150,170 matches
-
regula C. Noica: Despre demnitatea Europei, București, Ed. Humanitas, 2012, pag.11). Vom încerca să extrapolăm aceste categorii de excepții în teritoriul muzicii pentru a conștientiza faptul că prezența lor înseamnă asumarea regulilor pe care compozitorul este dator să le respecte în actul creației, precum și normele cerute spre a fi creator, făptuitor de lumi sonore inedite. Pe de altă parte, regulile și excepțiile pot varia; dar dacă raportul dintre lege și excepție este același, atunci și tipul de muzică este același
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
în devenire și să devină ceea ce este în neștiutul și neprevăzutul ei. Satisfacția legii nu mai este acum de a fi infirmată sau confirmată, ci de a primi provocarea excepției. 4. Excepții care proclamă regula. În acest caz legile sunt respectate până la un punct. Excepția se păstrează, așadar, ca excepție, neavând încă autonomie, nici siguranță. De exemplu, regulile improvizației sunt cât de cât stricte, improvizația fiind astfel legiferată. Dar spiritul improvizației este liber, prin urmare excepțional. Dacă însă regula nu ar
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
năzuințe către libertatea inspirației. Orice altă tehnică de compoziție este considerată de către serialiști o excepție inadmisibilă, în timp ce sistemul serial este cotat de către ne serialiști drept ceva ce nu este în lege, oricât ar pretinde acesta că o exprimă și o respectă. În mod cert, serialismul a devenit regulă prin hegemonia disidenței în raport cu tonalismul și modalismul începutului de secol 20. Astăzi, muzicienii și, mai cu seamă impresarii, caută o gramatică muzicală comună, închipuindu-și pentru viitor o muzică unică, întruchipând semnificațiile unui
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
că ar vrea să reia și “Cerbul de aur”, probabil nu în stilul megalomanic din Piața Sfatului, care a permis “sifonarea” unor mari sume de bani, ci chiar la Teatrul Dramatic din Brașov. Dar, vorba “Jurnalului național”, “TVR nu a respectat regulamentul, dar bine că a promovat “Cerbul de aur”. Înțelegem că televiziunea publică este nerăbdătoare să anunțe reluarea acestui festival românesc de talie internațională, dar nu înțelegem ce are Cerbul cu Eurovisionul. Poate eventual coarnele puse Eurovisionului!”. Pe ecran era
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
fi fost vorba de nume sonore ca George Enescu, Paul Constantinescu etc. În ceea ce privește persoana de la pian, pot spune că mi-a apărut în clar, ca un atlet, cu mare capacitate de efort, dar total pe dinafara zonei muzicale. Nu a respectat nimic: nici notele toate, nici pauze, nici linii melodice, nici acorduri, nemaivor- bind de tempo-uri. A masacrat pur și simplu această splendidă creație a lui J. Brahms. În fine. Nu știu cum se face muzică la Stockholm. Acolo nu am fost
Rătăcit în festival by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83432_a_84757]
-
România la Campionatul Mondial de Folclor - World Folk 2014. ”La acest festival, impresionant prin desfășurarea de forțe și organizare, au evoluat ansambluri din Europa care s-au prezentat cu muzică etno, cu folclor arhaic sau cu folclor clacisizat. Toți au respectat rădăcinile folclorului autentic. Valoarea artiștilor Operei Comice din București a fost unanim recunoscută și apreciată de public în primul rând, dar și de membrii juriului. Au meritat din plin Marele Premiu! ” - ne-a spus Nikolov Kaloyan, directorul EAFF (European Association
Marii premii în Turcia și Bulgaria by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/83441_a_84766]
-
democratică, România oferă imaginea dezolantă a unei țări în care "baza" și "suprastructura" nu mai au chiar nici o legătură. Pe vremea comunismului, exista măcar un simulacru de consultare populară, se mima un fel de egalitate de șanse pentru cetățeni. Dacă respectai regula jocului și dacă te interesa murdăria politică, n-aveai nici o problemă să te înscrii în cursă. Anul 2008 decupează în întreaga ei monstruozitate limita sistemului. Astăzi, dacă nu ești plin de bani sau dacă nu ai mandatul expres al
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
Tudorel Urian Unde se situează opera lui Norman Manea în tabloul literaturii române de azi? Părerile, inclusiv ale criticii care se respectă, sunt întinse de-a lungul unei axe ce are la un capăt un posibil prim Pre-miu Nobel românesc pentru Literatură, iar la celălalt calificativul de scriitor mediocru. La această percepere oximoronică a foarte bogatei sale opere - aici toată lumea este de
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
sta lucrurile altminteri: "eul poetic este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit cu o instanță textuală suverană ce dictează doar acele permutări sintactice și prozodice, incluse în legile interne ale textualizării", ca și cum bardul jocului secund ar fi respectat avant la lettre rețeta exegetului nostru. Și încă: Discursul poetic abolește orice urmă a realului, nutrindu-se cu ceea ce s-ar putea chema ( în sens barthesian) corporalitatea textuală". Dar surpriză! Pe podiumul învingătorilor se mai înscrie o personalitate: Bacovia. Odată cu
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
scrie autorul nostru - dacă o asemenea Eladă a fost sau nu reală. Esențial e că ea a fost posibilă. Ar fi o eroare să copiem, să reduplicăm Arcadia originară, fiindcă am face-o dintr-o perspectivă inevitabil modernă, pretinzând că respectăm în detaliu adevărul istoric. Am pierde, atunci, și prospețimea aurorală a Eladei, și adăugirile ulterioare de cultură și sensibilitate; și am cădea în ridicolul "arcadienilor" din Seicento, păstori și păstorițe de operetă. Mișcându-ne printre ruinele antice, le vom reconstitui
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
totului tot, se iluminează undeva în afara moralei comune. Am ales cazul acesta - radical - tocmai pentru a aproxima cumva întreaga poezie a Ilenei Mălăncioiu. Oare chiar să nu ne spună nimic structura textelor sale, măsurate parcă exact atât cât să nu respecte prozodia? Defazate, îmi vine să spun, cu premeditare, în ultima clipă a versului. Oare să ne lase indiferenți afinitatea declarată a acestei autoare cu doi histrioni sublimi ca Bacovia și Emil Botta, ambii disimulând și personalizând, prin limbaj, șocurile vizuale
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
a zbătut să aducă aici cele mai tari și mai comentate montări Shakespeare din 1990 încoace, care a murit de cîteva ori pînă acum pentru ca să obțină, dincolo de promisiuni, finanțarea evenimentului. L-am înțeles și nu prea o vreme. L-am respectat, însă, enorm. Întotdeauna. Chiar și atunci cînd între noi se găsesc abisuri. Apoi, întîlnindu-i disperarea, am pus, cum am putut, umărul la construcția exemplară a domniei sale. Un edificiu cultural nobil și impresionant ridicat într-o cetate de provincie tributară trecutului
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
acest domeniu. "Se poate întâmpla - admite Dan Grigorescu - să mi se pară că unele cărți ce figurează în Dicționar nu întrunesc calitățile capodoperei. După cum altele, socotite de unii dintre noi semne certe ale valorii, să lipsească. Avem, însă, datoria să respectăm alegerea făcută de un scriitor cultivat, care are dreptul, conferit de o lectură cuprinzătoare și atentă, de a stabili o ierarhie a valorilor. Prin forța împrejurărilor, subiectivă, desigur." Totuși, emit și eu o părere subiectivă, întrebându-mă: oare de ce în
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
dată<footnote Din punctul de vedere al unui document înregistrat audio footnote> pe teritoriul atât de spinos al freejazz-ului. Erau doar câțiva pași depărtați armonic și melodic de temă, iar swing-ul înfierbântat, uniform, atenua impresia de evadare în free. Respectând ordinea comentării pieselor de pe acest disc, ordine pe care mi-am impus-o în paginile unde le-am menționat prima oară, voi sări (deocamdată) peste înregistrarea cu numărul 5, pentru a ajunge la un alt standard american interbelic: I Can
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Körössy s-a dovedit mai îndrăzneț, intrând pe teritoriul minat al free-ului îndată după reproducerea temei (oricum, mult îmbogățită armonic) - și asta, în tempo rapid, contrastant față de atâtea versiuni clasice cunoscute. În comparație cu I Can’t Give..., la Stompin’ prima variațiune respectă principiul unui și mai vechi stil jazzistic<footnote Dixie - sudul federației americane, la confluența secolelor XIX și XX footnote>, improvizația colectivă, dar acum nu mai ascultăm o polifonie melodică, ci doar o polifonie sonoră, în care sunetele și ritmul haotice
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
cu melodica de tip jazzistic. Alegând un tempo mai așezat decât în recitalurile anterioare și din anii următori, ca pentru o horă de bătrâni, Iancy Körössy a luminat din nou pe parcursul improvizației virtuțile expresive ale registrelor grav și mediu, a respectat sacrosanta lege (pentru el, totdeauna) a contrastului, a simetriei. Doar secțiunea mediană a seriei de variațiuni a avut parte de un tușeu puternic accentuat, secțiunile extreme fiind tratate cu o delicatețe diafană (dacă îmi este acceptat pleonasmul). În final, câteva
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
că la fiecare muzician de jazz pot fi percepute sonoritățile zonei de unde vine" (Peter Herbolzheimer); "Barcelona e mai aproape de senzațiile vizuale decât de cele auditive" (Cristian Florea). Același traseu ne livrează opinii despre tradiții (cutume) și modernități (temerități): "Societatea germană respectă mai mult această profesiune și pentru că există o tradiție puternică de a face muzică în familie. Numai în Berlin sunt peste 5000 de violonceliști" (Cătălin Ilea); Există și regiuni în Turcia unde muzica de factură clasică încă nu a ajuns
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
peste 5000 de violonceliști" (Cătălin Ilea); Există și regiuni în Turcia unde muzica de factură clasică încă nu a ajuns" (Otilia Rădulescu-Ipek); "Din ce în ce mai mult, regizorii vor să șocheze cu actul regizoral și se implică mai puțin în încercarea de a respecta textul și muzica" (Leontina Văduva); " Unele regii sunt șocante, umilitoare pentru creații. Este o decadență la care nu concepeam să se ajungă" (Lili Dușescu); "Publicul de muzică clasică este un public în formare" (Sergiu Năstase). Și tot traseul marcat de
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
economic și planificat ideologic, accentul epic se va muta pe micile întâmplări și evenimentele mărunte ale cotidianului. La cincizeci și cinci de ani, domnu' Gică e "plin de snagă". Nu numai că își ține familia cu munca lui de cizmar respectat de o întreagă comunitate și căutat, într-o tinerețe glorioasă, de actrițe și cântărețe cărora le-a măsurat mângâietor piciorușele (cum tot povestește el cui stă să-l asculte), dar mai scapă și la băi, în excursii erotice și bahice
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
dictatorial nu-ți permite să crezi în altceva decât în el: s-ar zice că e gelos pe orice altă opțiune. Nu ai de ales - dacă exiști în regim public. La fel și scriitorul: dacă vrea să publice trebuie să respecte regulile zilei, regulile celui mai tare, regulile celui care îți dă voie și îți dă bani, dacă îl asculți. Dar dacă nu vrea neapărat și imediat să publice, scriitorul are de ales, poate alege între mai multe soluții onorabile. Una
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
și-ar pierde mințile, nu ar găsi autoritățile nepregătite, posibilitatea ca toți bucureștenii să fie asistați este asigurată prin semestriale rectificări de buget, la rândul lor acoperite prin spectaculoasele creșteri ale PIB-ului. De aceea năzuiește fiecare român care se respectă să locuiască în București. Dar nu numai ei: sunt dovezi concrete că un gând asemănător îi furnică pe d-nii Bush, Putin, Brown, pe madam Angela, pe Voronin al nostru... Orașul jubileului de la 1906, al Lunii Bucureștilor, din 1935, al unui
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
Radio era aservit unei asemenea stări de spirit întrucît nu gîndea ideologic, ci trăia ideologic, își ideologiza viața. Îl va fi atras și aspectul inițiatic-ritualic al manifestărilor cămășilor verzi, trăsătura lor de sumbru cavalerism, cu tentă medievală, ce dorea a respecta un "cod al onoarei" pe care-l semnala și Alexandru Paleologu (nicadorii și decemvirii s-au predat benevol au-torităților, după execuțiile comise, ceea ce, să recunoaștem, nu e un gest de toate zilele). Din nefericire, un avertisment pe care-l lansa
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
cu ea până la sfârșitul vieții. Se vedeau la faimosul Hotel Ritz, unde prințesa ocupa un apartament încărcat cu plante exotice, dar mai ales cu "boules de neige", pe care scriitorul le-a imortalizat atunci când a descris în roman salonul Odettei. Respectându-și metoda confruntării, Cornelia Ștefănescu îl aduce în prim plan și pe George Enescu, al cărui nume apare în Prizoniera, rostit de personajul Charlus. Romancierul îl ascultase pe celebrul muzician executând sonata lui Franck, de unde s-a inspirat în pasajul
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
arhipline, care contează pentru istoria și pentru memoria teatrului nostru. Unul de anvergură, cu performanțe tulburătoare, care aparține secolului 21. Cred, în continuare, că sîntem bîntuiți de prejudecăți și de umori. Că sîntem prea puțin europeni în felul în care respectăm teatrul și pe creatori.
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
a asumat meritoriu reeditarea singularului său roman, Cafeneaua Pas-Parol. Singular până acum, de vreme ce - chiar accidentală fiind, în biografia autorului - practicarea acestui gen nu e nici pe departe un insucces. Avându-și punctul de plecare în câteva urgențe existențiale, Cafeneaua... le respectă acestora și dreptul de cetate, și structura așa-zicând narativă. Terminat în 1982 -, dar publicat numai după zece ani regulamentari - romanul lui Vișniec nu pare să fie de aceeași vârstă cu Desantul celor de la Cenaclul Junimea, al profesorului Crohmălniceanu. Dacă
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]