4,067 matches
-
ai înțeles greșit? Nu, nu l-am înțeles greșit. Mi-a spus chiar că pot să scriu în apartamentul său. —Mmm. Nu te entuziasma prea tare totuși, mă asculți? Da, da, bine. Vorbim mâine, Debbie. Ha! Mă întreb ce o roade pe ea? Nu a părut prea entuziasmată pentru mine, mă gândesc în timp ce mă spăl pe mâini și mi le șterg pe prosopul alb, moale și pufos. Poate Donald nu a mai sunat-o de o vreme și se simte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mine așteptând. — Unde te duce Adam? Nu poți să vezi asta? mă întreabă naivă. —Lasă-mă să ghicesc. Probabil la un mic hotel din Wicklow, spun eu în silă. — Spune că e o surpriză. — Pun pariu că e. Lydia își roade gânditoare unghiile. Mă întreb ce-o fi în capul ăla al ei. Mă gândeam, zice ea stângaci. Mă gândeam că aș putea să-i spun despre tine. Poftim? întreb șocată. Inima îmi tresare. De ce naiba ar vrea să aducă vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să-mi spună ? De ce tot secretul ăsta față de mine ? Doar suntem cele mai bune prietene ! La urma urmei, ea a fost cea care a zis că n-ar trebui să avem secrete una față de cealaltă. Nu mai pot suporta. Mă roade o curiozitate nebună. E de nesuportat. Iar asta ar putea fi unica mea șansă de a afla adevărul. Dar cum ? Nu pot să intru pur și simplu peste ei. Sau pot ? Și brusc, Îmi vine un gând. Și dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Din sat urcă mirosul familiar al focului la care, până noaptea spre dimineață, țiganii din sat coceau porumbul. Așa mâncau ei cereala asta incredibil de hrănitoare, coaptă pe jăratic și pudrată cu zahăr. Ajuta nemaipomenit la potență, spune Țârțâc, după ce rodeai la porumbu’ ăla fierbinte te duceai la fete de nici nu mai știai ce vârstă au, mușcai dintr-una de zece ani și era dulce ca un harbuz... Pe baba mea o găsesc la ora asta rugându-se pentru ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai lungă după plecarea Zinei - am uitat să-ți spun că despărțirea noastră nu se întâmplase la mare. M-am trezit cu ea în camera mea de acasă, într-o noapte rece, după una din zilele mele de neinspirație, pe când rodeam capul pixului, încălzindu-mi un picior cu celălalt. Ziua fusese totuși destul de lungă ca să ajung la cină după ora opt seara și înainte de zece să adorm, cu burta întoarsă spre coșul pieptului. Acum încerc să-mi dau seama de ce Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îl înlocuiești tu anul ăsta, nu? Trebuie să porți o pălărie haioasă și să înveți o poezie în galeză, dar e destul de ușoară... — Suze... — Poate că nu, zice Suze grăbită. Scuze. Se lasă pe perna mea și începe să‑și roadă gânditoare o unghie. Apoi, brusc, ridică capul spre mine. Ia stai așa. Cine ți‑a zis de New York, dacă nu Luke? — Alicia, spun, posomorâtă. Ea știe totul. — Alicia? Suze se uită țintă la mine. Alicia Scorpia cu picioare lungi? Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pantaloni sport și puloverul de la mine. — O, zic surprinsă. Am crezut că tu ești noul amorez al... Mă opresc brusc și mă uit la Suze cu un zâmbet cât toată fața. Dar ea nu‑mi zâmbește. E ocupată să‑și roadă unghiile și să‑mi evite privirea, cu obrajii din ce in ce mai roșii. Mă uit la Tarquin, iar el își ferește privirea, la rândul lui. Nu. Nu! Doar nu vrea să spună că... Nu. Dar... Nu. Creierul meu nu poate procesa asta. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Am trimis după tine ca să-mi răspunzi la o singură întrebare. Ce ai făcut ca să-l vindeci pe Mao? Degetele bărbatului încep să se joace nervos cu fermoarul de la trusa medicală. Vezi tu, doctore, eu nu exist dacă Mao e ros de boli. Dr. Li respiră adânc. Iertați-mă, Doamnă... Tovarășul președinte... nu se prea dă în vânt după tratamentul meu. Ea râde, în timp ce desface trepiedul. Asta e tipic pentru el! Dr. Li zâmbește umil. Păi, tovarășul președinte este tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
hainele ude, las pâinea pe masè în bucètèrie și geantă pe un scaun, apoi, intru la baie că mè schimb, trebuie sè fie trecut de miezul nopții, cu mare satisfacție mè las în voia sentimentului real de foame ce-mi roade stomacul și, în bucètèrie, în fața franzelei, incerc sè mè golesc de toate gândurile, apoi, hèmesit, mè arunc asupra ei, ca un lup asupra prèzii, rup cu dinții, mènânc și, ÎI Matei, te cheamè directorul! mè face atent un coleg, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la ultima lui călătorie afară! E un nasol Petru Arcan, marele profesor, dar cel puțin, dacă și-a adus L’Homme revolté, poți fi sigur că nu face ca Colonelu’ de ta-su lui Gimmi cu John le Carré, Arcan roade tot, citește tot, era plină cartea de sublinieri, altfel de unde aș fi ginit eu fraza de mai-nainte? Doar nu eram diliu să-mi scot ochii cu o poveste fără acțiune și fără dialog? * Dar ca dovadă că ce bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
exista, iar geamurile nu se deschideau. Eram ca un șoarece, ca un șobolan prins În cursă! Și știți prea bine, dragii mei, din cea mai banală experiență, că un șobolan face ulcer după 24 de ore de captivitate! Dar eu, ros de bolile mele cronice și ajuns la vârsta la care Cel de Sus mi-a Îngăduit să ajung, la ce mă puteam aștepta?! La un anumit moment, am dat cu ochii de mine Într-o oglindă și m-am Îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
își ștergeau singuri încălțămintea de zăpadă cu șomoioage de paie luate din lădițele înșirate lângă zid, de o parte și de alta a intrării. Într-unul dintre saloane se improvizase un fel de podium acoperit cu un covor subțiat și ros de molii. Cineva pictase pe o cortină din chembrică un Apollo plinuț, care își ținea lira disproporționat de mică pe burtă, în timp ce ochii lui ridicați spre tavanul afumat prevesteau un iminent leșin al zeului chiar înainte de începerea reprezentațiunii. În fața cortinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
faci, neisprăvitule? Pe unde caști gura? Te joci cu fătucele, ai? Adu-mi ceva de băut! Repede! ― Da’... ― Da’ ce? Ivan se repezi pe ușă. Asta nu era a bună! Băutură în loc de mic dejun! Și iar îmbrăcase mantaua aia veche, roasă pe la guler și pe la coate. Ce naiba l-o fi supărat așa de tare?... Să fie fătuca? Nu-i asta!... Eu... Eu nu mi-am făcut decât datoria... Să fie coniacul? E drept că aseară trăsei o dușcă-două din sticla dumnealui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se vorbește chiar tot timpul. Ceva-ceva dimineața, cu cafea și ciubuc, după care o tulesc toți cu limbile scoase și salivând din belșug în restaurantul zarafului. După miresmele care adie dintr-acolo pe la orele prânzului și seara, mai ales, ăia rod oase cu carne, nu glumă! Și pe veresie, nu altfel! În sfârșit, iată că stăpânul și-a înfipt cu nădejde pana într-un ghem de idei! Scrie despre apropiata sosire a amiralului Pavel Ciciagov... Despre zvonurile legate de semnarea tratatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lor. Dacă nu au fost luați prizonieri, atunci i-au căsăpit mujicii sau au murit din cauza gerului. Nu aveau cum să scape. Nu aveau cum să scape. Un fior cutremură umerii uscați ai ambasadorului. Continuă să vorbească, deși avea vocea roasă de epuizare. ― Răniții, bolnavii, degerații, sfârșiții de eforturi supraomenești... supraomenești... da... au fost abandonați și ei. Soldații care nu mai puteau mărșălui în rând cu ceilalți, pentru el, își pierdeau calitatea de luptători. Nu se mai uita la ei. Dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dac-așa-s vremurile: le punem În iarbă, de să ne deie slobod să jucăm.» Au jucat, s-a Întâmplat să câștige - juncanul de la regiune nu s-a mai arătat. Pe drum spre sat, veselie mare. Dar ceva-ceva tot Îi rodea... «Dom’țător’», face Rusalin, «să zicem că ’mneta ești ca noi, de-sat; de la noi; cu clop; să zicem că ți-ar fi zis ’mnetale ăl de la rejiune să nu mai umbli cu clopu, că-i semn de ghiaburie - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe cine știe ce alt „chiabur”, la Canal... De-atunci l-au reangajat, tot la ei, la MAI, acum Îi păzește pe deținuți ca salariat nu ca ostaș În termen - pe la Aiud, ori pe la Gherla... - Așa-i omul, zice tata. Nu mă roade conștiința omului mă roade, câtă a rămas, a mea, Învățător - ce-am ajuns noi, măi fată, să facem... - Dă, zice mama. Cum sunt vremurile, așa-i și omul - parcă așa cumva scria cronicarul... - Și când te gândești că ne ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la Canal... De-atunci l-au reangajat, tot la ei, la MAI, acum Îi păzește pe deținuți ca salariat nu ca ostaș În termen - pe la Aiud, ori pe la Gherla... - Așa-i omul, zice tata. Nu mă roade conștiința omului mă roade, câtă a rămas, a mea, Învățător - ce-am ajuns noi, măi fată, să facem... - Dă, zice mama. Cum sunt vremurile, așa-i și omul - parcă așa cumva scria cronicarul... - Și când te gândești că ne ziceam apostoli ai neamului! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i ca să se asorteze cu buza. Scutură o păstaie de tamarin din cutia sa de tinichea și mâncă o sămânță. Mâncă și un pic de ferigă uscată, și, într-o criză de nervi, înghiți frunza bolnavă și se apucă să roadă osul. Simțea o mânie feroce, și, în același timp, era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Tremura din tot trupul. Oamenii ăștia îl călcau în picioare. Îl invadau, îi pretindeau ființa, poluau aerul din jurul lui. Îl mânjeau cu mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
asta a fost o experiență magică. Iar ca mamă a ambilor lui fii, cât timp o să respir..., a spus ea punându-și o mână pe piept,... o să fiu un junghi uriaș în coasta ta, un cancer care-o să-ți roadă căsnicia, așa cum mi-ai distrus-o și tu pe a mea. Ăsta o să fie scopul meu în viață. Să nu uiți! Și cu asta, femeia a trântit ușa, lăsând-o pe Alison în grădina din fața casei. În urma vizitei, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
drăguță. În puținul timp cât am vorbit cu ea. Oamenii începuseră să se așeze pentru cină, iar Jade s-a uitat către masa ei. Julia știa că nu mai avea la dispoziție decât câteva secunde ca să pună întrebarea care o rodea. Așa că a lăsat baltă prudența. —Și Paul nu ți-a mai zis nimic de Deborah? a ciripit ea făcându-i lui Jade cu ochiul, în speranța de a da un aer nonșalant acelei probleme teribil de serioase. De pildă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să fie așa. Da, ai dreptate. Dar aici e mai mult decât atât. Ochii lui Alison înotau în lacrimi, iar ea se chinuia să se țină în frâu. Dacă e să fiu sinceră, de multă vreme au început să mă roadă îndoielile astea triste. Atunci ar trebui să le dai cu cremă, a râs Julia, după care a tresărit ușor când a văzut-o pe Fiona uitându-se urât la ea și făcându-i semnul fermoarului peste buze. Însă Alison n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lăsase în urmă. Nu zări nici o trâmbă de praf înălțându-se în aer, dar știa că pietrișul greu din erg nu se ridică atunci când vehiculele sunt obligate să înainteze foarte încet din cauza nenumăratelor stânci. Așteptă răbdător și această răbdare dădu roade: un obiect metalic reflectă, foarte departe, o rază de soare. Calculă distanța: aveau nevoie de cel puțin șase ore ca să ajungă la locul unde se afla el. Sări jos, apucă frâul animalului și, în ciuda protestelor sale sonore, îl conduse până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
refăcut. Așteptă câteva minute, își trase sufletul și pipăi cu grijă stomacul cămilei care, fiind legată, nu se mișcase când îi sosise sfârșitul, limitându-se să încline capul. Când simți în mod sigur locul ales, șterse jungherul încovoiat de pătura roasă de sub șa și-l înfipse cu forță, adânc, răsucindu-l de câteva ori, căutând să mărească rana cât mai mult. Când scoase arma, țâșni un pic de sânge și apoi un jet de apă verzuie și urât mirositoare cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
descoperită, încercând să se obișnuiască cu hainele lui noi făcând lungi plimbări, dar pantalonii îl strângeau și îl împiedicau să stea pe vine și să rămână așa ceasuri întregi într-o poziție în care se simțea comod, iar cămașa îl rodea, incomodându-l și provocându-i o mâncărime despre care nu știa dacă se datorează pânzei sau sării de mare. în sfârșit, se dezbrăcă din nou și se înveli în pătură, lăsând să treacă astfel restul zilei, ghemuit și cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]