3,443 matches
-
orice preț. În sfârșit, reușesc să i-o sfâșii și-mi afund fața în gâtul lui. Mormăie de plăcere și mă întoarce deasupra lui, apoi picioarele îmi rămân prinse sub măsuța de cafea și durează ceva până mă eliberez. Ne rostogolim și, cu coatele proptite lângă umerii lui, chicotesc, iar el începe să râdă, apoi ochii noștri se întâlnesc și veselia se îneacă într-un fior, pentru că-i simt tot corpul sub mine, și mișc puțin șoldul ca să-i văd reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să ai șaizeci de kilograme. Atâta am! mint eu. Hai, visează, visează! Vreau să-l plesnesc peste față. El parează și mă prinde de mână. Îl plesnesc cu cealaltă mână. Cade intenționat pe spate, trăgându-mă peste el și ne rostogolim, ne rostogolim pe peluză, râzând ca doi copii care se joacă la soare.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
șaizeci de kilograme. Atâta am! mint eu. Hai, visează, visează! Vreau să-l plesnesc peste față. El parează și mă prinde de mână. Îl plesnesc cu cealaltă mână. Cade intenționat pe spate, trăgându-mă peste el și ne rostogolim, ne rostogolim pe peluză, râzând ca doi copii care se joacă la soare.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
totuși, nu e Înregistrată ca atare nici măcar de Joinville: se mai Întâmplă, așa-i războiul. Sub pana domnului de Joinville, multe dintre aceste bătălii, sau harțuri, ce-or fi fost ele, devin niște Încăierări de balet nobile, cu niscaiva capete rostogolindu-se și cu multe implorări către bunul Dumnezeu sau câteva lacrimi ale regelui pentru câte un credincios de-al lui care-și dă sufletul, dar totul e ca și cum ar fi turnat În culori, printre valtrapuri roșii, harnașamente aurite, fulgerări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întinsă, superbă, pe sub gât. La Amparo Îmi stârneau dorințe până și dinții. „Dramatic lucru”, zise Agliè, scoțându-și din buzunar tabachera și mângâind-o cu mâinile Împreunate. „Așadar m-ai recunoscut? Dar În ’89 nu sclavii au făcut să se rostogolească capetele, ci acei burghezi de treabă pe care dumneata trebuie că-i detești. Și pe urmă, contele de Saint-Germain, În atâtea secole, a văzut atâtea capete rostogolindu-se și tot atâtea Întorcându-se la loc pe gâturi. Dar iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Așadar m-ai recunoscut? Dar În ’89 nu sclavii au făcut să se rostogolească capetele, ci acei burghezi de treabă pe care dumneata trebuie că-i detești. Și pe urmă, contele de Saint-Germain, În atâtea secole, a văzut atâtea capete rostogolindu-se și tot atâtea Întorcându-se la loc pe gâturi. Dar iată că sosește mae-de-santo, Ialorixá”. Întâlnirea cu stareța din terreiro a fost calmă, cordială, populară și totodată cultivată. Era o negresă voinică, cu surâsul sclipitor. La prima vedere ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o accepta cu o bucurie dureroasă, plecându-și docil capul. Apoi cel cu glugă izbi cu o secure, cu un tăiș care seceră aerul ca mișcarea unui pendul, impactul lamei se multiplică În fiecare suprafață reflectorizantă, mii de capete se rostogoliră, și din acel moment imaginile se succedară una după alta fără ca eu să mai pot urmări acțiunea. Cred că, treptat, toate personajele, inclusiv regele cu pielea Întunecată, erau decapitate și așezate În sicrie, apoi Întreaga sală se transformă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
casele vechi în fața cărora, pe băncuțe, stau babe interbelice. Intrăm în Herăstrău și mărșăluim împreună cu coloana de funcționari care se plimbă pe aleea strâmtă dintre lac și Clubul Diplomaților. Umblăm în cadență: stâng-drept-stâng-drept. Altminteri ne-am împiedica și ne-am rostogoli cu toții în lac. Printre zăbrelele gardului de la Club privim terenul imens de golf pe care se preumblă sastisiți doi burtoși cu crose moi. În ultima noapte petrecută la hotel, după cina cu șampanie franțuzească și stridii, el a condus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o sală de sport. Oh, oh! Te rrog, atinge-mă cu palmele astea bătătorrite și atât de puterrnice! Șarpele Ka mă fixează nemilos. Voința mi-e paralizată. Îmi ia palmele și le așează pe umerii lui fierbinți. O clipă își rostogolește ochii peste cap, dar imediat își revine și-și dă jos chiloții cu o mișcare vânjoasă. Sexul lui e umflat, alb și perfect epilat. Mă întreb de ce nu-i zdrobesc țeasta cu un pumn hotărât. Ar fi atât de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ve got your mind in the gutter. Am rămas blocat când, peste cinci minute, m-am trezit în cameră cu părintele care dădea disperat din cădelniță și urla din toți bojocii „Doamne miluieșteeeee!”, să acopere valurile de rock care se rostogoleau din casetofon. Iarăși uitasem tipicul. Nici nu e de mirare că nu mi-a fost dat să ajung popă cu casă parohială etajată în spatele bisericii și cu Toyota Corola în spatele casei parohiale. După desăvârșita spălare cu isop și târnosire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe spate. În felul ăsta am urcat până la cazarma din apropierea Peleșului. Vorbeam într-una și o priveam cu coada ochiului. Chiar dacă zâmbea și părea să absoarbă razele soarelui prin toți porii ființei, o simțeam rece, pierdută. Când soarele s-a rostogolit peste culmi, am început să coborâm. În dreptul Cazinoului s-a oprit și m-a somat să-i dau toți banii pe care-i aveam la mine. Bineînțeles că i-am dat doar niște mărunțiș. L-a luat și, fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu mai multă îndârjire asupra redutei prezidențiale. Luat pe sus de entuziasmul disperat, mi-am făcut și eu loc în primele rânduri. Un lunetist aruncă o bombă fumigenă care se pocni de asfalt, sări un metru în aer și se rostogoli spre mine. Îmi venea exact pe piciorul netalentat, pe dreptul. În urma ei, o dâră de fum groasă, purpurie. O clipă am ezitat, dar ortacii legați la gură m-au încurajat: respinge-o! Am luat-o din voleu, țintind vinclul palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
adora carnea de miel gătită în sânge. Și cu Tubu ăsta era un mister. Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se rostogolea izbindu-se de balustrada metalică a scărilor. După ce eliberase animalul, cotrobăise în buzunarele genții și găsise o factură de telefon cu o sumă exorbitantă. Era un număr de fix, corespunzător zonei de nord, undeva prin Băneasa. Pe spatele facturii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
visuri, m-am găsit în mijlocul unei păduri de toamnă, noroioasă și rece. Încercam să cobor de pe munte; se făcuse întuneric și am hotărât să-mi dau drumul în josul unei râpe. De-abia începusem să alunec la vale, când pământul cedă rostogolindu-se în bulgări imenși, târând după el toată pădurea. Căzusem cu fața în noroi și mă scurgeam spre râul uriaș de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie; încercam să mă apăr respingându-le cu pumnii, cu picioarele. Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea, ca de gheață, luna. Stelele păliră, pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. Iar iepurașul împietri de groază, chiar de lângă el, apăru o făptură cu o coadă foarte mare. Iepurașul se sperie și o luă la goană. El se rostogoli, apoi alunecă și căzu în cap. Arătarea se apropie iar iepurașul se ghemui și înțepeni. Ei, ce să vezi, era chiar prietena lui, Didi. Acesta își luă o pietricică de pe inimă văzând că nu era un monstru. Didi voia să
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De nicăieri și de nicicând..., din beciul erelor..., în nici o limbă și ardeau pieziș, pizmaș, înfricoșat, prin aer... Orgiastic! Ca tăciunii! Sporindu-și mânioase amplitudinea, către registrul nechezatului înnebunit, săgnit, copleșitor, al cailor stârpiți și ciopârțiți, în bătălia de la Zama
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se azvârle iarăși la pământ, chitită pe șotii, amușinându-i curioasă pe ciudații companioni ai Lunganului, cu scâncete și cu zvâcnituri frenetice, dintr-un mertic de coadă! Cățelușul mic, mic, mic, ce-avea el pe sub buric? o alintă Dan. Potăița se rostogolește pe jos, printre foi veștejite de brusture, beată de fericire că i se acordă atâta nemeritată atenție, după care țâșnește jucăușă pe lângă manșetele jerpelite ale blugilor Îngerului și-și saltă bucuroasă, un picior din spate. Să nu-ndrăznești! țipă Fratele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
S-a gătat, conașilor, zice dânsa. După care, își duce trei degete încârligate la inimă, își strâmbă odios bărbia și buzele vinete și se prăvălește iască, la podea! Luptându-se încrâncenați cu Pizdeluș, motanii se bulucesc peste prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește Fratele. Cronica morților săraci, episodul doi... Băi, îl mâniem pe Dumnezeu, dacă o abandonăm pe dușumea, ca pe-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
încă! Avocatul nu mai zărește lansarea poverii sfinte, în prăpastie. Însă o presimte, prin toți porii, până în cuta cea mai ascunsă a duhului său: Vai...! S-a aruncat Potirul! S-a lepădat, pentru veșnicie! S-a scufundat, măicuță! S-a rostogolit! S-a rătăcit! S-a pierdut! S-a dus... Inima i se-ntoarce, cu junghiuri, pe gâtlej, înspre bariera sărată a dinților și a buzelor. Mântuirea, mântuirea... Cine se mai mântuie, aici? Cu-adevărat, îi vine să plângă în hohote
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
asta? Eu m-am certat cu tine și atunci, ca să-ți fac rău ție, dau drumul de aci, din vârful dealului, pe panta asta pe care, în sfârșit, am suit cu ajutorul Domnului, dau drumul, zic, unei stânci formidabile să se rostogolească la vale, pentru că, amenințând să prăbușească tot în calea ei, și casa ta, și ale altora, tu ai să te sperii și îmi vei cere scuze. Tu, când vezi că eu am nebunit, vii repede: "Hai, nene, să ne împăcăm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trompetul batalionului. Din când în când maiorul răcnea comenzi scurte, trupa se oprea, puștile trosneau, apoi marșul reîncepea pe ulița satului, printre casele care păreau pustii. Tănăsescu vedea cum, la fiecare salvă, mai mulți sau mai puțini din fugari se rostogoleau la pământ, parcă și-ar fi pus piedică ei între ei, cum unii încercau să se mai ridice și apoi se prăbușeau fără să mai clintească. Dar goana țăranilor îl întărîta, ca și când i-ar fi socotit lași sau ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de sânge. ― Foc!... Foc!... Foc! țipa furios glasul maiorului. Împușcăturile pârâiau, parcă o morișcă s-ar fi pornit singură undeva să se învîrtească. Petre își simți capul greu-plumb. Lăsîndu-l jos pe piept nu-și mai putu păstra echilibrul și se rostogoli, gemând cu o ultimă sforțare de mînie: ― Dumnezeul... soarele... pământul. Mai devale baba Ioana, în mijlocul uliței, striga cu atât mai nerăbdătoare cu cât împușcăturile se apropiau: ― Păsărelele mamei, păsărele... Găinile, în șanțul celălalt, ciuguleau nepăsătoare. Îngrijorată să nu i le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
este comandantul Babuloi și camarazii săi și mulțimea de curioși strânsă ca la circ? Pentru că are rău de înălțime. Dacă ar privi în jos, ar simți că pământul s-ar învârti cu el, ar ameți și, doamne ferește, s-ar rostogoli ca într-o prăpastie. Nu trebuie să se facă de râs în fața camarazilor și nici a șefului său. Urcă și transpiră, deși este destul de răcoare la începutul lui noiembrie. Greu, dar urcă. Cu un ultim efort a ajuns în vârful
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
întrucât, în cazul criminalilor osândiți la moarte, era permis a-l plânge în privat. După cum am notat deja, miresmele erau necesare să parfumeze cadavrul ca să mascheze mirosul neplăcut. Când femeile s-au apropiat de mormânt se întrebau: „Cine ne va rostogoli piatra?” (Mc 16,3). Matei spune că, pentru a preveni mutarea trupului lui Isus, la mormânt era postată o santinelă (Mt 27,65-66). Probabil evanghelistul se referă la paznicul pus în apropierea mormintelor criminalilor justițiați, care trebuiau să vegheze ca
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
probabil, din cauza popularității lui Isus), femeile se așteptau să nu primească ajutor să le fie dată la o parte piatra care acoperea intrarea în mormântul lui Isus. De asemenea, își dădeau seama că nici împreună nu aveau forța necesară să rostogolească piatra la o parte. Studiul rămășițelor scheletelor din această perioadă arată că media înălțimii unei femei era de abia de un metru și jumătate și deseori greutatea nu depășea 45 de kg. Media înălțimii unui bărbat era de un metru
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]