5,386 matches
-
Jake Kellerman. Va încerca să amâne înfățișarea de la tribunal până când marele juriu își va începe deliberările cu mare vâlvă. Trebuie să ne prezentăm la o înfățișare preliminară și atunci vom încerca să obținem amânarea. Dudley își aprinse o țigară și roti volanul doar cu degetul mic. — Da, un căpitan cruciat l-ar putea convinge pe judecător că apa e mai groasă decât sângele. Știi, flăcău, eu am o soție și cinci fiice. Ele mă ajută de minune să-mi țin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal, apoi poalele hainei lui îl împiedicau să tragă. Se ridică anevoie în picioare și o luă la fugă. Îl văzu pe Coleman apucând pistolul de jos și țintind. Una, două, trei împușcături - Mal fu propulsat în sus și se roti în aer, cu fața spulberată. Cadavrul lui se prăbuși în fața lui Buzz. Polițistul se repezi direct la Coleman, care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul. Buzz trase primul, golindu-și încărcătorul în proteza de wolverină și urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ei era unul foarte chipeș, nepotul doctorului Mețianu, pe nume Mihai. Eu îi spu neam Miu. Era pilot de război și făcea zboruri de recu noaștere. Îmi punea scrisorele adorabile în geanta de la bicicletă, iar din când în când se rotea cu avionul dea supra moșiei, să-mi arate că e lângă mine. Am păstrat de la el mii de scrisori, legate între coperți, ca foile unei cărți. Când a venit să mă ceară, tata a fost numaidecât de acord, crezând că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
va sta de vorbă cu o persoană atât de drăguță, care desigur îl va ruga ceva, ne făcu semn amabil să ne așezăm și se adresă vizitatoarei: ― Doamna? ― Marinescu. Îi întinse mâna fără mănușă, pe care profesorul o prinse elegant, rotindu-și ochii către clasă și ezitând să sărute degetele fine. Mama elevului Marinescu Gheorghe! adăugă ea. ― Ah... da! făcu omul școalei. V-am chemat, stimată doamnă Marinescu, ca să mă plâng că fiul dum-nea-voastră nu poartă număr la mî-ne-că! ― Mă surprinde
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
C". Aveam "Războiul troian", și Marin Dumitrescu, profesorul, ajungând la Chiorul, l-a întrebat: ― Spune-mi dumneata, Constantineseule, cine era Ahile și cine era Hector! Chiorul, care habar n-avea măcar ce era cu "Războiul troian", holbă ochii conform obiceiului, rotindu-i ca un veritabil cameleon: când spre profesor, când spre clasă. Aștepta să audă un cuvânt măcar, de care să se agațe cu dibăcie și să-l dezvolte până când va recepționa altul... Dar cuvântul salvator nu mai sosea! Marin Dumitrescu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fi băut un pahar, însă de unde să mai scoți doi lei? Dar o idee ingenioasă și salvatoare străbătu creierul Chiorului, răcorit o clipă de... lapte! Repede, mai bău până aproape de fundul paharului, lăsând așa, ca de un deget. Apoi își roti privirile în jurul nostru și spuse: ― Măi, vreți să vedeți cum mai beau eu încă un lapte bătut, fără să-l plătesc? ― Cum, Chiorule?! ― Ce vă privește? Vorba e: mă credeți în stare, nu? ― Păi, dacă ai să faci vreo șmecherie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu te-nduri să pierzi un cuvînt! îmi răspunse Predescu. Cum naiba să-ți mai ardă de năzbâtii la un astfel de profesor? Ar fi o impietate! ― Abia aștept să-l aud! ― Stt!... acu' taci! După notarea absenților, Pompiliu își rotește ochii, îmbrățișînd cu privirea parcă întreaga clasă și spune: ― Să continuăm lecția despre Heliade Rădulescv. Vom citi și vom comenta oda "La Schiller". Heliade a scris această odă în preajma zilei de 28 octombrie, 1851, când colonia germană din București a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în asemenea împrejurări, când este vorba de scandal, indiferent de teatrul unde se desfășoară, se strânseseră în câteva clipe toți băieții din clasă în jurul celor trei beligeranți. Stelian Dinulescu, care îi întrecea în înălțime pe toți cu un cap, își roti privirea pe deasupra tuturor și spuse râzând cu poftă: ― Desigur că sînteți curioși să știți care-i motivul discuției noastre, nu? Ascultați-l dar... Cornel Ionescu sări ca ars: ― Te rog să taci, că altfel... ― Te pomenești că mă iei la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vor fi strânși morții noștri și ai dușmanilor... , se auzi vocea curierului, luată de vânt. - Și, când Întoarse calul că auzi ceva, poate un semnal, Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
greș. Oan-san și Liu Huang așteptară ca iscoadele să apară primele pe culmea dealului. Dar nu apăru nimeni. Grupul agresorilor sosi la galop dinspre miazănoapte și se opri la vederea liniei de apărare. Cel ce părea a fi conducătorul Își roti calul, nedumerit, apoi privi dealurile din jur și discută ceva cu un bătrân care părea a-i fi sfetnic. Apoi ieșiră În față zece războinici, care primiră pesemne porunca de a avansa spre armata care se vedea la mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de a-l ucide imediat pe adversar, proclamând victoria lui Jian Shi. Nu era cinstit, dar era eficient. Și apoi, onestitatea era ultimul lucru la care s-ar fi putut gândi o ceată de bandiți. - Să ne grăbim... spuse căpetenia, rotind sulița cu o singură mână. Avem multă treabă În noaptea asta. Din rândurile tâlharilor se auziră hohote de râs. Lovitura lui Jian Shi veni fulgerător, cu vârful suliței coborât pieziș spre gâtul călugărului. Dar se pierdu În gol. Liu Huang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rostogoli, secerându-i picioarele. Jian Shi se prăbuși, dar se ridică repede. Nu suficient de repede, Însă, ca să poată evita năucitoarea lovitură de picior care Îl plesni după ureche. Călugărul nu se ridicase, ci făcuse direct o săritură și se rotise În aer. Deși nu avea nici o armă, Îl doborâse pe șeful bandiților de două ori Într-o singură secundă. La doar douăzeci de pași depărtare, Oan-san urmărea calm desfășurarea luptei. Cei opt arcași ai lui Jian Shi se apropiară, pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mișcări largi care nu lăsau nici un spațiu de contraatac. Călugărul făcu câteva mișcări de rotație a brațelor, eschivând sabia și intrând În ritmul adversarului. Odată ce simți ritmul, găsi soluția de rupere. Sări În dreapta, prinse Încheietura mâinii cu care Jian Shi rotea sabia, o trase În direcția pe care pornise lovitura, se rostogoli pe spate trăgându-și adversarul după el, Îi propti piciorul În piept și Îl aruncă la peste cinci pași. Toate acestea se petrecură În intervalul unei secunde și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
redresă repede și făcu față cu succes unei succesiuni de atacuri nu foarte puternice, dar suficient de rapide ca să dezorienteze un luptător neatent. - Încearcă o serie laterală, cu rotație verticală, lovituri de spintecare! spuse căpitanul, din ce În ce mai interesat de luptă. Alexandru roti spada pe dreapta, apoi pe stânga, fără să obosească. - Stop! spuse deodată căpitanul, eschivând ultima lovitură și prinzând Încheietura lui Alexandru. Lasă spada și ia unul din buzdugane. Uite, ăsta, dacă nu ți se pare prea greu. Tânărul luă buzduganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să obosească. - Stop! spuse deodată căpitanul, eschivând ultima lovitură și prinzând Încheietura lui Alexandru. Lasă spada și ia unul din buzdugane. Uite, ăsta, dacă nu ți se pare prea greu. Tânărul luă buzduganul pe care i-l Întinsese tatăl său, rotindu-l de câteva ori din Încheietură. - Nu e prea greu, dar nu sunt obișnuit. E o armă care nu e folosită În Italia. - Nu toată lumea e făcută pentru spadă. Sunt luptători excepționali făcuți pentru arme lungi, ca sulița sau halebarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aruncări de pumnal, alții pentru arme grele, ca măciuca sau buzduganul. - Bine, și acum se să fac cu el? Căpitanul luă unul din scuturile venețiene de pe marginea sălii și spuse: - Lovești cât poți de tare, cu mișcarea cu care ai rotit spada. Alexandru roti brațul din umăr și izbi scutul. Căpitanul simți forța loviturii trecându-i prin braț și ajungând În talpa piciorului stâng, pe care Îl dusese În spate pentru menținerea mai bună a echilibrului. Da, Într-adevăr, fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alții pentru arme grele, ca măciuca sau buzduganul. - Bine, și acum se să fac cu el? Căpitanul luă unul din scuturile venețiene de pe marginea sălii și spuse: - Lovești cât poți de tare, cu mișcarea cu care ai rotit spada. Alexandru roti brațul din umăr și izbi scutul. Căpitanul simți forța loviturii trecându-i prin braț și ajungând În talpa piciorului stâng, pe care Îl dusese În spate pentru menținerea mai bună a echilibrului. Da, Într-adevăr, fiul său putea deveni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
diferența de forțe era prea mare. Una din lame Îi atinse platoșa, iar alta Îi zgârie brațul drept. Alexandru era aproape scos din luptă. Pentru ultima oară dădu pinteni și ieși din Încercuire, galopă doar câteva secunde, se Întoarse și, rotind brațul drept, aruncă unul din buzdugane. Măciulia grea de fier izbi În platoșa unuia din Apărători, răsturnându-l de pe cal. Fără să mai aștepte un nou atac, roti și brațul stâng, proiectând al doilea buzdugan În pieptul altui luptător, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pinteni și ieși din Încercuire, galopă doar câteva secunde, se Întoarse și, rotind brațul drept, aruncă unul din buzdugane. Măciulia grea de fier izbi În platoșa unuia din Apărători, răsturnându-l de pe cal. Fără să mai aștepte un nou atac, roti și brațul stâng, proiectând al doilea buzdugan În pieptul altui luptător, pe care forța izbiturii Îl aruncă la cinci pași În spatele calului. Apoi ridică mâinile și strigă, cu o veselie inexplicabilă: - Hei! Pietro! Mai vreau trei buzdugane! Cei trei Apărători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să aibă dreptate. Se Întâmplau lucruri importante, care puteau interesa Moldova În cel mai Înalt grad. - Coborâți vela superioară! Vela inferioară sub vânt! Cârma dreapta șaizeci de grade! porunci Morovan. - Dreapta șaizeci de grade sub vânt! repetă marinarul de la prova, rotind repede cârma. Nava se Întoarse Încet spre chei. - Vă previn, spuse Morovan, că ancorarea În această zonă este interzisă! Riscăm să trezim suspiciunile pazei de coastă! Apărătorii ieșiră pe punte. Alexandru urcă pe vârful provei, așteptând să sară pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
erau minunate. Erau libertatea. Ridică cu greu mâna dreaptă, sprijinit În cotul stâng, dar nu reuși să deschidă fereastra. Își dădu seama că nu are destulă putere pentru asta. Prinse cu dinții bucata de metal care deschidea geamul și o roti Încet, simțind durerea din ceafă. Reușise să rotească jumătate. Prinse din nou cu dinții și continuă rotirea spre stânga până ajunse la capătul mișcării. Geamul era Înțepenit de ger. Oană se opri să răsufle, căci nu mai avea aer. Rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dreaptă, sprijinit În cotul stâng, dar nu reuși să deschidă fereastra. Își dădu seama că nu are destulă putere pentru asta. Prinse cu dinții bucata de metal care deschidea geamul și o roti Încet, simțind durerea din ceafă. Reușise să rotească jumătate. Prinse din nou cu dinții și continuă rotirea spre stânga până ajunse la capătul mișcării. Geamul era Înțepenit de ger. Oană se opri să răsufle, căci nu mai avea aer. Rezista cu greu sprijinit Într-un cot. Dar trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În spatele voievodului, Îl auzeau, poate, oștenii care luptau departe, pe meterezele Cetății de Scaun. Iar apoi urmă infernul. Achingii se năpustiră spre moldoveni, ieșind cu miile din partea de sud a pădurii. Erau mulți. Nebănuit de mulți. Călăreau ridicați În șei, rotind iataganele deasupra capului. Brusc, se despărțiră În două limbi de șarpe, lăsând mijlocul liber. Iar din mijloc izbucni o linie deasă de săgeți scurte și groase. - Arbalete! apucă să strige Alexandru. Era prea târziu. Săgețile loviră cai și călăreți, transformând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șanse... Sunt acolo sute de achingii. - Urmărește-l pe Alexandru. Descrie-mi gesturile și efectele. - Până acum e atacat doar din față. Dar alți akingii vin din spate. Lovește de sus cu sabia. Un achingiu parează cu iataganul și se rotește, Îl atacă pe Alexandru jos, lateral... Alexandru blochează cu buzduganul, face un pas la stânga, lovește cu spada, nimerește În platoșă, rotește brațul stâng... - Așa, copile... - Izbește cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne nimic... creieri Împrăștiați pe jos... - Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
față. Dar alți akingii vin din spate. Lovește de sus cu sabia. Un achingiu parează cu iataganul și se rotește, Îl atacă pe Alexandru jos, lateral... Alexandru blochează cu buzduganul, face un pas la stânga, lovește cu spada, nimerește În platoșă, rotește brațul stâng... - Așa, copile... - Izbește cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne nimic... creieri Împrăștiați pe jos... - Are copilul ăsta o forță În brațe... absolut inexplicabilă... - Poate de la pictură... Încercă să glumească Erina. - Da... așa spunea și el... - Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]