2,875 matches
-
Rosetti (Constantin Codrescu), care purta corespondență cu Lamartine. El aduce un mesaj secret plin de făgăduieli, deși conspiratorii români se așteptau la un ajutor efectiv în arme și bani. La Peyrolle are acoperirea de emisar al Vaticanului pentru deshumarea și repatrierea osemintelor unui preot italian. Emisarul francez i se pare suspect lui Mărgelatu, care împreună cu Buză de Iepure (Szabolcs Cseh), încep să-l urmărească și să-i caute prin lucrurile de la hotelul Kiriazi. În timpul unei urmăriri, Mărgelatu este atacat de o
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
iar francul a scăzut cu 50%. În iulie 1926 s-a format un guvern de uniune națională de dreapta și radicali, condus de Poincare. Se dorea refacerea trezoreriei, amortizarea datoriei publice și redresarea francului și obținerea mediilor de afaceri și repatrierea capitalurilor și atragerea investițiilor străine. Deși Uniunea Națională câștigă alegerile din 1928, radicalii s-au divizat, iar Poincare se retrage bolnav, fiind urmat de politicieni de centru: Laval și apoi de Tardieu ce era de stânga ce a impus gratuitatea
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
relicve. Cărțile se află acum în Israel, în posesia unui beduin israelian, Hassan Saeda, care pretinde că bunicul său a găsit colecția și că aceste cărți sunt în posesia familiei sale de 100 de ani. Guvernul iordanian face demersuri pentru repatrierea colecției, conform statutului tezaurelor din legea iordaniană. Aceste două relatări privind istoria manuscriselor par a fi contradictorii, fiind necesare mai multe informații pentru a reconstrui traseul exact al manuscriselor. Impresiile inițiale ale experților au arătat mai multe opinii diferite referitoare
Manuscrisele de plumb din Iordania () [Corola-website/Science/322467_a_323796]
-
Germană, în care erau organizate diverse activități culturale. Etnicii germani au construit și biserici: o biserică catolică (1902) și una protestantă (1905-1908). După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Ițcanii Noi a început să scadă, ca urmare a repatrierii în Germania și Austria sau al emigrării în SUA și Canada. În anul 1930, populația satului Ițcani-Gară era de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
și proiectul de reîntoarcere în Transilvania pe drumul cel mai scurt, datorită refuzului conducerii maghiare de a autoriza traversarea Ungariei. La final s-a ales pentru a ajunge la timp la deschiderea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia, drept rută de repatriere un drum care a parcurs Austria și Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Conform cererii comandanților Legiunii, Consiliul Național Cehoslovac a pus la dispoziție militarilor români o garnitură de tren, bani necesari pentru acoperirea cheltuielilor de transport, precum și echipamentul și armamentul necesare. Deasemeni, pentru
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
în acțiunea de deportare a evreilor: În continuare, gen. Constantin Tobescu descrie cu lux de amănunte situația în care se găseau aceștia, numind și responsabilii : În declarațiile sale, gen. Constantin Tobescu a insistat asupra rolului Inspectoratului General al Jandarmeriei în repatrierea evreilor deportați : Despre șeful său direct, Gen. Constantin Z. Vasiliu, Constantin Tobescu a declarat: În ceea ce privește acțiunea de contraspionaj a Inspectoratului General al Jandarmeriei, gen. Constantin Tobescu declară că pe toată durata războiului au fost capturate cinci grupuri de parașutiști, din
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
prieten intim) ai poetei Marina Țvetaeva. În 1928, convins că literatura rusă din exil era de fapt moartă, Slonim s-a mutat la Paris și, în calitate de antifascist, a aderat la patriotismul sovietic. Contactele lui din anii 1930 cu Uniunea pentru Repatriere au fost deosebit de controversate. A scăpat de al Doilea Război Mondial și a ajuns în Statele Unite ale Americii la bordul navei SS "Navemar", activând în anii 1940 și 1950 ca profesor la Sarah Lawrence College. A continuat să publice tratate
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
literare periodice, îndreptându-și atenția către operele lui William Faulkner, Peter Neagoe și D. H. Lawrence. Slonim i-a criticat ani de zile pe emigranții care cereau să se întoarcă în Uniunea Sovietică, denunțând activitatea lui Efron pentru Uniunea pentru Repatriere sponsorizată de NKVD. În 1935, el s-a întâlnit în cele din urmă cu Zamiatin, care fugise din Rusia, iar cei doi „au devenit foarte buni prieteni” — înainte de boala subită și moartea lui Zamiatin. În 1934 Slonim și-a reluat
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Gallimard, dar detestată de autor. Atunci când Lebedev a abandonat REOD și s-a mutat în America în 1936, Slonim și-a continuat activitatea. Aceasta a fost o decizie controversată, din moment ce s-a dezvăluit că REOD avea relații cu Uniunea pentru Repatriere și cu NKVD. Slonim și-a prezentat demisia în cele din urmă în iulie 1938. În iunie 1939, el s-a întâlnit cu Țvetaeva pentru ultima dată la Paris, deoarece ea și Efron se pregăteau să se întoarcă în Uniunea
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
ea. După trecerea coridororului sub administrație Poloneză populația locală germană (421.029 de persoane - 42,5% din întreaga populație, conform datelor din 1910), dureros au resimțit acest statut "ne-titular". Împotriva lor a început aproape automat, așa-numita "discriminare pozitivă". Repatrierea în Germania a devenit unica ieșiere pentru unii din germanii locali, care nu au vrut să ia cetățenia poloneză. Ponderea lor în populația totală a început să scadă (numai 175.771 de persoane - 19,1% din întreaga populație, conform datelor
Coridorul polonez () [Corola-website/Science/328255_a_329584]
-
peripeții. Singura ieșire din teritoriul ocupat trecea pe la Vichy, oraș situat nu departe de Paris, loc unde își stabilise capitala guvernul pro-german al generalului francez Henri Philippe Pétain. Cu toate că autoritățile române le obținuseră aprobarea de plecare din Franța ocupată și repatrierea în România, doamna Carola Boz a fost din nou reținută de către poliția locală, urmând să fie retrimisă în lagărul de la Drancy. Și de data aceasta au fost ajutați de prietenul Cioran ș...ț, care a plecat de urgență la Vichy
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
întâlnirea, la Vichy, cu un soldat SS, care le-a vorbit românește, fiind sas din Ardeal, și care ceruse să fie înrolat în armata germană: "Și nu-mi pare rău, pentru că mănânc, beau și câștig mai bine ca la români."; repatrierea unor evrei români și maghiari în țările lor (câțiva, din miile de evrei închiși în lagărul de la Drancy) se datorează faptului că, în Franța, "Legațiile română și ungară erau în... concurență! Dacă aparea un articol favorabil Ungariei într-o gazetă
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
ungară erau în... concurență! Dacă aparea un articol favorabil Ungariei într-o gazetă, puteai fi sigur că a doua zi vor apărea articole, clișee sau note favorabile despre România (și viceversa)." (p. 147). La fel s-a întâmplat și cu repatrierile evreilor. Puține observații aș putea face acestei cărți, în cazul în care ea ar trebui reeditată. Una dintre acestea ar viza percepția asupra actului de la 23 august 1944: "În ziua în care România devenea liberă, Parisul, ținut timp de patru
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
lingvist și profesor universitar în România și Italia. 10. Gheorghe Lăzărescu (1922-2006), istoric literar, italienist, specialist în relațiile culturale și literare româno-italiene. 11. Mircea Tomescu (1916-1969), bibliolog. Director al Bibliotecii Centrale Universitare. 12. Glasul Patriei. Organ al Comitetului Român pentru repatriere. Apare la Berlin în perioada 1955-1972. 13. Paul Miclău (1931-2011), semiotician, poet, prozator, traducător și memorialist. 14. Elena Văcărescu, Scrieri alese. Ediție îngrijită, prefață, note și bibliografie de Ion Stăvăruș, București, Editura Minerva, 1975, 384 pag. 15. Dumitru Micu (1928
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
române, iar 11.000 dintre aceștia au murit. Dacă inițial mulți țigani foloseau fel și fel de tertipuri pentru a ajunge în Transnistria în speranța împroprietăririi, după confruntarea cu realitatea au invocat motivul că au fost mobilizați și au cerut repatrierea. În urma investigației declanșate de Ministerul Afacerilor Interne în decembrie 1942 au primit aviz de repatriere 1261 țigani. În rezolvarea acestor cereri s-a ținut cont și de faptul că în accepțiunea țiganilor familia este formată și din femeile necăsătorite cu
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
fel de tertipuri pentru a ajunge în Transnistria în speranța împroprietăririi, după confruntarea cu realitatea au invocat motivul că au fost mobilizați și au cerut repatrierea. În urma investigației declanșate de Ministerul Afacerilor Interne în decembrie 1942 au primit aviz de repatriere 1261 țigani. În rezolvarea acestor cereri s-a ținut cont și de faptul că în accepțiunea țiganilor familia este formată și din femeile necăsătorite cu care țiganii trăiesc și au copii. Măsurile autorităților împotriva țiganilor nu s-au bucurat de
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
să lege pe evrei, prin atașamentul față de fructele caracteristice zonei mediteraniene, cu regiunea lor de obârșie. De Tu Bishvat sunt legate câteva comandamente religioase (mitzvot) referitoare la roadele pomilor, comandamente legate de pământul Țării Israelului. În perioada emigrațiilor sioniste de repatriere în Palestina, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea, dinaintea înființării Statului Israel, Tu Bishvat a devenit o sărbătoare aflată sub semnul renașterii națiunii și a reașezării evreilor în Palestina istorică sau Țara
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
căii ferate Tanganyika. S-au menținut recorduri în controlarea sclaviei, prostituției și a traficului de femei și copii. Condusă de Fridtjof Nansen, Comisia pentru Refugiați a fost înființată pe 27 iunie 1921, având ca scop apărarea intereselor refugiaților inclusiv supravegherea repatrierii lor și, când era necesar, reinstalarea acestora. După sfârșitul Primului Război Mondial existau între două și trei milioane de foști prizonieri de război dispersați în Rusia, comisia reușind în cei doi ani de la fondare să ajute 425.000 dintre aceștia să se
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
și sprijină operațiunile armatei până la 26 septembrie, când pleacă în Tsingtao, China, ajungând în ziua următoare. Acolo, a sprijinit A Șasea Divizie Marină până la 13 noiembrie, când s-a întors la Incheon pentru a lua parte la Operațiunea Covorului Magic, repatrierea masivă a milioane de soldați americani din Asia și Europa. "Alaska" a plecat din Incheon transportând soldați, cu destinația San Francisco. După ce a ajuns la San Francisco, a plecat în Atlantic, prin Canalul Panama, pe care l-a traversat la
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
Iugoslaviei. Operațiunea aeriană condusă de Luftwaffe în timpul ocupării Iugoslaviei și în mod particular bombardarea Belgradului, va fi coordonată de generalul locotent Alexander Löhr, originar din Turnu-Severin. În mai, 1941, generalul Corneliu Dragalina participă la Turnu Severin la festivitățile prilejuite de repatrierea a 2500 de etnici români refugiați din Iugoslavia în România, internați în lagărul de la Odaia (Turnu Măgurele). În iunie, 1941, este înființat la Turnu-Severin lagărul de internare pentru evreii deportați din Bucovina, Basarabia și Moldova. Sunt internați 600 de evrei
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
au fost "Istensegíts" ("Doamne ajută") (Țibeni), "Fogadjisten" ("Doamne primește") (1776, Iacobești), "Hadikfalva" (Dornești), "Józseffalva" (1785, Vornicenii Mari), "Andrásfalva" (1786, Măneuți). În prezent, aceste sate fac parte din județul Suceava. Din toamna anului 1940 până în primăvara anului 1941 a avut loc repatrierea secuilor din Bucovina.
Masacrul de la Siculeni () [Corola-website/Science/302925_a_304254]
-
germană de-a lungul părții de nord a țării. În vreme ce milioane de refugiați se aflau pe drumuri, Daladier s-a îmbarcat la Bordeaux, împreună cu alți lideri politici, pe pachebotul Massilia cu destinația Maroc, unde a fost arestat și pregătit pentru repatrierea în Franța la începutul lui august. El a fost judecat în procesul de la Riom împreună cu alți politicieni și ofițeri de stat major acuzați că sunt răspunzători de înfrângere. Condamnat la închisoare, a fost încarcerat de regimul de la Vichy, dar după
Édouard Daladier () [Corola-website/Science/323720_a_325049]
-
La începutul anilor '70 Șahul Iranului l-a adoptat ca simbol al domniei sale și al aniversării a 2500 de ani de monarhie, afirmând că acesta a fost "prima carta a drepturilor omului din istorie". Cilindrul a atras atenția în contextul repatrierii evreilor înapoi în Ierusalim, în urma captivității babiloniene.; este văzut ca o confirmare a relatărilor biblice din Cartea lui Ezra (vezi: "Ezra" 1.1-6, 6.1-5; "Isaia" 44.23-45.8; "2 Cronici" 36.22-23).
Cilindrul lui Cir () [Corola-website/Science/317292_a_318621]
-
15 lipoveni, 3 armeano-gregorieni, 3 mahomedani, 3 adventiști, 2 armeno-catolici, 1 baptist și 1 fără religie (liber-cugetător). În anul 1934, numărul catolicilor din Rădăuți era de 5.896. La 22 octombrie 1940 a fost semnată o convenție româno-germană privitoare la repatrierea populației de origine germană din Bucovina de Sud și Dobrogea. Verificarea se făcea după registrele de nașteri, botez, căsătorie și decese ridicate de la parohia catolică și cea evanghelică. Aceste registre au fost depozitate apoi de către comisie, undeva pe teritoriul Poloniei
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
critic ferm al deciziei guvernului sovietic de a semna Pacea de la Brest-Litovsk. După preluarea puterii de către bolșevici, a fost membru plin al "Comitetului Central" și al "Consiliului Economic Provincial" din Moscova. În 1919 a plecat în Franța unde a negociat repatrierea soldaților ruși. La întoarcerea la Petrograd, a devenit director al "Jenotdel", o organizație care milită pentru egalitatea femeilor în partidul comunist și în sindicate. Ea a fost de asemenea președintele primei "Conferințe Internaționale a Femeilor Comuniste" ținute în 1920. La
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]