6,418 matches
-
ca procese active de genizare a spațiului public. Prin punerea în valoare a instituțiilor ce se opun speranțelor femeilor privind politica participativă și sunt de mult timp asociate cu excluderea femeilor ca elemente-cheie ale procesului de democratizare, spațiul public este revendicat în mod simbolic ca un spațiu masculin. Pentru a clarifica procesul de genizare a spațiului public, ar fi poate util să analizăm două exemple contemporane foarte diferite de ceea ce înseamnă democratizare: incursiunea sârbă în Bosniaxe "Bosnia" și regimul talibanilor din
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
ele are la bază lucrările recente ale istoricilor feminiști, care susțin că acest lucru s-a petrecut înainte. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, o retorică universalistă asupra democrației permitea existența unui mecanism prin care bărbații să revendice drepturi politice exclusive și să includă aceste revendicări în redactarea constituțiilor. În cazul Revoluției Americane, al Revoluției Franceze și în perioada Reconstrucției în Statele Unitexe "Statele Unite", unii bărbați și-au acordat privilegii și imunități constituționale exclusive, în ciuda protestelor energice ale
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
de reprezentare egală a femeilor și bărbaților” (paragraful 190a). Feministele din cadrul mișcărilor independente și al unor ONG-uri au încercat să conteste ideile dominante privind societatea civilă. În loc să accepte normele actorilor mânați de interese personale, ele au luptat pentru a revendica societatea civilă ca spațiu al capacitării femeilor și al acțiunii colective. Activistele feministe au făcut presiuni asupra guvernelor și agențiilor internaționale, în vederea efectuării de „analize de impact asupra genurilor” înaintea adoptării și aplicării politicilor. Monique Leijenaarxe "Leijenaar, Monique" (1998) susține
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
de la poștă), nu există alte forme de asociere economică sau profesională. În planul muncii agricole, solidaritatea se rezumă strict la cadrul familial. Formele asociative existente în Drăgușul contemporan și principalele rețele de ajutor reciproc se construiesc în jurul Bisericii sau se revendică pe linia tradiției. În afară de aceste două cadre de asociere, religioase și tradiționale, un alt cadru poate fi identificat în câmpul activităților sportive, unde echipa de fotbal a satului animă viața socială a tinerilor de sex masculin. În cele mai multe cazuri, asociațiile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
în România după 1990 și am devenit parte a comunității științelor sociale din România, nu am perceput niciodată că sociologia românească s-ar mărgini la resuscitarea tradițiilor de cercetare din perioada interbelică. E adevărat că mulți dintre sociologii români se revendică epistemologic drept continuatori ai acestor tradiții, însă îmi este greu să definesc întreaga comunitate ca fiind dominată de un astfel de curent. Mai degrabă aș găsi că tendința dominantă în rândul sociologilor români are un determinism marxist prin considerarea aspectelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
vertijurile unei realități pendulând între umbră (shadow) și substanță (substance)1. Iată de ce adresarea finală către spectator îi este încredințată lui Puck, „spiridușul”, cel ce trece neîncetat dincolo și dincoace de hotarul dintre substanțial și nesubstanțial. Puck este cel ce revendică pentru actorii din piesă statutul de umbre („If we shadows...”). Puck este și cel ce invită spectatorul să admită că s-a lăsat, la rândul său, prins în capcana iluziilor din pădurea nocturnă, că reprezentația nu i-a oferit decât
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
reprezentarea lui concretă, materială - iată orizontul pe care fantoma shakespeariană îl fixează ca aspirație fundamentală a teatrului, ca trăsătură definitorie a acestuia, amintindu-ne astfel acea dimensiune pierdută a unei arte teatrale primordiale la care trebuie să ne întoarcem (Craig revendică imperativ revenirea la vocația inițială a teatrului), o artă teatrală legată de sacru și ale cărei forme vizibile nu sunt decât o punte spre invizibil, spre teritoriile aflate dincolo de realitatea sensibilă. O artă a teatrului anterioară degradării la care a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
evaluarea tradițională în ceea ce privește certificarea să fie depășită. În fond, se știe că secole de istorie a omenirii nu au beneficiat de așa ceva. Foarte multe nume sonore nu au primit girul academiilor, nu au beneficiat de titluri sau de alte statute revendicate de vremuri. Ceea ce rămâne o problemă este convertibilitatea criteriilor și decantarea unor proceduri prin care să se realizeze diferitele echivalări dintre competențe generate de anumite cadraje procesuale foarte diferite prin amploare, statut sociocultural, finalități, funcționalitate, dinamică. Aici este o problemă
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
obiecte rare și neobișnuite, stranii și exotice, bizare și pitorești! Sensul nu este dat a priori, ci a posteriori. Dionisiace în purul „fapt-de-a-fi-în-lume”, producțiile filosofice devin apolinice după o operație a spiritului: ordinea decurge dintr-un efort intelectual subiectiv. Eu revendic această subiectivitate - și nu cred în obiectivitatea revendicată de sufletele nobile care disimulează logica prelevărilor lor la fel de ideologice ca ale mele. Diferența dintre ele și mine? Faptul că eu îmi mărturisesc presupozițiile: eu propun istoria unei filosofii care nu se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și pitorești! Sensul nu este dat a priori, ci a posteriori. Dionisiace în purul „fapt-de-a-fi-în-lume”, producțiile filosofice devin apolinice după o operație a spiritului: ordinea decurge dintr-un efort intelectual subiectiv. Eu revendic această subiectivitate - și nu cred în obiectivitatea revendicată de sufletele nobile care disimulează logica prelevărilor lor la fel de ideologice ca ale mele. Diferența dintre ele și mine? Faptul că eu îmi mărturisesc presupozițiile: eu propun istoria unei filosofii care nu se constituie împotriva trupului, în ciuda lui sau fără el
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
căuta hedonismul de care sunt impregnate fragmentele disparate ale unor lucrări pulverizate înseamnă inevitabil a forța, a trăda, a distorsiona, a constrânge. Adevăr de moment, adevăr al unei lecturi, adevăr al unei propoziții subiective - perspectivismul și relativismul pe care le revendic existau deja la marii înțelepți ai Antichității... PARTEA Itc "PARTEA I" Înțelepciunile anticetc "Înțelepciunile antice" tc "" „Disprețul față de trup este consecința insatisfacției pe care o încercăm din cauza lui.” Nietzsche, Fragmente postume PRIMUL MOMENTTC "PRIMUL MOMENT" Urme de atomi într-o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și cu atât mai puțin o celebrare a activităților artistice asociate: nimeni nu recunoaște oenologia, știința parfumurilor sau gastronomia ca discipline ținând integral de artele frumoase. Plimbându-se parfumat prin agora, Aristip incită la formularea tuturor acestor considerații: el își revendică animalitatea și nu uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori de idei pure și-i trimite la parfumuri, realități impure
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nu uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori de idei pure și-i trimite la parfumuri, realități impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile, toate simțurile, ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cum am văzut mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în și mai mare măsură ca locuitor al universului, al cosmosului, Diogene dezvăluie unul dintre secretele lui hedoniste: fericirea este o chestiune de singurătate și se plătește cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. 3 Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
două imposibilități (o viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate plăcerii într-o viață
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
seamă de o înțelegere greșită, vizibil orchestrată de dușmanii și de adversarii săi: ea datează din acea perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și-l rafinează, nu revendică desfrâul, plăcerea dincolo de orice măsură, indexarea oricărei practici conform satisfacției grosiere a animalelor. Campanienii recuză asceza austeră și dificilă a Magistrului în aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Uită-te la arcurile archebuzelor, Faulques. Observă cum se Încrucișează lăncile, care par să străpungă tabloul, planșa circulară a armurilor care descompun planurile, volumele dispuse prin chivăre și cuirase. Nu Întâmplător cei mai revoluționari artiști din secolul XX l-au revendicat pe pictorul acesta ca maestru, nu-i așa? Nici el Însuși nu-și putea Închipui cât de revoluționar era, ori avea să fie. Ca și tine, cu fotografiile tale. Problema e că Paolo Uccello avea peneluri și perspective, iar tu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
le evite. Cuvintele dramaturgilor sunt supravegheate încă înainte de a răsuna pe scenă. Nici o societate totalitară nu s-a privat de un asemenea exercițiu, care se realizează, în mod simptomatic, pe baza acelorași interdicții, oricare ar fi ideologia de la care se revendică puterea. Toate dictaturile detestă aceleași abateri față de normele în vigoare, față de ordinea instituită, față de conduita morală oficial admisă. Politicul și eticul vor fi supuse în egală măsură vigilenței supravegherii. Nu există nici o deosebire între interdicțiile practicate de către culturnicii partidelor comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și agenda comunistă este evidentă În lunile de după 23 august 1944. Formula de mare coaliție a Blocului Național-Democratic, care Îi reunea pe național-țărăniști, liberali, social-democrați și comuniști, lasă loc unei campanii prin intermediul căreia Partidul Comunist din România și aliații săi revendică În Întregime alcătuirea guvernului și, previzibil, monopolul puterii politice. Soluția instituțională imaginată este una clasică: cea a „falsei mari coaliții”, prin constituirea unei grupări, Frontul Național Democrat, dominată de Partidul Comunist, dar cuprinzând, din rațiuni de oportunitate politică, partide-satelit, de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
castristă, nord-coreeană, Îndreptat spre colaborarea cu socialismul arab sau cu regimurile de sorginte ce au luat forma celor mai crude dictaturi (regimul lui Pol Pot sau cele din țările africane, cu care Ceaușescu menținea strânse relații), comunismul românesc s-a revendicat, indiferent de timp, de la același substrat ideologic, comun tuturor acestor regimuri și totodată străin propriilor popoare. Comunismul românesc a promovat același tip de construcție instituțională, bazat pe represiune și recunoscând primatul ideologiei asupra binelui propriului popor. Gestul mult comentat al
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
acest sens, o atenție deosebită Într-un studiu special. Represiunile din primul an de ocupație sovietică a Basarabiei, 1940-1941tc "Represiunile din primul an de ocupație sovietică a Basarabiei, 1940‑1941" În urma semnării Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Basarabia este revendicată de sovietici drept zona lor de influență. Astfel, la 28 iunie 1940, Armata Roșie ocupă Basarabia, precum și Bucovina de Nord și ținutul Herței. Drept urmare, este creată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) la 2 august 1940. Numai șase din cele 13
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
organ de conducere instalat la putere după căderea regimului Ceaușescu, au ridicat la rang de merit național noțiunea de disidență tăcută. Paginile unora dintre publicațiile ce au prins viață În anul 1990 le oferă cititorilor articole În care autorii Își revendică dreptul de a fi subminat regimul comunist prin micile gesturi zilnice de Împotrivire față de modul de viață impus de dictatură. Considerațiile acestor „luptători taciturni” sunt cât se poate de explicite În privința rolului pe care l-au jucat În Înfrângerea sistemului
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
interne, a responsabilităților față de alții, a scopurilor pe termen lung. Apar dificultăți în respectarea drepturilor celorlalți, în stabilirea și atingerea unor scopuri personale realiste. Acest domeniu este caracterizat de două scheme: Revendicare/grandoare (ET) - credința că suntem superiori altor oameni, revendicăm drepturi și privilegii speciale, regula reciprocității nu funcționează în acest caz. Revendicăm dreptul de a face ce vrem, indiferent dacă ceea ce dorim este ancorat sau nu în realitate, indiferent care este costul pentru celălalt. Se manifestă un sentiment exagerat al
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
în respectarea drepturilor celorlalți, în stabilirea și atingerea unor scopuri personale realiste. Acest domeniu este caracterizat de două scheme: Revendicare/grandoare (ET) - credința că suntem superiori altor oameni, revendicăm drepturi și privilegii speciale, regula reciprocității nu funcționează în acest caz. Revendicăm dreptul de a face ce vrem, indiferent dacă ceea ce dorim este ancorat sau nu în realitate, indiferent care este costul pentru celălalt. Se manifestă un sentiment exagerat al superiorității (suntem printre cei mai celebri oameni), cu scopul de a obține
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]