. Brown, deși România făcuse enorm "pentru cauza libertății est-europene", Ceaușescu va deveni curând țapul ispășitor al Estului: În loc să-și exprime gratitudinea, aliații "prieteni" și "fraterni" din Pactul de la Varșovia au dezlănțuit o campanie de asasinare a caracterului personal și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
la așa ceva. Combaterea adversarilor cu asemenea metode ar fi incompatibilă cu „caracterul național“ englez. Această observație l-a înfuriat pe Wittgenstein. Câțiva ani mai târziu, el și-a explicat reacția astfel, într-o scrisoare adresată lui Malcolm: „Ați făcut o remarcă asupra «caracterului național» care m-a șocat prin primitivitatea ei. M-am gândit atunci: la ce servește tot studiul filozofiei dacă câștigul nu este mai mare decât acela de a putea vorbi oarecum convingător despre o anumită problemă abstrusă de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu ar putea exista o altă imagine la fel de simplă și la fel de potrivită.“63 Într-o însemnare din anul 1931, Wittgenstein îi va numi pe Boltzmann și pe Hertz în fruntea unei liste de autori care l-au influențat, sub următoarea remarcă semnificativă: „Cred că nu am inventat niciodată o mișcare a gândirii, ci că ea mi-a fost dată întotdeauna de altcineva. TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 161 Eu am preluat-o doar cu pasiune în munca mea de clarificare.“63a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să arunce scara după ce a urcat pe ea.) El trebuie să depășească aceste propoziții și apoi vede lumea în mod corect.“ Ne putem întreba: care este cititorul despre care Wittgenstein a crezut că „îl înțelege“? Este probabil cititorul căruia această remarcă finală nu-i va apărea drept enigmatică și paradoxală. Dacă este adevărat că Frank Ramsey ar fi spus „Ceea ce nu se poate spune nu poate fi rostit și nu poate fi nici fluierat“, atunci el nu a fost un asemenea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
restrâns de persoane apropiate. Despre această lucrare Wittgenstein „spunea că nu este, ce-i drept, pe deplin încheiată, dar nu crede că i-ar putea da forma definitivă în timpul vieții sale. Acest plan ar avea avantajul că după o anumită remarcă el ar putea să pună în paranteze expresia nemulțumirii sale prin formulări ca «Asta nu este cu totul corect», «Asta e suspect». El ar oferi cu plăcere cartea prietenilor săi, dar nu intră în discuție să o dea unui editor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
urmării unei reguli“, din paragrafele 138-242 ale Cercetărilor, Marie McGinn caracterizează această optică într-un mod sugestiv: „Discuția aici este tot atât de complexă și de evazivă ca și oricare alta din Cercetări și există o tentație enormă de a presupune că remarcile lui Wittgenstein, așa cum sunt formulate ele, nu dezvăluie în mod clar gândurile lui asupra acestor subiecte, ci ne oferă mai degrabă schițe brute, care se cer aranjate sistematic prin teze și argumente clar formulate în sprijinul lor.“58 O expresie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai multe încercări nereușite de a suda rezultatele mele într-un astfel de întreg, mi-am dat seama că asta nu-mi va reuși niciodată. Că tot ceea ce aș putea scrie mai bun nu ar fi niciodată mai mult decât remarci filozofice.“ Referindu-se astfel la ceea ce îl va surprinde pe cititor - lipsa unor elaborări sistematice -, Wittgenstein nu este, cum ar putea să pară, autocritic în această privință. Modul lui de a scrie nu este, până la urmă, decât expresia imperativelor unei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ar putea să pară, autocritic în această privință. Modul lui de a scrie nu este, până la urmă, decât expresia imperativelor unei practici filozofice singulare. Elaborările sistematice nu puteau servi obiectivele pe care le urmărea. Acestea puteau fi urmărite doar prin „remarci“ sau „observații“ filozofice. Doar ele răspundeau „înclinației naturale“ a gândurilor sale. „Iar acest lucru este legat, desigur, de însăși natura cercetării. Căci ea ne obligă să cutreierăm, de-a lungul și de-a latul, în toate direcțiile, un teritoriu întins
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
and the Philosophical Investigations, Routledge, London and New York, 1997. Autoarea avertizează: „Această reorientare a gândirii noastre de la abstracții și generalizări spre examinarea grijulie a ceea ce stă în fața ochilor noștri, în practica noastră concretă a utilizării limbajului, este marea lecție a remarcilor lui Wittgenstein și asta este ceva ce nu poate fi exprimat printr-o generalizare.“ (Ibid., p. 111.) 24 „Limbajul nostru poate fi văzut ca un oraș vechi: un labirint de străduțe și piețe mici, de case vechi și noi și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dintre limbaj și lume, despre știință sau filozofie în genere, ca și despre valori, sunt nonsensuri, că asemenea propoziții vor trebui să fie „depășite“ pentru „a vedea lumea în mod corect“. Atât prezentarea făcută ideilor Tractatus-ului în „Introducere“, cât și remarcile critice ale lui Russell i-au răpit lui Wittgenstein cele din urmă iluzii că ei mai pot comunica cu folos ca filozofi. La început a acceptat publicarea manuscrisului împreună cu textul lui Russell, scriindu-i acestuia că viitorul va arbitra divergențele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că Wittgenstein a putut să nesocotească cea mai de seamă dintre înzestrările sale, talentul de logician. Pe Russell îl surprindea nu numai că nu a găsit nimic interesant în Cercetări (ceea ce se spune aici afirmativ i s-a părut banal, remarcile critice neîntemeiate), ci și interesul pe care l-a stârnit această lucrare în lumea filozofică de limbă engleză. Ceea ce nu l-a împiedicat să formuleze cea mai drastică judecată, aceea că filozofia târzie a lui Wittgenstein este una din cele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Carol cel Mare a încercat în zadar să învețe să scrie la bătrânețe; și tot așa, cineva poate încerca în zadar să-și însușească o mișcare a gândirii. Ea nu-i va deveni niciodată familiară.“89 NOTE 1 Iată o remarcă autobiografică semnificativă, cuprinsă în articolul său „Atomismul logic“ (1924): „Am ajuns la filozofie prin matematică sau, mai bine zis, prin dorința de a găsi un temei pentru credința în adevărul matematicii.“ WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 371 2 Vezi Bryan Magee, „The
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
economiei naționale. Astfel, în prima parte a perioadei de tranziție, "ca efect al măsurilor de liberalizare a importurilor și a condițiilor care au prevenit sau îndepărtat fluxurile autonome, putem spune că importurile au substituit investițiile străine directe. Mai mult, această remarcă este conformă strategiei uzuale a investitorilor străini aflați în căutare de piață, care testează întâi piața prin exporturi, înainte de a-și stabili filiale productive"28. Gradul de atractivitate pentru investitorii străini s-a situat cu mult sub 27 Proiectul PHARE
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
operații care cer originalitate și intuiție, inventivitate și creativitate: - grupurile gândesc mai eficient, arăta B. S. Watson; - grupurile ating o proporție mai mare de răspunsuri corecte decât subiecții individuali, subliniază M. E. Shaw; - munca În echipă stimulează creativitatea, ascute inteligența, remarca Al. Roșca. Din punct de vedere pedagogic, educatorul trebuie să echilibreze instruirea frontală, individuală, În perechi/ grupuri mici, deoarece fiecare dintre aceste forme prezintă atât avantaje cât și dezavantaje. 3.2 Amenajarea spațiului școlar Investigațiile realizate În domeniul managementului clasei
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
se numește religie, știința care ne face să conviețuim cu rănile noastre se numește filosofie" (Octavio Paz, Dubla flacără, Humanitas, București, 1993). Fără acestea două, economia nu e decît vînare de vînt. 3.2. VALOAREA-SPIRIT ȘI ECONOMIA LIBIDINALĂ Paul Valéry remarca, în 1939, o decădere spirituală pe cale de a se generaliza. Se știe ce a urmat. La sfîrșitul secolului trecut, Jacques Derrida constata același lucru, vorbind despre lumea obscenă, despre "televiziunea pulsională" care creează "telerealitatea" și despre un populism economic ce
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cînd oboseala inerentă depășește satisfacția obținută prin remunerarea muncii. Maximizarea fericirii are loc prin cumpărarea plăcerii la cel mai mic cost posibil. Această idee ar sta la baza comportamentului economic. Studiind fundamentele psihologice ale teoriei valorii, autorul britanic face cîteva remarci pe care le consideră ca avînd valoare universală, gen: fiecare individ alege binele aparent cel mai mare; sațietatea nevoilor umane intervine la un moment dat; munca, cu cît se prelungește, cu atît devine mai puțin predictibilă. Pentru el, analiza bazată
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]