17,708 matches
-
Ray. Bull își întorsese gâtul și privea transfigurat. Vedea și el acum în oglindă orificiul absolut nelalocul lui ieșind în evidență ca un basorelief, în ciuda poziției sale retrase. Alan privea și el. Bull se văita din ce în ce mai sfâșietor. Alan începu să rostească tot soiul de lucruri pe un ton jos, rugător: asigurări că va fi bine, previziuni asupra unor posibile tratamente, extrase pe baza unor cazuri tratate cu succes, adunate de prin Nicholson, din Jurnalul fiziologiei anormale și altele asemenea. Vorbele rostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și definiția agresivă și violentă pe care o dădea ideii de sexualitate. Prin urmare, acest băiat, care lucra în mediul birocratic de provincie, un director de servicii sociale sau ceva de genul ăsta, dansase în jurul focului (gaz, imitație de bușteni), rostind incantații și blesteme, uimind și, în cele din urmă, oripilând un grup de puberi, pe care îi amețise în prealabil cu cidru în care dizolvase Mogadon. Fusese un caz celebru. Demn de luat în seamă. Până și Tittymus, prietenul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull de la distanță. Ea/el simțise că e genul ei/lui de client. Continuase să discute cu Gail și Leroy, dar nu îi stătea mintea la pălăvrăgeală. — Sherri are niște marfă. Știu că are și pizda mi-e datoare. Gail rostise fraza și luase o dușcă din Berea ei Specială; șuvițele de diferite culori îi fluturau pe frunte. — N-o mai pupi tu, fetițo. Punem pariu dacă vrei. Te aranjez eu după ce câștigi ceva. N-am io mereu grijă de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
raporturile bilaterale au cunoscut o evoluție firească pentru timpurile și posibilitățile acelor vremuri. Un moment special, înaintea declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale, s-a consumat la Geneva, în sediul Societății Națiunilor, când marele diplomat român Nicolae Titulescu a rostit la 7 martie 1932 un discurs calificat de Nicolae Iorga drept magistral, intervenție în care a pledat împotriva agresiunii japoneze asupra Chinei. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, la 3 octombrie 1949, România este cel de-al treilea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Așa că neamul meu s-o înlănțui și-o crește întruna. Iar munții ăștia tot s-or micșora. Și-om trudi să-i năruim, să ne facem viața mai ușoară. Zhisou nu mai avu ce să răspundă. Dar vorbele lui Yugong rostite cu atâta îndârjire au ajuns la urechile Zeului Munților, care se afla atunci tocmai pe creasta unui nor. Speriat, a alergat să-l vestească pe Împăratul Cerului care, la rândul lui, înduioșat de voința și râvna lui Yugong, a poruncit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
adeseori că drumul dumneavoastră nu este oprit de nici un obstacol, nici măcar de un perete din cărămidă. Aș vrea să învăț această tehnică", a răspuns Wang. Maestrul i-a cerut să-l urmeze. Au ajuns la un perete, iar maestrul a rostit o parolă. Wang a repetat parola, maestrul a ridicat un deget și i-a spus să intre în perete. Cu picioarele tremurând, Wang nu îndrăznea să facă acest lucru. Maestrul a strigat: "Încearcă și înaintează cu ochii închiși!" Și-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui cu multă mândrie: "M-am întâlnit cu zeul de la care am învățat tehnica taoistă. Nici peretele nu-mi poate sta în cale". Soția lui a rămas pe gânduri, apoi l-a întrebat dacă există asemenea tehnici. Wang Qi a rostit niște parole și s-a îndreptat spre un zid. Nu l-a străpuns însă, dimpotrivă, s-a lovit de perete și s-a prăbușit la pământ. În timp ce-l ajuta să se ridice, soția a văzut o umflătură pe fruntea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să ducă de unul singur piatra, i-a spus: "Piatra magică este foartea grea. Nu e nimeni care să te poată ajuta. Dacă poți ridica această piatră, ia-o." Mulțumind regelui dragon, Manjusri s-a dus în fața pietrei și a rostit câteva descântece. Aceasta s-a transformat cât ai clipi din ochi într-o bilă foarte mică. O ridică, o ascunse în mânecă și plecă. Rămas uimit de tot ce a văzut, regele dragon fu cuprins de regrete. Când Manjusri ajunse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Shu, în loc să-i primească cu sinceritate pe oamenii capabili și să discute cu ei despre treburile statului, acordă prea mare atenție lucrurilor mărunte. E doar o păpușă, un om care nu știe să-și țină aproape prietenii adevărați". După ce a rostit aceste vorbe, Ma Yuan a plecat în grabă. În acea perioadă, Liu Xiu din centrul Chinei întemeiază la Luoyang un stat național și îi trimite un mesaj lui Gongsun Shu, în care îi explică situația și încearcă să-l convingă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
gâtul. Unul dintre cei doi camarazi ai săi își trase la rândul său sabia declarând : Faptele mele sunt mai puțin strălucite decât cele ale generalului Tian care n-a fost recompensat, iar eu nu pot suporta acest lucru. Imediat după ce rosti aceste vorbe, își luă la rândul său viața. În acel moment, ultimul războinic, Gu Yezi, spuse: Noi trei am jurat să trăim împreună și să murim împreună. Cum aș putea să trăiesc doar eu singur? Și imediat, își puse la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu ei de pământ. Pâinea lui Dumnezeutc "Pâinea lui Dumnezeu" Când eram mai tânăr, sfâșiam cu sete și prăzile ușoare. Preotul era și el tânăr, sincer și auster - din păcate și cu duhul. Încerca să-mi predice iubirea de Domnul rostind cu convingere, aproape cântat, fraze de-a gata din inventarul bisericesc. Îl contraziceam metodic, devastator, cu logica mea crănțănind metalic ca un arc de proteză. Cei mai copți clătinau din cap, tinerii râdeau crud și fals. După ce l-am înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a făcut mereu plăcere să-l citesc și să-l aud în ziare și la televizor - parcă vedeam pe unul dintre elevii mei de demult ajuns inginer sau profesor. Până joi seară, pe la 10 și ceva, când „traseist” a fost rostit la televizor de proaspătul peremist Pruteanu, fost pesedist, fost țărănist și viitor ist. Minute în șir privisem și ascultasem buimăcit, anesteziat, lovit cu leuca această mașinărie lătrătoare scuipând cuvintele cu o cadență de pistol-mitralieră Uzi. N-am tresărit la „PRM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tehnică politică sau alta. Poetul Președinteluitc "Poetul Pre[edintelui" Domnul președinte Gigi este în vizită de lucru. Cu zâmbet lat și gesturi largi, domnul președinte Gigi pătrunde în incinta institutului de cercetări macro-nu-știu-ce. Domnia sa prețăluiește din priviri ce vede, comentează, rostește replici istorice pentru camera de luat vederi. În jurul domnului președinte forfotește un soi de vechil cu laibăr și pălărie, care deschide calea, furnizează explicații la machețică, se bagă în seamă, pune o pilă - poate vrea domnul președinte și niște vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lui Ștefan cel Mare - sensul găsiți-l dumneavoastră. Înaltele fețe bisericești, în frunte cu Patriarhul Teoctist, pun pe stop procedura în odăjdii ca să-i întâmpine pe capii lumești. PSD-ul n-a vrut să vină de la început, când s-a rostit acatistul care individualizează slujba, povestirea vieții și faptelor lui Ștefan - de ce, nu știu, s-or fi sculat mai târziu. C.V. Tudor, în schimb, și-a ocupat din vreme locul în rândul întâi al „stranei” oficiale. E, ca de obicei, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai greu de suportat. Mirosea îngrozitor. Hidoșel vedea toată ziua filme și povestea filme. Cred că era singurul care văzuse mai multe decât mine. Stătea la coadă și vorbea cuiva de lângă el. M-a fascinat de la bun început faptul că rostea corect numele actorilor, oricât de grele - Siân Philips, Charles Laughton sau Daniel Olbrychski - și titlurile în original ale filmelor: La caduta degli dei - Visconti, Ugetsu Monogatari - Mizoguchi, Wuthering Heights - William Wyler... Povestea filmul nu ca pe un film, ci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu mai prididește să o recepționeze și să o distribuie publicului însetat de „versuri” ininteligibile. Strategia aceasta, asemănătoare cu a lui Nicolae Breban, urmărea împământenirea ideii că Nichita Stănescu e un geniu. După ce manipularea asta a reușit, când numitul Stănescu rostește sepulcral, cosind aerul cu mâinile: Omul este frunza văzută de om/ Omul este floarea mirosită de om/ Omul este calul călărit de om/ Omul este piersica gustată de om/ Omul este marea pipăită de om/ Omul este roata/ Omul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
grozav să-mi plimb frățiorul cu căruciorul și toate fetele să se topească, să-i facă ghidi-ghidi-ghidi ăluia mic și să mă roage să le las și pe ele să vină cu noi. Din punct de vedere lingvistic, când a rostit primele cuvinte și apoi când le-a legat între ele și a format propoziții, frati-miu a avut două fixații, ambele sub forma unor chestionări: întrebarea unde? (se ținea după tine prin casă, c-o figură hâtră și te-nnebunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Oriunde, oricât, oricum. Oricum, nu. Spuneți-le proști, tăntălăi, duși, dar mai mult decât ce faci Știme, bine Ștame și restul de vești, mereu aceleași, despre familia fiecăruia, ei n-au îndrăznit (sau li s-a părut inutil) să mai rostească. La ce vă așteptați de la niște ființe fără chip apărute așa, pe nepusă masă, dintr-un borcan de muștar? Pentru mine era plăcut doar să-i simt acolo. Și cred că și ei încercau pe pielea lor imaterială aceleași sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
secunde până să înțeleg ce vrea să însemne telepatia (așa comunicau ei). Ca să fiu mai clar, eu eram un fel de unealtă care capta întrebarea unuia, un fel de gând, să-i spunem, iar apoi, asta ne era înțelegerea, o rosteam împreună cu răspunsul celuilalt (ce faci Știme bine Ștame). Când te afli într-un loc, pe pământ în cazul acesta, ești nevoit să respecți niște reguli. Dacă regulile astea spun că pentru a vorbi trebuie să folosești cuvinte și dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ajunsese în armata îngerilor (conțopiștii n-o mai înștiințaseră a doua oară asupra decesului sau pianistul tăinuise vestea, nu-mi mai amintesc) și un vlăjgan de la infanterie i-a smuls copilul din brațe, l-a ridicat către cer și a rostit niște vorbe memorabile despre viitor și după aceea a scris pe ecran koneț filma, în alfabetul slav, și eu, ca dinamovist aprig, cu lacrimi în ochi, am aflat că văzusem Zboară cocorii, și nu semifinala Cupei Campionilor Europeni. Ratarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de bufniță împăiată, ne striga unul câte unul și ne asculta făcând propuneri pentru cele zece locuri din prima serie de pionieri. Când mi-a venit rândul, pe la sfârșit (doar stăteam în banca a patra, pe rândul de la perete), am rostit numele lui Pătrașcu Luigi, fiindcă, după părerea mea, deși silabisea împiedicat, mânca litere și încă socotea pe degete, lui i se cuvenea înaintea tuturor să-i cânte trompetele și să-i fluture drapelul alături. Tovarășa mi-a cerut să enumăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
altceva să te așezi pe un scăunel atunci când în intimitatea pantalonașilor ăia de stofă zace un asemenea monstru de mazăre revoltată. Ca să n-o mai pun la socoteală pe tovarășa Stănescu, care, cu simțurile ei antrenate în detectatul spurcăciunilor, a rostit cu o forță crudă întrebarea retorică „care s-a căcat pe el“ și apoi, ca o consecință implacabilă „că pute de-mi mută nasu’“. Întrebarea era, firește, retorică, pentru că tovarășa nu se aștepta să-i și răspundă cineva. Așa că, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gol-goluț. Sau, în fine, cu niște scutece de bumbac. Țin minte doar că vecina Hâncu (care era totuna cu mama lui Remus) a căscat niște ochi, nu cât cepele, ci mai curând cât pepenii, și-a făcut cruce și a rostit: „Așa ceva n-am văzut de când mă știu“. Și apoi a plecat, ceva mai liniștită. Măcar acum credea. Din respect pentru istorie și în conformitate cu adevărul, se cuvine precizarea că acel an a consemnat și debutul lui Mircea în alpinism. Traseul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un alergător cu o torță. Așa mă vedeam cîteodată, un Alergător cu o Torță. Și vai, ce cărți am descoperit În timpul acelor prime zile Îmbătătoare ! Chiar și azi, simpla recitare a titlurilor mă face să-mi dea lacrimile. Recitați-le, rostiți-le Încet, fără grabă și lăsați-le să vă sfîșie sufletul. Oliver Twist. Marele Gatsby. Suflete moarte. Middlemarch. Alice În țara minunilor. Tați și fii. Fructele mîniei. Și tu vei fi țărînă. O tragedie americană. Peter Pan. Roșu și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
străzii, clădirile dărăpănate cu patru etaje se Înălțau amenințătoare, precum pereții de stîncă ai unui vast canion. Chiar și În această etapă timpurie a educației mele citisem destul pentru a-mi formula imediat În minte “vast canion al singurătății”. Am rostit această formulare În gînd, după care m-am cutremurat. Din cînd În cînd, trecea cîte o mașină cu ochi scînteietori, iar suprafața deșertului se zguduia. Era foarte frig, și ceva ca un pieptăn de gheață ne trecea prin blană. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]