4,274 matches
-
praviețuit când, student fiind, am urcat în lift cu o doamnă ce purta acel parfum. După ce a coborât, am oprit liftul între etaje, m-am ghemuit pe podea și am rămas așa poate o oră întreagă, inspirând adânc acea aromă roză și încercând să-nțeleg unde, în trecutul meu îndepărtat, fusesem înșfăcat și târât cu o asemenea forță uriașă. Am mai simțit acel par fum în aglomerații, în magazine și troleibuze, mai curând în medii populare decât între oameni înstă riți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sfâșiat de nostalgie: era o vitrină cu bomboane de ciocolată învelite-n foiță de staniol, foițe roșii sclipitoare, vernil și intens violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai era ceva, lucrul cel mai enigmatic, o umbră, o mare umbră căzând peste vitrină. Totul ținea cât o clipire din ochi, totul se-ntindea parcă în cele mai senzitive zone ale memoriei mele. Nu era o imagine, era
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în pat mi-am dat seama, cu neliniște, că sub densul parfum franțu zesc cu care se dăduse în acea seară, pielea ei caldă și moale mirosea a... Extrem de slab, e drept, dar inconfundabil. I-am scos mai departe dantelele roz în care intimitatea ei era înfășurată, dar mintea mea deja nu mai era acolo. Corpul acela compact și viu, pentru care în orice altă situație mi-aș fi dat și pielea de pe mine, nu mă mai atrăgea deloc, de parcă n-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mama nu mai ieșea din cofetărie. Mă pierdusem de ea, aveam să rămân mereu acolo, în piața cu statuie uriașă. Am început să țip din răsputeri, ghe muit pe vine, când ușa s-a deschis și am zărit o mânecă roz și am știut că e mama. Un val de iubire, cum n-aveam să mai simt vreodată, m-a copleșit. Mama, cârlionții ei castanii, fața ei subțire, gâtul ei, brațele ei! M-am încleștat de șoldurile ei râzând printre lacrimi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
printre lacrimi, când am simțit aroma. Parfumul dulce, ușor men tolat, pe care n-aveam să-l mai uit niciodată. În mâna mamei era o pungă de hârtie cu margini zimțate. „Uite ce ți-am cumpărat!“ În pungă erau bomboane roze, discoidale, foarte ușoare, din zahăr expandat. „Le zice cerceluși“, mai zise mama. Ele miroseau așa, ele umpleau piața de parfum, încât statuia abia se mai zărea ca prin ceață. Și acolo, în vis, mintea mi-a explodat din nou și-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
spate!“, rân jise el. Pentru asta directorul îl bătuse zece minute-n șir în fața clasei, de-l umpluse de sânge. Dar tot nu se potolise. Afară ningea de rupea, vedeam pe geamurile cla sei. Se lăsase întunericul. Fulgii păreau acum roz și, dacă te uitai mult la ei, ți se părea că toată clasa zboară în sus, spre cer. Petruța stătea acum cu mine în bancă, pentru că la ora de desen puteam să ne așezăm cu cine vroiam noi, așa că toți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cum ar trebui interpretate, ce vrem să dovedim cu ele. Unul consta într-o poezie de Ștefan Neni țescu (?!) ale cărei versuri decupate ca un puzzle trebuiau reconstituite de copii. Unele versuri le păreau copiilor destul de suspecte: „Și una-i roză și miroase“, glăsuia unul, și trebuia să recompui toată poezia ca să înțelegi ușurat: se referea de fapt la o scrisorică de amor... Altul, devenit imediat faimos, zicea: „Mamița mare și pisica/ Veghez la timp să aibă lapte“. Toți copiii ne
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe câmp... Într-o dimineață, un puștiulică de clasa a cincea, care fusese dibuit și adus de urechi de instructorul lui, s-a smuls cu disperare din mâinile lui Ștefan și, încă strângând în pumn fragmentul cu „Și una-i roză și miroase“ (a trebuit să facem apoi altul), a sărit pe fereastră și dus a fost! Ajun seseră să se ferească de noi chiar și la sala de mese: cum apărea grupul nostru, striga unul: „Șase, stu denții!“, la care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
undeva, de departe, se auzeau triburi de păsări, dar parcă veneau din lumea cealaltă. O lumină puternică roșie tâșni în sus, după care soarele se înalță biruitor pe cupola albastră a infinitului. Pământul arăta minunat, iar lucrurile deveneau pe rând roz, albe, roșii, mov. Ne-am adunat în grupuri și ne-am pregătit pentru retragere. În depărtare se vedea un sat scăldat în lumina aurie a răsăritului. Fusese primul meu test, acceptat de bună voie, nu din rațiuni politice sau sociale
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
obicei, briza răscolea marea și agita frunzișul palmierilor așezați ca santinelele în fața hotelului. Am coborât pe plajă. Linda era acolo, în picioare, o siluetă superbă pe nisipul auriu. Era îmbrăcată într-o rochie de vară foarte lejeră cu dungi bleu roz și albe. Vântul de vară îi mula rochia pe trup, răvășindu-i parul mătăsos, blond, ducându-l peste gură. Nu știu de ce amândoi ne simțeam cuprinși de o groază, dar eu eram cât se poate de excitat. -Ești superbă, i-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ce a mai făcut între timp. Antoinette reprezenta pentru mine trecutul și acum o aduceam volens-nolens în lumea aventurii mele interioare. Avionul a aterizat curând. După câteva minute, Antoinette a apărut în ușă. Avea părul lung acum, purta o rochie roz și era foarte obosită. S-a apropiat, s-a oprit în fața mea și mi-a zâmbit. -Hello!.. -Hello!... Vorbea ca și cum nu ne-am fi văzut de ieri. Degeaba, nu mai aveam nici un fel de sentiment față de ea. Ne-am îndreptat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cortină?.. Linda era acum de domeniul trecutului. Asemenea actrițe nu-și găsesc niciodată loc în noul teatru. O revedeam parcă stând în picioare la marginea falezei, o siluetă în pantaloni deschiși la culoare și bluză albastru închis, cu o pălărie roz de soare pe cap. Îmbrăcată în culori atât de vii, era greu să se confunde cu peisajul. Era absurd, incredibil, dar imediat se evaporase parcă din mintea mea. Iahtul ei dispăruse și el, iar marea acum nu mai exista. O
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
că haină lui Moș Crăciun Când la noi vine-n Ajun. Violet și Indigo...în grădinile cu flori Întâlnite deseori. Albastru frumusețea culorii Așternută-n valul mării. Verde vară așa-s câmpiile Copacii și viile. Gri par norii de pe cer, Roz e floarea de măceș, Negru-i bobul de piper, Albă-i floarea de cireș.
Culorile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83561_a_84886]
-
tachineze pe Sylvie, când avea s-o sune în acea seară. El coborî în hol și făcu cunoștință cu singura rudă apropiată a victimei. Era puțin trecută de treizeci de ani, îmbrăcată în pantaloni largi, cafenii, și bluză de bumbac roz, ceea ce Sylvie numea pașaport vestimentar universal. Costumul închis la culoare al lui Weber - ținuta lui obișnuită de călătorie - o zăpăci și o aduse în situația de a-și cere scuze din priviri înainte să apuce să-l salute. Părul arămiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
siguranța aceasta se hrănea din convingerea că ele și-au îndeplinit misiunea umană, că nu mai au altceva de făcut. Autodeificarea mamei, disprețul cu care femeile care nu sunt mame sunt privite de cele care sunt, bălăceala aceea grețoasă și roz în lacul fermecat al celor alese, pe care toți și toate celelalte trebuie să le slujească sunt realități cu care nu mi-a plăcut să am de-a face, pentru că nu le-aș fi putut face față. Mă încearcă adesea
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
asta, n-ar conta deloc pentru el. Picioare robuste cu mușchi precum scuturile, iar între burtă și picioare, încă plin de spumă, cu o ghirlandă de păr negru, care continua într-o bandă pînă aproape de piept, sexul întunecat cu capătul roz. David era, m-am gîndit, exact așa cum David ar fi trebuit să fie. N-aș putea-o spune altfel. Tot ceea ce avea el aș fi vrut să am și eu. S-a îndreptat și m-a privit. Mi-a făcut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aer ponosit, înțesată de scaune și măsuțe joase. Camera părea ponosită nu din pricina faptului că era murdară, ci din pricina luminii. Pe podea era un covor roșu-aprins, scaunele erau tapițate cu stofă stacojie, tavanul jos era ornamentat cu spirale din ipsos roz, dar lămpile din pereți, ce răspîndesc o lumină verde și obscură, transformau culorile în nuanțe de cafeniu și făceau ca pielea clienților să pară cenușie, moartă. Intrarea se afla într-un colț al încăperii, iar colțul opus era ocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aparențele, un cavaler în armură gotică, întins în efigie pe o piatră de mormînt. Imaginea deveni mai clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră, iar la încheieturile noduroase avea ghimpi roz și violet, o tufă de spini purpurii îi ascundea organele genitale și un șir dublu de țepi de pe spinare îi țineau corpul la douăzeci de centimetri deasupra mesei. Capul nu avea gît, nici bărbie, și, pornind de la claviculă, se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la masa lui obișnuită discutînd febril cu alți doi profesori. Lanark se duse la o masă din colțul cel mai depăratat și imediat apăru o chelnăriță. — Aveți ceva maro, uscat și sfărămicios? o întrebă el. — Nu, domnule, dar avem ceva roz, umed și sfărămicios. Aduceti-mi un sfert de porție, vă rog. începuse să mănînce, cînd o voce aspră, ușor ezitantă, spuse: — Pot lua loc? își ridică privirea și o văzu pe fata matăhăloasă în salopetă kaki. Stătea cu mîinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Drummond. Du-te acolo. Dădu la o parte un manechin de croitorie și deschise o altă ușă. Thaw intră într-o cămăruță curată și ordonată în care, evident, locuia o femeie. Avea draperii înflorate, tapet în dungi și o pătură roz din satin matlasat. Mai erau o colivie aurită și ornată, o scrumieră în formă de craniu și mazăre înflorită într-o jardinieră la fereastră. Deschide garderobul, ordonă Drummond de afară. — Nu cred c-ar trebui să mă aflu aici. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw să meargă în liniște. îl conduse apoi prin întuneric pe o scară îngustă, care scîrțîia, deschise o altă ușă, o închise în spatele lor, atinse un buton și el văzu atunci lumina trandafirie a unei veioze cu abajur de satin roz. Erau într-un dormitor intim de la mansardă, cu tavanul înclinat. Femeia aprinse un radiator, își scoase haina și se așeză pe pat uitîndu-se la el. Thaw începu să se dezbrace. Ceva mai tîrziu, ea i se adresă cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rătăcite bînd dintr-o sticlă plată. — Am ajuns, zise Ritchie-Smollet, și intră într-una dintre partiții și se ciuci pe covor. Dormitorul avea un aspect prietenos, diminuat de mirosul de dezinfectant. Era luminat de o veioză cu abajur din mătase roz, plasată deasupra unui pat jos care ocupa o treime din podea. Erau taburete și perne pe post de scaune, dar mai erau și o masă scundă, un dulap și o chiuvetă minusculă. Lemnăria dintre plafon și grinzile podelei era acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dispar, iar cele noi nu au apărut încă. Rezultatul este că femeile și bărbații nu pot vorbi despre ce doresc unul de la altul. în demodata cultură a florilor, cum e cea din Tahiti, o fată purta un boboc de hibiscus roz după urechea stîngă, ceea ce însemna: am un prieten, dar aș dori doi. Și băieții o înțelegeau, vezi? Aristocrația europeană avea un limbaj sexual destul de sofisticat apelînd la evantaie, cutii de prizat tutun și monocluri. Dar astăzi lumea e atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark ajunse să-și îndrepte spinarea. Centrul cercului era gol. Mai departe, la dreapta, Weems stătea lîngă lordul și lady Monboddo. Microfoane se îțeau dintr-un strat jos de trandafiri așezat pe fața de masă. Toți oaspeții din partea aceea erau roz. De cealaltă parte, erau costelivi și maronii, incluzîndu-i pe cei cinci membri ai blocului negru care stăteau chiar în fața lui Monboddo. Cîțiva delegați de culoare vorbeau încet și nu dădeau atenție discursului. Weems spunea: — ... pentru mine va fi un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
repezea spre mine ca un uliu cu aripile desfăcute. „Maestre“, îmi striga Jeni Pop, „eu l-am iubit, maestre...“. O priveam cu inima strânsă, trecea prin fața mea în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz, mov, portocalii, fâlfâitoare. Îmi arăta buricul, pântecele... Sălta din umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să pun capăt acelui du-te-vino obsesiv. În spatele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]