KorAP: Find »[drukola/base=rimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...135 >

3,374 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

stomac. Dînsa este, deci, doamna ta? — Doamna, ironiză Rima cu dispreț. — E obosită, zise Lanark, și nu se simte bine. De fapt, o să nască în curînd. Clericul zîmbi entuziast. — Splendid. E formidabil. Trebuie s-o ducem la spital. — Nu! zise Rima cu violență. — Nu vrea să meargă la spital, explică Lanark. — Trebuie s-o convingi. — Cred c-ar trebui să facă așa cum dorește. Clericul își mișcă picioarele și zise: — E cam frig aici. Oare nu-i cazul să scoatem nasul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
meargă la spital, explică Lanark. — Trebuie s-o convingi. — Cred c-ar trebui să facă așa cum dorește. Clericul își mișcă picioarele și zise: — E cam frig aici. Oare nu-i cazul să scoatem nasul la suprafață? Lanark o ajută pe Rima să se ridice în picioare, și îl urmară pe Ritchie-Smollet pe gheața neagră. Era dificil să vezi ceva din peșteră, în afară de tavanul cu doi-trei centimetri deasupra capetelor lor. — Ce energie formidabilă mai aveau și victorienii ăștia, zise Ritchie-Smollet. Au golit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
impacientați. O baie și un pat curat or să facă miracole. Bănuiesc că ești mai obosit decît crezi. Pătrarul de lumină palidă apăru în față și deveni de dimensiunea unei uși. Se deschidea la piciorul unei scări metalice. Lanark și Rima urcară încet și chinuit pînă ajunseră la lumina verzui-apoasă. Ritchie-Smollet îi urma răbdător, fredonînd de unul singur. După mai multe minute, ajunseră într-o cameră îngustă, întunecoasă, tăiată în piatră, placată cu marmură pe trei pereți și cu porți din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și coadă. — Așa se întîmplă în viață, nu-i așa? Dar cîtă vreme ai o inimă bună și te strădui, nu-i cazul să fii disperat. Wer immer streband sich bemüht, den kőnnen wir erlősen. O, veți fi extrem de util. Rima se sprijini de o piatră și spuse liniștită, fără amărăciune: — Nu pot merge mai departe. Lanark, alarmat, o prinse de încheietura mîinii deși era îngrijorat că ține doi oameni, nu unul. — O amețeală? întrebă Ritchie-Smollet moale. — Nu, nu, mă doare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Optzeci și doi. Poți să ajungi pînă la clădirea aceea? Ai nevoie de somn, dar mai întîi o să te examinez. Arătă spre catedrală. Rima o privi lung. N-am putea să ne împreunăm mîinile și s-o ducem? murmură Lanark. Rima se forță să se ridice în picioare și zise: Nu, dă-mi brațul. O să merg. Preotul îi duse pe niște cărări întunecate, năpădite de buruieni, care treceau pe lîngă porticele unor mausolee tăiate în deal. Luciri venite de jos luminau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Avem, totuși, suficiente rezerve de hrană. Veniți pe-aici, e o scurtătură. Parapetul fusese înlocuit un zid acoperit de tufe. Ritchie-Smollet le dădu în lături, dezvăluind o gaură spre o zonă mai luminoasă și mai aerisită. Lanark o ajută pe Rima să treacă. Erau în curtea catedralei, unde pietrele funerare erau întinse la pămînt ca niște dale de trotuar. Pe ele erau dubițe și mașini, cu spatele la zidul înconjurător, iar Rima se prăbuși pe treapta unei macarale mobile. Ritchie-Smollet își vîrî mîinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o zonă mai luminoasă și mai aerisită. Lanark o ajută pe Rima să treacă. Erau în curtea catedralei, unde pietrele funerare erau întinse la pămînt ca niște dale de trotuar. Pe ele erau dubițe și mașini, cu spatele la zidul înconjurător, iar Rima se prăbuși pe treapta unei macarale mobile. Ritchie-Smollet își vîrî mîinile în buzunarele pantalonilor și privi înainte cu un zîmbet satisfăcut. — Iat-o! exclamă el. încă o dată centrul administrației noastre. Lanark se uită la catedrală. La început, fleșa învăluită în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
țin seara în criptă. Unii nu sînt de acord cu asta, dar le spun că la Reformă, clădirea era folosită de trei congregații simultan, și în casa tatălui meu sînt multe palate. Aveți nevoie să mergeți la toaletă? — Nu, murmură Rima, care se prăbușise într-un scaun. Nu, nu, nu, nu. — Veniți. Nu mai e mult. Se deplasară încet printr-o navă laterală, iar Lanark avu timp să observe că această catedrală fusese folosită în diverse scopuri de la fondarea ei. Deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
încălzit și parfumat de sobe cu parafină puse în colțuri; lîngă perete era o grămadă de saltele din plastic atingînd aproape plafonul. Trei dintre ele erau puse cap la cap și Jack o pregătea de culcare pe cea din mijloc. Rima se întinse pe ea, cînd termină, și Lanark o ajută să-și scoată haina. — Nu vă culcați, o să mă întorc într-o secundiță, zise Ritchie-Smollet și ieși. Jack potrivi robinetele caloriferelor și-l urmă. Lanark își dădu jos haina și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
termină, și Lanark o ajută să-și scoată haina. — Nu vă culcați, o să mă întorc într-o secundiță, zise Ritchie-Smollet și ieși. Jack potrivi robinetele caloriferelor și-l urmă. Lanark își dădu jos haina și se așeză jos, punînd capul Rimei în poala lui. Era ostenit, dar nu se putea odihni pentru că hainele îi erau lipicioase și împuțite. își pipăi barba de pe obraji și bărbie și-și atinse părul rărit de pe scalp. Fără îndoială că îmbătrînise. O privi pe Rima, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
capul Rimei în poala lui. Era ostenit, dar nu se putea odihni pentru că hainele îi erau lipicioase și împuțite. își pipăi barba de pe obraji și bărbie și-și atinse părul rărit de pe scalp. Fără îndoială că îmbătrînise. O privi pe Rima, care stătea cu ochii închiși. Părul îi redevenise negru, și în afară de burta mare, întreaga ei figură era mai subțire decît arătase pe coridoarele consiliului. O încrețitură între sprîncene o făcea să arate ca o fetiță supărată, dar buzele ei aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
a unei femei mature și mulțumite, de treizeci-patruzeci de ani. O privi îndelung dar nu se putu decide cu privire la vîrsta ei. Ea oftă și murmură: — Unde-i Sludden? își învinse o pornire de furie și-i răspunse delicat: — Nu știu, Rima. — Ai fost drăguț cu mine, Lanark. O să am mereu încredere în tine. Ritchie-Smollet și Jack aduseră lighene cu apă fierbinte, prosoape, pijamale curate, și ieșiră din nou. Rima stătu întinsă pe prosoape, iar Lanark o săpuni și o șterse, acordînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
își învinse o pornire de furie și-i răspunse delicat: — Nu știu, Rima. — Ai fost drăguț cu mine, Lanark. O să am mereu încredere în tine. Ritchie-Smollet și Jack aduseră lighene cu apă fierbinte, prosoape, pijamale curate, și ieșiră din nou. Rima stătu întinsă pe prosoape, iar Lanark o săpuni și o șterse, acordînd atenție specială burții ei imense, care arăta mai normal goală decît îmbrăcată. Se strecură în așternut, și Ritchie-Smollet se întoarse cu o trusă din piele neagră. îngenunche lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
care arăta mai normal goală decît îmbrăcată. Se strecură în așternut, și Ritchie-Smollet se întoarse cu o trusă din piele neagră. îngenunche lîngă pat, scoase un termometru, un stetoscop și mănuși sterile într-un plic transparent. Strecură termometrul la subsoara Rimei și tocmai rupea plicul, cînd ea își deschise ochii și strigă ascuțit: — Lanark, întoarce-te cu spatele. — De ce? Dacă nu te întorci, n-o să-l las să mă atingă. Lanark se întoarse și se duse în partea cealaltă a unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
bine în sus și așa mai departe. Dacă insistă să nască aici, cred că ne putem descurca. — Aici? întrebă Lanark speriat. — Adică, nu la spital. Oricum, vă las să aveți parte de odihna binemeritată. Ieși trăgînd draperia roșie peste ușă. Rima murmură. — Vino în spatele meu. El se supuse, și ea își apăsă lacomă tălpile înghețate de gambele lui, dar spatele îi era familiar și intim; se încălziră destul de repede și-apoi adormiră. Se trezi printre șoapte și foșnete. Lanțuri de puncte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
poartă domestic, are-un plan domestic grandios, însă te rog, iubito, crede-mă, doamnă, nu sînt un bărbat domestic nu sînt un bărbat domestic nu sînt un bărbat domestic.“ îVUUM VUUM VUUM VUUM VUUM VUUM VUUM VUUM VUUM VUUM VUUM) Rima se ridicase și stătea cu mîinile la urechi și lacrimile îi curgeau pe obraji. Spuse ceva, dar nu-i auzi cuvintele. Lanark îl zări pe Ritchie-Smollet făcîndu-i agitat semne din ușă, din spatele cîntărețului. O trase pe Rima și porniră, împiedicîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
VUUM VUUM VUUM) Rima se ridicase și stătea cu mîinile la urechi și lacrimile îi curgeau pe obraji. Spuse ceva, dar nu-i auzi cuvintele. Lanark îl zări pe Ritchie-Smollet făcîndu-i agitat semne din ușă, din spatele cîntărețului. O trase pe Rima și porniră, împiedicîndu-se de oamenii din public. Cîntărețul urlă: „Spală ferestrele pînă mă orbesc!“ îVUUM) „Lustruiește podelele pînă-mi prind piciorul pînă la genunchi!“ îVUUM) „Tapetează camerele pînă ce pereții mă strivesc!“ îVUUM) Cînd trecură pe lîngă cîntăreț, Rima făcu niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
trase pe Rima și porniră, împiedicîndu-se de oamenii din public. Cîntărețul urlă: „Spală ferestrele pînă mă orbesc!“ îVUUM) „Lustruiește podelele pînă-mi prind piciorul pînă la genunchi!“ îVUUM) „Tapetează camerele pînă ce pereții mă strivesc!“ îVUUM) Cînd trecură pe lîngă cîntăreț, Rima făcu niște semne atît de amenințătoare spre un bloc de difuzoare, că un ins o prinse de mînă. Lanark îl împinse la o parte și schimbară cîțiva pumni neîndemînatici în drum spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pumni neîndemînatici în drum spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea printre VUUMuri ca o șoaptă îndepărtată: — ...numai vina mea... situație delicată... eșec al legăturii...“ Dincolo de ușă era mai liniște, iar Jack îi aștepta cu halate și papuci. Rima nu contenea să bolborosească: „Nenorociții“ în timp ce era ajutată să se îmbrace. — Nu le place spațiul, și zgomotul pătrunde peste tot, zise Ritchie-Smollet conducîndu-i prin naos. Vina îmi aparține în întregime. M-am dus cu un bărbat care credea că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
l-am cununat. Evident, ilogic. Doar nu-l cunoșteam de la Adam. Nu mă așteptam să dormiți atît de mult - dacă am avea ceas, ar fi sigur să spunem că ați ațipit cît ține un cadran. Au început contracțiile? — Nu, zise Rima. — Bine. Cît ai zice pește, o să aveți un pat și ceva de îmbucat în trafor. V-aș fi instalat acolo atunci cînd ați venit, dar mă temeam că sînteți prea slăbiți să urcați treptele. Deschise o ușiță și văzură o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
asta s-a întîmplat înainte de a începe noul program de construcții. Pînă la urmă, cineva din comitet o să vă poată oferi o cameră de rezervă. Oricum, o să-i așteptăm în trafor - hainele voastre sînt acolo. Ritchie-Smollet intră aplecat și urcă. Rima îl urmă, iar Lanark veni după ei. Scara era complicată și abruptă. După ce cotiră de mai multe ori, trecură printr-o altă ușă, ajungînd pe pervazul interior al unei ferestre imense. Rima gîfîi și se prinse de balustradă. Jos, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
voastre sînt acolo. Ritchie-Smollet intră aplecat și urcă. Rima îl urmă, iar Lanark veni după ei. Scara era complicată și abruptă. După ce cotiră de mai multe ori, trecură printr-o altă ușă, ajungînd pe pervazul interior al unei ferestre imense. Rima gîfîi și se prinse de balustradă. Jos, în depărtare, un om se mișca asemeni unui gîndac pe o podea cu dale de piatră și ecourile Bărbatului domestic se adăugau sentimentului de nesiguranță. — E Polyphemus, zise Ritchie-Smollet, în drum spre sala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe unul din cei doi pereți, pe un umăraș agățat de cîrlig, erau hainele lui Lanark, proaspăt curățate și călcate. — Mic, dar intim, zise Ritchie-Smollet. Nu ai prea mult loc de cap, dar nimeni nu ne va deranja. Sugerez ca Rima să se vîre în pat îo să găsească o sticlă cu apă fierbinte acolo), iar tu să te îmbraci. Apoi Jack o să ne aducă prînzul, și apoi va sosi o însoțitoare pentru doamna dumneavoastră, iar noi doi vom putea participa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lucrurile cu claritate. în calitatea mea de secretar, pot aranja întîlniri reținînd oamenii aici pînă sosesc ceilalți. Dar o să vină Gow, și sărmanul Scougal, și doamna Schtngrm și ubicuul Polyphemus. Și președintele Sludden, slăvit fie Dumnezeu. Lanark se uită la Rima. Priveliștea îl liniști. Ea stătea zîmbind pe perne, cu o mînă pe pieptul plin. în jurul ei plutea o atmosferă de un calm blînd; gropițele de la colțurile gurii erau neobișnuit de adînci. — E-n regulă, Lanark, spuse ea drăgăstos. Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
care Rima și Ritchie-Smollet le lăsaseră neatinse și, în cele din urmă, se simți umflat, drogat și trișat la modul cel mai scîrbos. — Rima! strigă o voce. O grăsană de aproape patruzeci de ani în haine țipătoare intră în cameră. Rima rîse și zise: — Frankie! Frankie lăsă să-i cadă pe podea o geantă brodată uriașă, se așeză pe pat și zise: — Sludden mi-a zis că ești aici... El o să vină mai tîrziu. Deci misteriosul a pus o cocă-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]