3,846 matches
-
cu un necunoscut pe un peron pustiu? Le-aș da griji. În primul rând, "cine e bărbatul acela?" Ce să le răspund? ― Că nici el nu mai știe cine este. Cândva, a fost profesor de istorie. ― Îți dai seama, îmi replică ea, ce-ar fi gândit despre mine? Că-mi bat joc. Așa vor fi liniștiți până mâine. Am tresărit surprins. ― Mâine le telefonezi din nou? ― Trebuie. S-ar îngrijora, spuse ea perfect calmă. În lipsă de altceva, am bâiguit ceva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ea însăși. "Fără mine muriți, zice ea. Nu mai aveți nimic altceva în afară de mine." Or, mă tem că încet, încet, ne vom obișnui să locuim în această așteptare. Atunci, de fapt, nu mai aștepți nimic. ― Tocmai de aceea, mi-a replicat ea, prefer să mă duc în fiecare zi la telefon chiar dacă râzi de mine. ― Dar nu râd de tine, am protestat... Dimpotrivă, te-am rugat să-mi povestești și mie ce se mai întîmplă. ― Ce să se întîmple? A început
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu vreau să trăiesc, să simt mirosul de fân. Ții minte ce mi-ai spus odată? Că omul este singurul animal care e nefericit. Celelalte animale cunosc setea, foamea, căldura, frigul. Nefericirea nu. În cazul ăsta, nici fericirea", ți-am replicat atunci. Acum îți spun la fel. Dar dacă rămânem aici nu există scăpare. Mangusta devine din ce în ce mai slabă, mai vulnerabilă, până ce într-o zi nu va mai avea curajul să privească nici umbra care se leagănă alături de ea... Am o singură
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
profesor, nu înțeleg de ce n-a vrut Brâncoveanu să scape cu viață cumpărând pe marele vizir? Bătrânul dascăl găsi cu cale să-mi explice: ― Turcii țineau cu orice preț ca voievodul să treacă în legea lor. ― Inexact, domnule profesor, am replicat semeț, pe ton sigur. Voiau averile lui Brîncoveanu! El mă privi perplex, pe sub ochelari. Clasa încremenise, cu suflarea tăiată, și privirile tuturor se agățară de mine cu spaimă, ca într-un ajun de catastrofă. Atunci am continuat, senin, fără tremur
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
singură noaptea. ― Dacă-i vorba de asta. s-a rezolvat: te conduc eu. ― Nu-i mai bine să oferi biletul unui coleg? m-a întrebat insinuant, privindu-mă țintă, în ochi. ― Nu, pentru că prefer farmecul persoanei d-tale, i-am replicat cu îndrăzneala mea obișnuită. ― Eu când mă duc la teatru o fac numai pentru piesă. Nu-mi displăcu riposta, Dar nu eram omul care să dezarmeze de la cea dinții săgeată fontă. Am reluat: ― Înțeleg, ți-e frică de gura lumii
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de mici slujbași, muncitori și oameni fără căpătâi, izbucni în aplauze. Un vlăjgan de la o masă vecină, unsuros și negru, se ridică în picioare: ― Domnule Frunzănescu, să mă ierți dacă am o slăbiciune ca tot omul... ― Să fii dumneata sănătos, replică Iliuță. ― Îmi dai voie să mă prezint, sânt șofer, proprietar, am mașina mea, nu sânt va să zică fitecine. Dacă mai zici una, să fiu al dracului, vă plimb până la Otopeni. Am mașina in stradă. ― Se aprobă! Iliuță mai zise o doină
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
oscilând între îndrăzneală și lipsă de curaj, ca în pragul unui verdict care odată rostit nu mai poate fi schimbat. ― Ce este? ― În urma celor întîmplate, spuse cu privirile călătorind departe, în afară de noi, nu mai putem rămâne împreună ― Cum vrei! am replicat sec, fără glas, străpuns de o sabie rece. ― Știu că nu se poate altfel. ...Așadar, tot "vinovăția" avusese primul cuvânt. Mihaela își recunoscuse greșeala și trăgea consecințele. ― Când ai de gând să pleci? ― După-amiază... ― De ce nu aștepți să te faci
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
buzelor. N-am îndrăznit s-o sărut pe gură (măcar de formă) sau s-o îmbrățișez pentru că aș fi călcat protocolul. ― Cu o rezervă, a spus Cecilia menținîndu-se netulburată de eveniment, și anume încuviințarea părinților. ― De la sine înțeles, i-am replicat, fiind perfect în rol. Partidul democrat veni la putere pe la începutul primăverii. Chintescu, tatăl Ceciliei, intră în guvern și luă internele. Ținea să mă aibă secretar general la ministerul său. N-am primit. Ce n-a făcut să mă înduplece
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în cabinetul meu (ne despărțea doar o ușă) și-mi declară răspicat că nu admite cu nici un preț cruțarea delapidatorilor banului public. Atât tonul cât și atitudinea ministrului mă jigniră, mai cu seamă că Alexa era de față. I-am replicat ferm: ― Domnule ministru, dacă se trece peste mine în chestiunea aceasta te rog să mă consideri demisionat chiar în clipa de față. Popișteanu rămase perplex ca și când ar fi primit din senin o măciucă în moalele capului. ― Cum e posibil să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tăcut, dus pe gânduri, deși în realitate nu mă gândeam la nimic. La un moment dat, Alexei îi păru ciudată această muțenie prelungă și nu se stăpâni să nu mă întrebe: ― Mă asculți? ― Ba da, te ascult, cum nu? am replicat brusc, ca trezit din-tr-un somn greu. Închipuirea mea rătăcea în neștire prin cele mai stranii locuri, arătîndu-mi fie un colț de stâncă sau un cal slăbănog opintindu-șe din răsputeri să tragă o căruță înțelenită în glod, sau alte locuri la fel de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un desă vârșit respect, artistul i-a relatat problema („Știți, eu nu locuiesc în țară... Dar am aici o locuință, unde însă nu se consumă curent electric... Și totuși, iată, a venit o factură... trebuie să fie undeva o eroare...“), replica insti tuțională a căzut cu iuțeala cuțitului de ghilotină: „Adresa și numele dumneavoastră“. Inutil să glosez. Vă las pe dumneavoastră să derulați orice variantă de spectacol mental preferați. Ce m-a șocat a fost promptitudinea cu care „petentul“ a răspuns
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
are nevoie de ignoranță și de acceptare pentru a dura; punînd-o sub o lumină puternică, o alungi... "Copilării", vor bombăni specialiștii, încredințați că acest mod de a te apropia de antichitate ține de diletantism. Poate. Nu neg. Aș putea să replic, desigur, că noi, diletanții, nu reușim să distingem, poate, lucruri bătătoare la ochi, în schimb vedem, uneori, ce n-au văzut domnii specialiști. Schliemann a probat-o cu strălucire. Dar sunt gata să accept că romantizez antichitatea, că o falsific
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o furtună. Abia ajunși acasă, cu pălăria încă pe cap, Maxențiu reîncepuse atacul împotriva haimanalei și pentru Leysins. N-avea pulsul momentului. Ada, care știa să-și lucreze afacerile cu atâta răbdare, avea însă și mânii repezi. Dete lui Maxențiu replica pe un ton ridicat si curmă brusc discuția cu una din acele hotărâri imediate: - Ca să se isprăvească, zise, domnul Petrescu va fi concediat. De mult insista să plece. Nu-i convine postul, e prea mie. Vrea să lucreze pe seama lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de altă speță cu ea. Acum se simțea dispusă spre concesii. O găsea, de altfel, foarte corectă în ținută și foarte sinceră în solicitudinea ei pentru Maxențiu. La propaganda de plecare Maxențiu opusese la început Elenei o tăcere misterioasă sau replicase misterios că se simte foarte bine. 240 ' Av convingerea suavă că Elena numai din interes sentimental dorea plecarea lui, credință pe rare o purta ca pe un talisman în sensibilitatea lui maladivă și care-1 întărea în decizia de a rămâne
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
celor de față a început să ne citească liniștit cronica”... în final, cu același calm neașteptat, Călinescu întrebă: “Ei, ce zici, Papadima?” la care întrebatul a răspuns că n-ar mai scrie așa această cronică, la care “Călinescu mi-a replicat foarte patern: nu, nu, s-ar putea ca dupa decenii, sa ai dumneata dreptate”. Creatorul de școală și conferențiarul universitar Nicolae Cartojan și-a invitat (1928) studentul Ovidiu Papadima acasă și, în timp, au devenit prieteni, cum de altfel profesorul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care, Dan, nefiresc, liniștit și împăcat definitiv, cu ce-i hărăzise soarta, a rostit mai mult în șoaptă, ca pentru sine, decât, și pentru Veghea: toate, la timpul lor. Asta-i unica lege sfântă a naturii.Toate. Atunci. Da, a replicat, Veghea, după care, întoarsă pe o parte,începu să-și tragă chiloții, pe picioarele albe, atât de frumoase și de apetisante. Dan - la fel. După ce s-a îmbrăcat de-abinelea, s-a ridicat, a sărutat-o, a strâns-o în brațe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
răspândit rapid în întreaga urbe. La care, toți cei care aflau ce se petrece în Vatra Luminoasă, exclamau: uite, domnule, că se poate! Da, se poate, dar, nu stând cu mâinile în sân, ori, numai admirând ce fac alții; a replicat Ăulea. Păi, da! Da-da! RĂZBUNAREA NĂLUCULUI Auzi, tată, ce-a făcut Nălucu? Ce? S-a-mpușcat. Mortal? Da, mortal. Drept că-i năluc. Unde s-a mpușcat? Într-o pădure. În care? Pe șoseaua Sucevei, cică, nu departe de asta. Eu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a scos, careva, din ale lui, că, de regulă, era tare calm, s-a rățoit la acela: hei, ferească-l sfântu!, pe cel care va trebui să mă descarc, pentru toți. O să iasă mare tărămboi. Vezi să nu, i-a replicat amenințatul. Bine. O să vedeți. Nu vă fie o glumă. Și totul a reintrat în normal. În firescul zilelor ce au urmat, când cu mai de bine, când cu mai de nebine. Acum,în dimineața cestei zile, de ianuarie înghețat, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
asta a omenirii. Pa, dragii mei enoriași! Pa! Pa, părintele nostru frumușel și drăgălel! Pa! MIRESE LA SCHIMB Iluță Grasu și Miluță Slabu s-au întâlnit, neîntâmplător, la o bere. Te căutam, a zis unul. Și eu pe tine, a replicat celălalt. Știu de ce. Și eu. Că-n fața lumii noastre nu mai poți tăinui un secret. Așa-i, dragul meu. Așa-i. Acum, de bine ce ne-am întâlnit, să trecem la subiect: și vrei să te însori. Aia e
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
îți spunem, că, din Vraiștea de acum, cât toate zilele noastre de mare, nu vor mai înțelege nimic, nu se vor mai putea descurca în nici un fel, și vor muri, de ciudă. Și ar fi păcat. Nu vă temeți, a replicat fostul soldățel de trupă, că, nici așa, puterile nu le mai îngăduie să facă un drum, atât de lung și de anevoios, din Siberia rusească și până aici. Din cauza asta m-au și rugat, cu atâta stăruință, să vin, eu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se ducea, toți îl voiau în tagmele politice ale lor. Numai, că, lui, i-a fost greață de toată această batjocură. Și n-a acceptat nici una din ofertele care i s-au prezentat, repetat și iar repetat. Unii i-au replicat, verde-n față: bă, prost mai ești! Și doar ești om aproape bătrân. Cum crezi că o s-o duci bine, refuzând, când în stânga, când în dreapta, ca și cum tu ai fi cel mai deștept dintre toți ăia. Să știți, voi, că, chiar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mică broască. Până când am întâlnit-o,într-o zi, pe Leana. O cunoștință; o aproape fostă prietenă de familie, de care nu mai știam, de foarte mult timp, ceva. M a întrebat: ce faci? Iam răspuns:înnebunesc. Se vede, a replicat, ea. Chiar?, am rămas, eu, surprins. Da. Chiar. Așa după cum îți spun. Poți întreba, și pe altcineva, dacă nu mă crezi. Că, același lucru,îți va spune. Nu mai întreb pe nimeni. Dacă îmi spui, tu,înseamnă că așa e
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să-și permită să întrețină relații cu o pacientă. Și m-am enervat. I-am amintit ce-mi declarase cu o zi înainte: că suntem ca doi ocnași legați de același lanț. "Nu ziceai tu așa?" "Ba da, mi-a replicat ea, sec, însă o să te las liber". După aceea mi-a făcut o teorie nouă. A zis că mila e o plagă în dragoste. Decât să-ți fie milă de o femeie pe care ai iubit-o, mai bine o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să ne întrebe cum de ne-a venit ideea... “Păi, dacă domnu’ profesor Bâsceanu l-a amenințat că-i ia rolul. Trebuia să-l ajut într-un fel” a răspuns Stelică. “Deci, în ultimă instanță, eu sunt de vină” a replicat, amuzat, regizorul... Ce-ar fi să-l caut pe Stelică? O iau spre hotel. Camera 252. Cheia-i sus, aflu la recepție, rog să-l sune în cameră. Mi se dă telefonul. “Alo? Stelică?” “Da, vă rog. Cu cine avem
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că, toată ziua-bună ziua, se poate da în el. De fapt cu ce s-a făcut vinovat? Cuuum?, a tunat vocea de tentor a tovarășei Apostol, tot nu e clară vinovăția lui Paul Alexandrescu? Nu! nu e clară deloc, a replicat, calmă și cu stăpânire în glas, tovarășa Gorjanu. Atuuuunci de ce mă mai căznesc eu de o oră să vă explic? E treaba dumneavoastră. Cert este, însă, că vă cam căzniți degeaba. Până acum n-ați reușit să convingeți aproape pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]