2,250 matches
-
orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului și a timpului, se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th. Burette 35 considera, pe nedrept, că Tristia și Pontica sunt "doar o lamentare cântată în genunchi, cu fruntea în țărână". Evident, este o metaforă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu osebire toți aceia care scriu, și prin urmare cunosc influența ce are limba asupra stilului”, CÎteva cuvinte În loc de prefață, 1847). Se plînge, dar fără disperarea biblică a lui Ion Heliade Rădulescu. Neliniștea ia la autorul Satirei duhului meu forma resemnării. O resemnare, altfel, laborioasă. Atît cît este, limba Îl servește, poetul scrie În toate genurile, plîngerile lui (În Epistole) sînt cam retorice pentru că versurile spun indirect ceea ce autorul afirmă că nu poate spune. Putem spune atunci că o modestie numai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
toți aceia care scriu, și prin urmare cunosc influența ce are limba asupra stilului”, CÎteva cuvinte În loc de prefață, 1847). Se plînge, dar fără disperarea biblică a lui Ion Heliade Rădulescu. Neliniștea ia la autorul Satirei duhului meu forma resemnării. O resemnare, altfel, laborioasă. Atît cît este, limba Îl servește, poetul scrie În toate genurile, plîngerile lui (În Epistole) sînt cam retorice pentru că versurile spun indirect ceea ce autorul afirmă că nu poate spune. Putem spune atunci că o modestie numai pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
exprime doar o „mirare”, o emoție discretă, un chin care rareori se dă pe față. Figura liricii erotice a lui Alexandrescu este așteptarea.* Există o Întreagă „scenografie a așteptării” (Barthes) și ea cuprinde toate fazele: de la starea mîniei virile la resemnarea În prieteșug. „Obiectul de iubii” este la Alexandrescu nedeterminat: un nume (Eliza, Nina), o emoție, o așteptare, multe sfaturi și... atît. CÎnd se decide să-i facă portretul, poetul recurge la imagini celebre (și inconsistente): „zîmbirea-i cerească”, suflarea ei „bălsămește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
muncește” la infinit sufletul Îndrăgostit. Numai așteptarea este descrisă de poet la prezentul indicativului. Un prezent În care introduce, totuși, trecutul (biografia, loviturile soartei...). La celălalt capăt al retoricii amoroase se află prieteșugul: figura renunțării cordiale, a eșecului acceptat cu resemnare. La Bruyere considera că nu există o posibilitate de Împăcare Între iubire și prietenie. Drumurile lor sînt diferite: „l’amour et l’amitié s’excluent l’un l’autre [...]. L’amour commence par l’amour; et l’on ne saurait
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
chip fericit, „un potop de tînguire”. Formulă oximoronică pentru că potopul presupune o dizlocare violentă, o agresiune fără margini, În timp ce tînguirea implică o oboseală, o ritmicitate potolită, o Împăcare, În fine, cu ordinea dezastrului interior. Asta și vrea să sugereze Conachi: resemnarea În delirul (potopul) nenorocirii, plăcerea de a trăi pe buza prăpastiei. Toate versurile sînt jeluitoare, toate vorbesc de un „aht”, de un chin cotropitor, incit imaginea finală este aceea a unei existențe copleșite de o mare pasiune. O pasiune devastatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cufund În Întuneric, lumina să nu mai văz. Ochii facă-să izvoară și curgă de-acum mereu, P’ În’ ce-or face iaz de lacrimi nenorocit pieptul meu Sufletul supt sîn să bate ca la ceasul din sfîrșit.” Vine curînd și resemnarea superioară. Iubirea răscumpără toiul, În neființă poetul duce bucuria unei mari pasiuni: „Eu ș-atunci În neființă zic că oi fi norocit, Că le trag. le sufăr toate pentru ceea ce-am iubit...” În același stil este compusă și Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe Imagine, o mănușă moale și tandră În jurul ființei iubite. Este un discurs pios, cucernic.” Un discurs, totuși, fragil, o devoțiune ce se destramă cînd Imaginea se alterează. Poetul român se refugiază, atunci, În morală și Într-o filozofie a resemnării. Se bocește, de regulă, dîndu-se de ceasul morții, cerînd milostivire... Pentru a exprima toate acestea, el are la Îndemînă (Își creează) cîteva mijloace de expresie, suficiente, totuși, pentru a exprima o anumită profunzime și complexitate a sentimentului. Paul Zarifopol crede
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
îndemnul medicului, bătrânul Fritz își sacrifică punga pentru a-și trimite băiatul în Italia, la cură, iar Bizu acceptă darul cu indiferență, spre exasperarea părintelui contrariat de asemenea "tăcere" ingrată ("arma cea mai tăioasă, în duelul oricărei conviețuiri"). Cu aceeași resemnare primește Bizu și vestea bolii, "insuficiența egoismului său vital" scutindu-l "de o zădarnică iritare împotriva soartei". În fond, "tanatofilia lui prematură" îl izolase "în spațiul unei vieți normale, fără viziune largă", și "accidentul bolii îi îngusta acum și mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mâncare unei păsări mai deosebite, cu cântec frumos ("dublul" său simbolic, de fapt), ce stă mereu la distanță, departe de iureșul vrăbiuțelor "vulgare și zorite". Izgonit din vis, contemplativul agronom se vede silit să privească seară de seară, cu vădită resemnare, la această "imagine vie a vieții". Mai puțin resemnat, Lovinescu reconfigurează ulterior destinul personajului său, împăcându-l din nou cu viața. Astfel că, voindu-se un romancier în toată puterea cuvântului, criticul modernist va abandona treptat registrul autobiografic (al "povestirii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înduioșat, îi oferă și explicația de care rațiunea sa avea atâta nevoie. Răstălmăcind faptele în propriul avantaj, femeia dă vina pe nehotărârea bărbatului, care ar fi traumatizat-o, făcând-o să-și piardă încrederea în sine și să aștepte, cu resemnare, gestul salvator. Jucând cu talent de mare actriță rolul femeii părăsite ("Ai voit cavalerește să-mi dai rolul frumos al femeii ce refuză, dar eu vedeam bine că tu mă refuzai"), Diana își încheie prestația cu un sărut hotărât și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îi sărută mâna "de vlădică", apoi "se sculă de pe scaun și i se așeză pe genunchi, mângâindu-l, sărutându-l pe gură cu desperare", până când, dominatoare, femeia îi poruncește răspicat: "-Sunt a ta; ia-mă!", iar poetul se conformează cu resemnare, nevoit să accepte, finalmente, inevitabilul 178. Odată consumat actul fatal, femeia cu trup delicat, "feciorelnic încă", și piele mătăsoasă, "dulce la pipăit și sărutat", "își puse capul mic pe pieptul lat și păros și începu să plângă ușor", satisfăcută că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în serie a misterului divin, trista domnie a prostului gust ne trimit cu gândul la amara realitate din spațiile sacre/sociale românești (și nu numai). Implicit, studiul conține și importante soluții însoțite însă de o amară și poate prea timpurie resemnare a autorului, în condițiile unei vinovate absențe a solidarității ,,celor preocupați de fenomenul religios din România". A doua secțiune a cărții - Religia în desfășurare. Reportaje - se distinge prin originale interpretări ale faptelor religioase autentice surprinse pe teren. Abordarea este cumva
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
a ne spune cum au fost alegerile altădată, fie pentru a vota. În aceasta nu ar fi nimic rău. Nu vârsta Înaintată o reproșăm personajelor, ci o anumită comportare bătrânească, o anumită lâncezeală, lipsă de vigoare, un anumit aer de resemnare și o sfătoșenie răsuflată, toate aceste Însușiri aparținând blajinilor, și săracilor cu duhul țărani semănătoriști. Adeseori, voind să-și „umanizeze” eroii, ca să nu fie simple discuri reproducătoare de discursuri, poeții le atribuie vreo apucătură din cele ale „bunicului” Delavrancea, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o bandă de spărgători. Aceștia au activat pe raza orașului până la sfârșitul lunii februarie a anului următor, atunci când, grație raziilor întreprinse de angajații Poliției Bacău, „hoții au fost, în sfârșit, descoperiți și arestați”. Portretizările huliganilor, surprind un anumit tip de resemnare în fața acestei situații: „(...) apași ascunși de lumina zilei în bârloagele mahalalelor, începând a porni după pradă de îndată ce înserează și izbutind adesea, prin îndeletnicirea lor mizerabilă, să aducă actul la sfârșit favorabil, jefuind și sădind întristarea în sufletele celor năpăstuiți”. Paleta
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ionalist al lui Eminescu � practic f? r? rezerve �, pesimismul metafizic omniprezent �n opera marelui poet na? ional este absent �n opera lui Iorga. Poate c? din cauz? c? Iorga a fost �n primul r�nd un lupt? tor. Astfel �nc�ț at�ț de eminesciana resemnare pesimist? ie? ea din discu? ie. Dup? c�teva turnee de familiarizare cu lumea intelectual? bucure? tean? , Iorga ? i șo? ia să au plecat �n toamnă lui 1890 că s? petreac? trei ani de studii ? i cercet? ri peste hotare. Ob
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ie macabr?. Iorga era extrem de iritat de lipsă sim? ului propor? iilor a celor care scoteau �n eviden?? asemenea gre? eli m? runte. �ntreba adesea: �De ce nu predau oamenii ?? tia mai degrab? matematică sau fizică? � Remarcă mai ț�rziu cu resemnare: ��ntr? o bun? zi, o institu? ie cultural? de savan? i serio? i ? i valoro? i ? i de cercet? rori riguro? i va organiza ceea ce am adunat eu ? i vor face ceva mai accesibil ? i mai str? lucit dec�ț am
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cu deportarea �n Australia. �n Fran? a, la Lyon, dup? masacrarea, �n 1831, a muncitorilor, primul-ministru Casimir P�rier a propus urm? torul epitaf pentru ace? tia: �Muncitorii trebuie s? aib? un singur lucru �n cap: singurele lor remedii s�nt r? bdarea ? i resemnarea�182. C�nd lui W. H. Vanderbilt i s? a amintit c? unele dintre ac? iunile lui contraveneau interesului public, a izbucnit: �S?? l ia naiba de public! �. Mochi Fischer nu era deloc mai r? u. Oriunde au introdus na? iunile occidentale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ionali? ți. Ce p? cat pentru Rom�nia c? ace? ți doi oameni nu au putut g? și o platform? comun?! Ceva �i deosebea totu? i: Iorga era din fire un lupt? tor, pe c�nd Maniu era �nclinat mai mult spre resemnare ? i pasivitate. Iuliu Maniu a venit la putere cu sprijinul �nfl? c?raț al unei majorit?? i cople? itoare. Alc? tuit din ?? răni �n propor? ie de aproape 80%, poporul rom�n era puternic �nsufle? it de speran? a �ntr? o democra
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
actor de compoziție, construind dualitatea afectivă a personajului său prin limpezimea gestului și vibrația trăirii interioare. La rândul ei, Valeria Seciu, (Ana, soția lui Stavrache) propune prin personajul interpretat un inefabil amestec de forță și fragilitate, de pasiune și trecătoare resemnare. Florin Zamfirescu (Petre), se impune prin siguranța creionării unui personaj aflat într-un proces de metamorfozare, de clarificare a propriei poziții sociale. Ion Caramitru, (fratele hangiului), schițează într-o cheie romantică un personaj nu fără ambiguități, cu farmecul sponta neității
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-i adaptări, modificări, determinând evoluția speciilor. Dinozaurii au dispărut când un frig glacial a cuprins pământul. Violența în natură este inerentă. Forțele naturii se pot declanșa în mod neașteptat punând în pericol viața. Atacul și fuga din fața atacatorului, lupta și resemnarea în fața unei manifestări puternice a „instinctului morții”sunt parte din natură. Doar conștiința umană poate „vedea”și pune în discuție violența, din multiple perspective, o poate înțelege și poate lua măsuri de prevenire sau de diminuare a violenței evenimentelor și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe mapamond despre maladia neoplazică și abordarea ei, din varii perspective, aparent inconciliabile. De asemenea, este și o demonstrație pentru felul în care o cumpănă de viață îți pune destinul în mișcare și nu-ți îngăduie să te lași pradă resemnărilor de scrum. Pe scurt, ne aflăm în fața unui autentic și strălucit rezilient. Iar cuvintele sale țin loc de orice alt comentariu: „nu voi regreta niciodată modul meu de viață actual, deoarece sănătatea și conștientizarea semnificativă pe care transformarea le-a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
important factor protectiv împotriva adversităților cotidiene. în Pavilionul canceroșilor, A. Soljenițîn spunea că e un lucru mare să poți avea încredere în partenerul de cuplu. Această suspiciune și neîncredere a atins în bună măsură și viața familiilor din România. d) Resemnarea, abandonarea speranței de mai bine, a constituit un important mecanism de apărare cu rol de factor de protecție în condițiile caracteristice comunismului. „E bine și așa, oricum...”, „o să ne descurcăm...”. Acceptarea lucrurilor și a situațiilor inacceptabile dintr-o perspectivă sănătoasă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mai slabi) care nu mai puteau fi menținute, renunțarea la o carieră, renunțarea la sensibilitate și empatie erau atunci strategii importante pentru a face fața regimului. Când nu exista posibilitatea împotrivirii, cea mai adecvată și sănătoasă atitudine este aceea a resemnării, a acceptării regulilor impuse de cel puternic. Este o atitudine evidentă în rândurile celor învinși, a prizonierilor încarcerați (Nguyen, 1999), ca și în luptele dintre animale. Cea mai periculoasă manifestare a resemnării adulților îi atingea pe copii. Părinții dezorientați, fără
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]