14,075 matches
-
chiar acuma sau... Într adevăr, desuurile parcă erau abandonate ostentativ, a provocare sau pur și simplu, a batjocură. De după un paravan destinat recuzitei, apăru Valy ca prin minune, cu freza harcea - parcea. O, castelane! Tu erai? Ce m-ai speriat! Replica lui Valy lăsa se înțeleagă ușor, că mai erau așteptate și alte persoane. Gerard nu mai suporta apelativul castelane, nu numai pentru că abandonaseră lucrul la piesă, dar și pentru că îi amintea de clipe fericite când, odată cu descoperirea personajului Mihai de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din gesturile prea necontrolate, de-a dreptul evazive. Valy o luă pe Iozefina în brațe și o așeză pe genunchii lui Gerard zicând: Acesta e locul tău. Iată un Pieta ultramodern, cu rolurile inversate, cu mama în brațele fiului. Această replică putea fi luată de Iozefina și ca o aluzie (după aceea îi trecu prin minte lui Valy, cu întârziere) la vârsta ei, mai înaintată decât a lui Gerard. Și ce? Singură nu mă puteam așeza în brațele lui Gerard? Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
coniac pe gât în jos. Ochii înlăcrimați de tăria lichidului îi licăreau parcă forțat, ca și cum ar fi căutat cu sete, mai multă lumină. Cercul se închide - zise Valy reapărut de după paravan, gata îmbrăcat pentru plecare. Cercul nu se mai închide - replică gratuit Gerard. De fapt prin definiție cercul e o curbă care merge până la capăt. Dacă acea curbă nu se închide, nu devine cerc. Nu se mai închide - repetă Gerard. Pe mai departe confuz. Da. Nu va fi cerc. Ce-i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
contrazice șefii: Adică, d-le Sima ? Dl. Regizor părea și el hotărât să pună țara la cale: De fapt e vorba de personajele nuvelei lui Ivasiuc, Dzeu să-l odihnească. Decis să aibă ultimul cuvânt, fără să cugete prea mult replica, Sima ridică tonul și la Regizor: Nu-i adevărat! E vorba de personajele lui Gerard, cu totul altele decât cele ale nuvelei. De exemplu contele de Bethlen din piesa ta, al cărui rol tocmai eu îl interpretam, e unul, iar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ta, al cărui rol tocmai eu îl interpretam, e unul, iar contele din nuvelă pare a fi altul. Să avem pardon - pară Gerard. Să nu avem niciun pardon, tovarășe administrator. Hai să mergem la textul nuvelei. Unde găsești dumneata în replica lui Mihai de Giulești, cuvintele astea deșănțate: Hai să terminăm, Henri, odată cu leprele astea. Hai să curățăm principatul de astfel de gunoaie care fac umbră pământului? Cu alte cuvinte, gunoiul, tovarăși, fiind chiar și eu. Să văd textul, tovarășe director
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
i dea totuși, directorului înfierbântat, răspuns și la aluzia aceasta, dar era convins că replica mai trebuia dunțuită încă, la foc mic. Așadar se hotărî să-i răspundă numai la erorile pe care le debita Sima în legătură cu textul. Reluă firul replicilor, de data aceasta, spre surprinderea directorului și a celor de față, calm și pe un ton liniștit: Nu vă fac mincinos, tovarășe director. E vorba de rolul meu și ar trebui să știu pe dinafară și cuvintele pe care le-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
elevi. Parcă avea dreptate profesoara, măcar că nici dracu’ nu i-o dădea atunci, nu? Spre mirarea celor din jur, Sima se oprise brusc, parcă abia ieșit, transpirat și gâfâind, dintr-un curpeniș. Regizorul îi făcuse semn lui Gerard, pe parcursul interminabilei replici a directorului, să nu răspundă nimica și să-l lase pe el să-i dea replica, poate așa, Sima se va domoli. Domnule director - începu Regizorul pe un ton calm - dacă-mi permiteți... La mijloc e o neînțelegere. În primul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
celor din jur, Sima se oprise brusc, parcă abia ieșit, transpirat și gâfâind, dintr-un curpeniș. Regizorul îi făcuse semn lui Gerard, pe parcursul interminabilei replici a directorului, să nu răspundă nimica și să-l lase pe el să-i dea replica, poate așa, Sima se va domoli. Domnule director - începu Regizorul pe un ton calm - dacă-mi permiteți... La mijloc e o neînțelegere. În primul rând scriitorul are libertatea lui neîngrădită de a-și confecționa personaje cum vrea el. Adică oamenii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
privirile mult mai decât lipicioase, arătându-i desuurile frumos împachetate pe căpătâiul de lângă perete al dormezei: Cum o să plec așa, goală pe dedesubt, acasă, scumpul meu soț? Nu te gândești că pot răci? Prefăcându-se că nu ar fi auzit replica aceasta cu atât mai deșănțată, cu cât el, Sima era sigur că soția lui nu putea și nu poate fi o femeie ușoară, se sculă și ieși împreună cu Ilea. Ha, ha, ha! Ce mă distrează! - strică Iozefina în așa fel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
teatru! Teatrul dracului! - șfichiui Gerard ultimul cuvânt, printre dinți. Hai, te rog, spune-i ceva...Fă-o să nu mai plângă, domnule Gerard. Gerard tăcu un timp, privindu-și colegul pieziș și cu buzele țuguiate a meditare intensivă, cântărind bine replica lui Valy. Răspunse cât se poate de grav, ca și cum ar fi vrut numai să ofteze și nu să mai vorbească vreodată: Eu? Niciodată... Ești nebun? Vrei să se omoare? Tovarășe Valy, ai călduri? Nu glumesc, domnule Gerard. Azi când te
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mi se păru că văd totuși un alt Bogdan Paloș. Întradevăr, cu prima ocazie, am observat că, la primul contact cu noul venit în casa lui sau chiar la cinematograf, pictorului îi creștea șarmul prin zâmbetul acela bonom, indiferent ce replică primea de la cel cu care vorbea. Zâmbetul acela îl afișa de la început, cu o ușurință de nedescris. Da. Zâmbetul lui era cartea lui de vizită. 4. 14 apr. ’81 Pascal zicea că inima are rațiuni pe care rațiunea nu le
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Punându-se în locul meu, ea considera iubirea mea și a Iozefienei un fapt definitiv consumat, ceva care nu mai putea fi refăcut sau îndreptat niciodată. Așadar, orice retrospectivă pesimistă, ea o vedea superfluă. Pentru mine însă, chiar acest schimb de replici cu Relia avea să schimbe totul, adică să pună adevăratele baze ale iubirii noastre. Mă bătea gândul să cred și că, dacă iubirea pentru Iozefina n-ar fi existat, cu toate intențiile mele bune, relațiile mele cu Relia ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mutre, localnici din X, trambalați in corpore, la locul înmormântării probabil cu un autobuz închiriat. Valy murmură și el cu voce dogită: A fost odată ca niciodată o doamnă contesă de Bethlen, domnule Gerard...și adăugă un crâmpei dintr-o replică de-a lui Henri-Totul pare verosimil, ca un accident de vânătoare... Încuviințând din cap, în fugă, îi răspund cu cuvintele lui Mihai de Giulești: Toate aceste frumuseți sunt trecătoare, nimic nu se poate clădi pe ele și ne despărțirăm pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
săturate și adăugă ca și cum i-ar fi părut rău că pozase așa, gratuit, într-o fatalistă. - Auleu! Am sărit deja calul. Cine are mintea limpede, gândește și nu devine sluga viselor - părea a-și porunci cu mari eforturi, sieși. Ultima replică fusese așa, ca o mostră de acrobație, cum că ea nu va uita să rămână o cerebrală. Ca să nu mint - reluă nonagenara - un singur vis mi s-a potrivit cu ceea ce urma să se întâmple de-adevăratelea. Se făcea că verișoară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dracu’ stați așa, măi, cu limba-n gură? Ridicați-vă, Karin-tante. Ha, ha, ha! Nu vrei să-i întrebi? Dacă nu vrei să-i întrebi, aicea stau până vor veni pompierii. Ați telefonat să vină? Deodată camera se lumină. La replica nepotului, Doamna General se ridică rapid ca un resort, senină la față: Ai dreptate... Telefonează. Gerard merse la telefon, făcu niște numere aiurea și vorbi cu cineva imaginar: Alo! Pompierii? Vă rog veniți pe strada Coșbuc, nr 1. Arde! Așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unu face doi. Decât mare și prost, mai bine mic și... puncte, puncte... Chiar așa râde Titi satisfăcut Că bine zici. Decât mare și prost, mai bine mic și prost, băi mămicule. Verde de mânie, Esesistu', negăsind la repezeală o replică pe măsură, cu bărbia tremurândă și împroșcând cu salivă în toate părțile, face: Exact. Mic cu aia mare, bă! Hă, hă, hă! La râsul lui forțat, în neconcordanță cu aspectul de fiară al mutrei, cei din jur, așa-zișii suporteri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
săgeți prinseră a zbura peste capetele beligeranților. „Regele Italiei? Ce tupeu! Eu sunt regele Italiei!“ strigă Sinatra. „Noroc cu Columb, altfel rămâneați nedescoperiți“, punctă ironic o voce de pe Bătrânul Continent. „Cine poate Înțelege filmele voastre? Parcă sunt teatru“, veni prompt replica de peste ocean. „V-am vândut Louisiana și nici nu știți unde e pe hartă!“ ripostă Napoleon. „Bucătăria voastră e jalnică, două frunze și-o lăcustă“, ținti la fix un yankeu. „Voi vorbiți? La cât mâncați, aveți deja gravitație“, se stropși
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
saliva În fața tăvii goale. — Am auzit c-ai avut ceva probleme cu americanii, spuse Freud cu nasul În farfurie. Napoleon nu răspunse imediat. La fel ca Înaintea marilor bătălii, știa cât de important era să amâni un asalt sau o replică, spre a permite uscarea câmpului de luptă ori doar pentru a-ți deruta adversarul, făcându-l să-și pună diverse Întrebări. Rămase, așadar, cu ochii ațintiți asupra crestei punk a lui Alfred Adler, care, sub forța privirii imperiale, Începu să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și dădea ordine precise, pe care Descartes le nota conștiincios În caiet. Ne vom Îndepărta Însă ușor de Împărat, folosind acea tehnică de filmare care permite alunecarea camerei peste obiecte și chipuri, nu Înainte de-a reține câteva crâmpeie de replici: „nu putem sta, ca Nietzsche, să așteptăm eterna reîntoarcere!“: „vom da ceasul din hol Înapoi cu câteva minute“..., „când vor năvăli, chinezii vor da peste americani“,... „René, nu te mai scobi În nas!“, apoi vom trece de-a dreptul prin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
frumos decât frăția lui cu Nicolae Herlea în șirul orelor petrecute împreună, beție a cântului frumos (bel canto), revărsat în difuzoare de înaltă fidelitate: vocile ilustre. Nimic nu este în el banal. Când e cazul are o cruzime în fraza replică la un dialog care îl scoate din fire (regizorii care învârtesc totul!). Compensat de o bunăvoință copilărească, de cel mai simplu mod de a se arăta un om ca toți ceilalți. El, care este o vedetă. Atâta zvârcolire, atâta geamăt
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
verificate. Citatele - extrase din povești, note, scrisori, articole, dialoguri, cărți, filme etc. - sunt chiar cuvintele persoanelor în cauză". Atunci, de ce a dorit autorul să precizeze că această carte este un roman? Pentru că, pornind de la aceste personaje și fapte reale, de la replicile strict autentice consemnate într-un fel sau altul (în jurnale, corespondență, înregistrări audio, filme etc), Michel Schneider, își dă frâu liber imaginației, se pune în pielea și, mai ales, în mintea personajelor sale, imaginează psihologii, pune în lumină comportamente, întredeschide
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
locul unde își îndeplinea rolul de servant de tun în Artileria Regală Marină. Pînă atunci își înscrisese în palmaresul filozofic două exmatriculări de la Universitatea din Cambridge: prima oară fiindcă îndrăznise, în timpul unei reprezentații teatrale, să corecteze accentul actorilor acoperindu-le replicile cu strigăte din sală, iar a doua oară fiindcă se încumetase, sfidînd normele puritane ale epocii, să scrie epistole necuviincioase unei tinere căreia îi făcea curte. Totul în atitudinea lui trăda un temperament coleric a cărui umoare imprevizibilă îl transforma
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
pe micuții și harnicii huțuli (cărăușii de bază în teren muntos), dar în grajd. Am pus masca contra gazelor unui cal, dar când ceilalți cai, la vederea ,,mascatului”, au ieșit din conovețe și au umplut, razna, curtea B.V.M. Bineînțeles cu replicile de rigoare între comandantul B.V.M. și acest ,,obraznic” tânăr ofițer chimist care i-a permis să facă ceea ce trebuia făcut de mult. Mi-am permis să-1 avertizez pe acel comandant că o sa mai aibă surprize. Surpriza s-a produs câteva
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
totul, paradisul cât și infernul. În cea mai frumoasă, preferata mea, Hamlet, totul este negru. Singura care răscumpără, Ofelia, moare. Nu este o întâmplare! Ea trebuie să moară! Finalul este și el de o lipsă de speranță absolută. Nu există replică mă înspăimântătoare decât "restul e tăcere". Poate că scriu disperarea pentru că este mai greu să fi amuzant. Mă forțez să fiu și amuzant în același timp, dar nu este cel mai ușor lucru! Unde este salvarea? Sunteți catolic, dar sunteți
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
el în formă. Când Nae Ionescu vrea să atace o problemă importantă, el pornește să rezume câteva variante în formă cât mai redusă, ca să le poată apoi critica într-o formulă sintetică, care apare, prin comparație, de o evidență fără replică. Or, simplificarea problemelor este făcută fără nuanțe și conduce astfel la un rezultat strâmb și superficial. Deși prelegerile de filozofie a religiei de care pomeneam mi se par a fi unul din cele mai consistente cursuri, nu scapă nici ele
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]