2,703 matches
-
Voi recita iarăși, cu voce tare, versuri pe care pereții zugrăviți ieftin ai ruinelor mi le vor întoarce prin aerul saturat de moloz sclipitor. 128 Voi fi iar văduvitul, sumbrul, în veci neconsolat prinț aquitan... O bucurie tristă îmi însoțea reveria, așa încît abia mi-am dat seama când s-a aprins focul de tabără. M-am dezmeticit când am văzut întregul rug, înalt de câțiva metri, cuprins până în vârf de limbi răsucite, roșii-portocalii, de flacără troznitoare. Acele de brad, transformate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la simpla negație, Din fericire, vorbește amuzat Theo, n-am putut scăpa de acel drăcușor estetic ce-și vâra peste tot coada, stropindu-mă din cap până-n picioare cu apa acidă a replicilor sale ori de câte ori o luam razna pe calea reveriei romantice, Poate acum ți se par false acele cuvinte, încerc eu marea cu degetul, dar atunci, Nu te-a șocat, mă întrerupe el, o oarecare expresie din întrebarea retorică a drăcușorului? mirat, eu, Nu! ce anume? Robit formelor cvasiperfecte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pădurii e ca o alifie pentru inima mea îndurerată, nu mai am lacrimi, mă întreb de ce nu s-ar răspândi din frunzele copacilor lumina și nu de la soarele întors spre apus, de ce mă îmbie, stând pe treptele de piatră, la reverie clipa aceasta când înăuntru părintele Ioan moare, în ceasul de acum nu sunt pe-atât de trist cum ar trebui să fie un fiu la moartea tatălui său, căci părintele Ioan mi-a fost, îmi este încă, Vino, te cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
La cererea personală a știi-tu-cui. Dar ce fel de a muri. O moarte fabuloasă, cum i-a fost și viața. Arsă de tot, mi s-a spus, ca o friptură. Tonul nesuferit al lui Lily Headly-Smythe, editor la Panache, întrerupse reveria Lisei. ...Se zvonește că Vivienne Westwood își va baza următoarea colecție pe chestia asta, toate modelele vor fi aranjate ca niște victime de incendiu. Odată fantezia reluată, Lisa adormi într-un final, liniștită de gândurile legate de felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ei și o ardea ca o durere. Stârnită de o nevoie necunoscută, ea îi privea pe dansatori, aprinsă de o dorință dulce-amăruie. Dar la ce tânjea ea de fapt? La căldura corpului fierbinte al unui bărbat? Poate... Trezind-o din reverie, un bărbat a invitat-o pe Ashling la dans. Era scund și pe cale să chelească. — Nu am fost decât la un singur curs, spuse ea, sperând să scape. Dar a asigurat-o că nu va face nimic foarte complicat - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Cât de sexy poate fi asta? spuse Ted cu amărăciune în glas. Nu e de mirare că Clodagh nu e interesată de mine. Cu cât mă transfer mai repede la Ministerul Apărării, cu atât mai bine. A intrat într-o reverie legată de mitraliere, tancuri, fețe murdare, tehnici complicate și masculinitate exacerbată. Și uite ce am făcut eu pentru tine, spuse Joy, scoțând la iveală o coală de hârtie. Conținea câteva tălpi de pantofi, ilustrând secvențialitatea pașilor dansului de salsa. Joy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
abstract. Nu reține răsuflarea vie a realului. (azi) O stare proustiană permanentă (nu am achiziționat-o citind À la recherche du temps perdu: o aveam din copilărie când nu auzisem Încă de Proust) mă face să trăiesc Într-o continuă reverie amoroasă. Nu revăd decât acele imagini trăite legate de un fior straniu, când dintr-odată corpul ți se Încarcă de un potențial magnetic anormal, dându-ți acea senzație uscată de leșin; ți se Împăienjenesc ochii, ți se Înmoaie genunchii, oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atâtea Încercări irosite (Sunt cu Întrebările departe de scâncetul lumii) Mi-adie prin labirintul ce nu mi-l cunosc, făr’ să le chem, vânturi duioase Pentru tine, mamă, care m-ai născut Îndurerată de bucuria facerii, Mă Încearcă iară o reverie tandră spre lucrurile domestice Cât de mult Înseamnă, semenilor, o bucurie mândră de mamă!... Oricând aș vrea să fiu mârșav, chipul tău Îmi cere tributul durerii de a mă fi născut Oricine are mamă, trăind În gesturile ei frumoase, merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sălbatici, romanul lui Radu Mareș. Doar problema libertății e pusă În alți termeni la Marin Mincu. Textul său e mai abrupt, fragmentar, deși atât de penetrant. Eroul, la rândul său, pare construit programatic pe schema faustică, parcurgând un „itinerar de reverie amoroasă“, În sensul În care până la urmă „cultura se Întoarce spre natură spre a supraviețui“. Din orgoliu și talent, se simte de la Început un ales. N-are părinți spirituali, ca și eroii lui Radu Mareș, dar nici nu-i caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le privi pe ale ei. Două din unghii erau rupte, în timp ce ale tinerei erau perfecte, iar oja de culoare neagră strălucea. Avu un ușor acces de gelozie, pe care îl înăbuși imediat. - Știi ce este iluzionismul? o întrerupse Kara din reverie. - David Copperfield, răspunse Sachs. Houdini. - Copperfield, da. Houdini, nu - era un artist al evadărilor. Iluzionismul e diferit total de prestidigitație. De exemplu... Kara ținu între degete o monedă primită rest de la cafea. Închise pumnul și când îl redeschise, moneda dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
părul lui în timp ce el respira precipitat, apoi, pe neașteptate, George o ridică de pe ciment, o trase cu totul aproape de el și se lăsară amândoi în apă. Asta, în sfârșit, a reușit s-o trezească pe Emmy din starea ei de reverie. — George! Oh, Doamne, sunt îmbrăcată. Ce faci? În loc să-i răspundă, el își apăsă buzele peste ale ei. Ea continuă să protesteze până când el îi apucă din nou buza de jos cu dinții. Moliciunea buzelor lor, aburii care se ridicau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
timpul ne-am descurcat întotdeauna. Ți se pare în regulă? — Perfect, murmură Adriana. — Ah, și încă ceva, Adriana. Jack m-a sunat aseară și m-a invitat să ieșim împreună weekendul ăsta și— Asta o scoase brusc pe Adriana din reverie. — Aseară? Joia? Dar ce își închipuie el că ești tu? Vreo fraieră care n-are ce face și stă să-l aștepte pe el să sune? În niciun caz nu poți să— Mackenzie începu să râdă. — Poți să taci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu Jim. Ești un băiat isteț din moment ce te-ai născut aici, Jim. Eu admir un băiat care apreciază o casă bună. Oricine poate să-și aleagă părinții, dar să fii isteț și să vezi dincolo de asta... — Basie... Frank Îi Întrerupse reveria. Se opriseră sub copaci, la vreo două sute de metri de intrarea pe aleea casei unde locuia Jim. — Bine, Frank. Basie deschise ușa și coborî În stradă. Nu erau patrule japoneze, iar paznicii chinezi se retrăseseră În spatele zidurilor lor pentru noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Azi ca ieri, mâine ca azi. Uită-te, Orfeule, uită-te la cenușa pe care a lăsat-o tata în scrumiera aia... Asta e revelația eternității, Orfeule, a teribilei eternități. Când omul rămâne singur și închide ochii la viitor, la reverie, i se revelează abisul înspăimântător al eternității. Eternitatea nu este viitor. Când murim, moartea ne silește să ne-ntoarcem cu o sută optzeci de grade pe orbita noastră și să o pornim îndărăt, spre trecut, spre ceea ce a fost. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nimic util și se refugia în regiunea purisimă a artei imaculate, unde nu ajunge buruienișul pasiunilor și unde omul își găsește un refugiu consolator în fața decepțiilor vieții. Detesta, în plus, cosmopolitismul steril, care nu face decât să cufunde spiritele în reverii neputincioase și în utopii vlăguitoare, și își iubea idolatrizata Spanie, pe cât de calomniată, pe-atât de necunoscută de nu puțini dintre fiii ei; iubea Spania aceasta ce avea să-i furnizeze materia primă a operelor sale pe care urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nicăieri semne ale trecerii lui Mark. După ce am terminat de verificat, m-am lăsat încet-încet pe canapea. Dintr-odată am scăpat de durere și am hotărât să rămân pe canapea cam un an, împăturind hârtie și bucurându-mă de singurătate. Reveria mi-a fost întreruptă de un gând rău în legătură cu Ed. Trecuse ceva timp de când era la baie. M-am ridicat cu greu de pe canapea și am mers șchiopătând până la baie. —E totul în regulă? Ușa se deschise brusc și Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aminteam chiar și momentul în care mi-am dat seama că-l iubesc, dar ce simțeam? Nu. Nu-mi aminteam. Și asta mi se părea o trădare mult mai gravă față de Mark decât minciunile și infidelitatea. Am fost trezită din reverie de Ed, care se întorsese la pas și mă privea fix, îngrijorat. Nu ești deloc bine, spuse el cu hotărâre. Lee, ai putea s-o duci pe Jenny înapoi? Jen, ne vedem la micul dejun. Nu o să stăm mult. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rădăcina nasului bombat, cu pleoapele lăsate cât jumătatea doileului, de sub ale căror gene spălăcite, perechea unor ochi de crap, priveau imobili pe deasupra ochelarilor, Peter Altenberg a trecut viața prin imaginar, și nu s-a trezit poate niciodată din fantastica lui reverie. În toiul verii, el purta o manta cu pelerină scurtă, de culoarea tabacului și o pălărie decolorată și pleoștită. Avea sandale cu tălpi de lemn, care în plimbările sale nocturne pe trotuarele de piatră ale Vienei, vesteau cadențat trecerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ar fi fost potrivită pentru relatarea mulțumitoare a ironiilor, nebuniilor, enigmelor, legăturilor stranii și coincidențelor din aceste ore, În special cele mai târzii, de după căderea Întunericului. Le parcurse parcă În transă cu gândurile Într-un amestec de speranțe, temeri și reverii, fără a avea idee ce se petrecea În locul care Îl interesa cel mai mult pe lume. Abia după aceea reuși să pună cap la cap toată povestea, din spusele celorlalți participanți - Alexander și restul actorilor, prietenii prezenți În public și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
face o analogie cu arta scrisului: impulsul era mersul Înainte al narațiunii, nașterea Întrebărilor la care cititorii doreau să afle răspunsurile, iar echilibrul era simetria structurii, eliminarea detaliilor irelevante, repetarea motivelor și simbolurilor, varierea elegantă a... În punctul acesta al reveriei, un cărucior mititel Îi intră În față, venind de pe o alee adiacentă, urmărit de o femeie tânără și o fetiță. Frână puternic, roata din față i se blocă derapând pe pietrișul drumului, bicicleta se răsturnă și el căzu grămadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Urmând străvechiul impuls german, ața mă trăgea, precum odinioară pe teutoni, pe împărații dinastiei Hohenstauffen și pe nemții cu sentimente pioase față de artă, spre Italia. Ținta ambițioasă a călătoriei mele se numea Palermo; acolo mă simțisem în largul meu în reveriile mele copilărești, în chip de scutier sau de șoimar al celui de-al doilea Friedrich și, când s-a terminat cu dinastia Hohenstauffen, am sfârșit prin a face parte din suita lui Konradin. Drept nou impuls pentru traversarea Alpilor putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
reproșîndu-i că, îngrozit de propriul său vis, e prins pe vecie în realitatea feliei sale de pîine. Dar iată că din spațiul licăritor al vitraliului, ca dintr-o altă lume, observ că, atunci, în realitate, eram mai conștient decît în reverie. Plutirea mea de acum e abia mai adevărată pentru că simt durerea, Și nu durerea trupului ci una mai adîncă și sfredelitoare. Să fie adevărat ce bănuia Euripide? Că viața este moarte iar moartea... Cine stie? V. tînăr înțeleg că apostolatul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a acestuia. Care „afacere“, care „fetițe“? Duke avea În grajd două iepe leșinate, dar vorbea c-o să intre Într-o afacere cu materiale pornografice. La Început ai fi zis că omul visează cai verzi pe pereți, cunoscută fiind aplecarea spre reverie a individului, dar visul a fost validat cînd frații Englekling au ieșit În față și au spus că ar fi fost abordați de Cathcart cu o propunere de afacere: ei tipăresc porcăriile alea, el le distribuie, iar ei trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu dobânzi mari. — Și el a fost cel care v-a abordat inițial, implicându-vă astfel în cazul familiei Winshaw? — Nu știu cu ce să-ncep. Așteptam la un semafor și Findlay dădea toate semnele că se cufundă într-o reverie profundă. Din fericire, claxonul furios al mașinii din spatele nostru îl trezi. Acum mi se pare că a trecut mult timp de-atunci. Mă imaginez ca un bărbat tânăr. Dar e ridicol! Aveam deja aproape șaizeci de ani. Mă gândeam deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o văd. — Asta folosește cu siguranță la ceva, am spus. — Oricum, mă bucur că am stat de vorbă, spuse Graham. Întotdeauna te ajută să afli o părere obiectivă din partea altcuiva. Se lăsă o scurtă tăcere, apoi m-am trezit din reverie, auzindu-l brusc din nou. — E bine, am spus. Mi s-a părut foarte interesant. — Ascultă, eu mă duc până în oraș. Vrei să-ți iau ceva? Eram pentru prima oară singur în casă. Asociez asemenea momente cu un anumit fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]