3,323 matches
-
chiar, astăzi, din "adâncul viscerelor" unui artist) nu este un S.O.S.? Ea nu caută să farmece universul pentru plăcere, ci pentru a se elibera de el. Unde noi vedem capriciu sau fantasmă gratuită, existau, fără îndoială, angoasă și rugă. Fetișul primitiv, în care azi vedem un "poem-obiect" cu funcție simbolică, stă mărturie nu atât pentru libertatea spiritului, cât pentru aservirea strămoșilor noștri față de noapte, cu zeii, animalele și umbrele ei bântuitoare, acești creanțieri însetați de sângele datornicilor lor, oamenii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Premiul revistei „Poesis” (1994, 2000), Premiul Societății Scriitorilor Bucovineni (2001), Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Poezie „Nichita Stănescu” (2003). T. cultivă, în formule tradiționale, adesea de sorginte folclorică, o „poezie necesară, simplă, în formele miniaturii, crochiului, sonetului și rugii, cuvintele sunând tare, patetic, agitatoric chiar, sau stingându-se în murmure susurate și în frăgezimi de otavă” (Mihai Cimpoi). Permanenta afirmare a apartenenței naționale, patosul atitudinii sociale nutresc fiorul liric. Motive constante sunt înstrăinarea, casa părintească, mama rămasă mereu în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
sat care era bănuit de multe tâlhării, inclusiv de furtul celor trei cârlani ai noștri. Oamenii Îi ziceau Coroi, deși avea alt nume. Mama a făcut atunci o cădere psihică. S-a simțit vinovată pentru moartea individului. Era Încredințată că rugile ei l-au pedepsit pe cel ce ne-a lăsat și mai săraci și au avut un final pe care, de fapt, nu l-a dorit. S-a ocupat apoi, mulți ani, de copiii lui Coroi, ajutându-i cu ce
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
înlesnește contactul la nivelul S...u. Vorbim despre îngeri, ghizi spirituali, arhangheli, serafimi, heruvimi etc.; toți reprezint... pași, trepte c...tre Dumnezeu. Puțini oameni cunosc faptul c... moaștele sfinților adev...rați au al...turi cel puțin un înger care aude rugile oamenilor și comunic... cele auzite mai sus, unde se poate accelera îndeplinirea unor anumite lucruri. Puțini oameni știu c... pan... la Dumnezeu exist... o întreag... ierarhie angelic... ce cuprinde o varietate de entit...ți de lumin... care ne pot contacta
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
divinității, „pe afunzimea lumii trecând în lung oftat”. Mai mult, compune, după canonul ortodox, Acatistul preacuviosului părintelui nostru Sf. Dimitrie cel Nou, boarul din Basarabov (1942), o hagiografie unde cursul baladesc-narativ e întrerupt ciclic de condace și icoase, pline de rugi dramatice, febrile, de invocări ale Creatorului, comentarii teologice și meditații filosofice, încheiate invariabil cu ideea că fără Dumnezeu viața e vană: „Tremur ca salcia, Doamne, când sunt departe de tine/ Îndoiala îmi umple ființa”. Mai târziu va scrie un Imn-acatist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
Coloană dorică, București, 1972; Eroii verii, București, 1978; Patimi, București, 1978; Impact, București, 1987; Alo, televiziunea! Un „Jurnal de front” pe programul 1, București, 1992; Măcar un singur foc de armă, București, 1994; Cifrul pierdut, București, 1996; Angela - cântec și rugă, București, 1998. Repere bibliografice: Dumitru Lazăr, „Totdeauna marea”, CRC, 1969, 46; Dan Cristea, „Coloană dorică”, RL, 1972, 48; Mircea Iorgulescu, „Coloană dorică”, LCF, 1973, 8; Barbu, O ist., 102-106; George Poenaru, Efervescența unei iubiri, TMS, 1988, 6; Stănescu, Jurnal, III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
introduse prin această conjuncție drept realitate 5 și le ia ca atare În considerație. Ceva mai mult Încă. Dacă avem o problemă personală și dorim să cerem părerea Zeului În calitatea sa de prezicător, respectăm obiceiul comun de a ne ruga lui ca unui zeu. (D) Există credința că litera E deține puterea de a exprima o rugăminte tot atât de bine ca și o Întrebare: „dacă putem...” 1 spune fiecare dintre cei care spun rugăciuni, iar Arhiloh scrie: „Dacă puteam să-ating doar
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aspersiuni. Vorba lui Simonide: „Pentru aspersiuni aici găsești o apă pură scoasă din tărâmul Muzelor cu frumoase plete”. Într-un fel oarecare, prea savant Însă, Simonide o numeștepe Kleio ( D) „preasfânta” supraveghetoare a băilor și spune așa: „Este invocată În rugi... poartă un peplos fără fireturi de aur... din străfunduri divine ea scoate apa parfumată”... Prin urmare, Într-un mod cu totul greșit, Eudoxos 3 admite opinia care consideră această apă ca venind din Styx. Dacă aici au fost găzduite Muzele
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
această Înclinație pentru poezie, s-a trecut la folosirea sunetelor lirei și ale vocii 2 cel mai adesea pentru a exprima critici, pentru a expune În mod deschis o părere sau pentru a formula apologuri și maxime; În sfârșit, imnurile, rugile, peanurile În cinstea zeilor erau compuse și ele În versuri puse pe muzică, fie datorită unui talent natural, fie unei obișnuințe dobândite. Când era vorba despre divinație, nici Apollo n-a refuzat figurile de stil și elevația rugilor care i
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ființei muritoare, în care Dumnezeu își oglindește chipul. Familia spirituală în care se situează poetul este hotărât cea patronată de Tudor Arghezi, unii psalmi părând chiar variațiuni pe tema argheziană a orgoliului creatorului: „Cum să Te-ntâmpin, Doamne, - cu ce rugă? / Ai fost copac: acum ești buturugă. / Vrei să mă scol eu însumi din genunchi / Să-Ți fiu coroană verde, să-Ți fiu trunchi? / [...] Eu, cel bolnav de bine și de rău,/ vrei să mă-nalț aici în locul Tău”. Starea dominantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Paltinul apare ca „nuntaș” la nunta-moarte a păstorului mioritic: „Brazi și păltinași/ i-am avut nuntași”. Paltinul și bradul sunt arbori cosmici, coloane ale cerului, stâlpi ai pământului. Acești copaci sunt primii afectați de stihiile haotice daimonice: „Domnul se ndura/ Ruga-i asculta/ și sufla un vânt/ Un vânt pe pământ/ Paltini că-ndoia/ brazi că despoia/ Munții răsturna.” (Mănăstirea Argeșului. În cadrul fitomitologiei, paltimul este considerat ca arbore consacrat unor zei sau eroi, mai puțin important decât bradul arbore sacru. Alături de
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
pentru a-și satisface poftele. Cel dintâi, îndepărta cu dispreț oamenii onești, înconjurându-se de instrumente oarbe, întrebuințând favoare și persecuțiunea pentru a răsplăti indivizii prin preferința sa; al doilea nu se ocupa niciodată de alegerea funcționarilor: solicitările, cerințele și rugile erau adesea rele pentru a-l hotărî. Unul disprețuia în general societatea, fiindcă o considera ca o trupă de înșelători pentru a-i sluji interesele sale; celălalt arăta același dispreț, fiindcă o considera coruptă, care nu se mai putea îndrepta
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mitice ale renunțării, ale eșecului taumaturgic, „vindecarea”mitică nerealizîndu-se la nivelul șamanic, magic sau fantastic. Cătălina rămîne amorsată numai la nivelul mithemului „ta legomena” adică la nivelul celor ce pot fi rostite: chemarea ei Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. fierbinte, rugile către Luceafăr, invocațiile repetate. La nivelul lui „ta dromena”adică al palierului „celor făptuite”eroina noastră rămîne În pură virtualitate. Cum am mai arătat „coniunctio” nu se realizează, schema dinamică ascensională de care pomenea Gilbert Durând În cartea sa „Structurile
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
unui Cristos redemptor atunci el trebuia să se poziționeze la stînga acolo unde se joacă dintotdeauna meciul justiției sociale. Noi suntem urmașii acestei eroine aproape mitice, nici noi nu mai avem fiabilitatea așteptării. Timpul este grăbit. Și atunci cînd la rugile noastre Mesia sosește noi nu avem sau nu știm ce să facem cu această sosire. Nu știm să gestionăm un miracol. Timpurile noastre nu mai sunt coapte pentru a relaționa cu misterul revelat sau În curs de revelare. Noi știm
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Christos. În iesle se născuse Împăratul lumilor și în palat dumnezeiesc se schimbase staulul lui Moș Crăciun. La această priveliște dumnezeiască, baba Iova căzu încremenită la pământ și strigă: - Maică preasfântă, fecioară slăvită, miluieștemă! Maica Domnului, cu vorbe blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc și, după obiceiul moașelor de țară, să taie buricul dumnezeiescului fiu. Era de altfel și moașă băbuca Iova și, ca toate moașele de la țară, purta o custurice, un fel de briceag ruginit, la brâu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
obstacolele pe care le-a întâmpinat în inițiativa personală de a înființa un cor bisericesc: „Chiar am încercat să fac un cor la biserică, dar n-am reușit, n-am cu cine”. Sărbătoarea cea mai populară în sat este considerată Ruga satului care are loc de Sfântul Ilie, în data de 20 iulie, organizată în clădirea căminului cultural. Deși avea inițial o influență religioasă, ruga s-a transformat într-o sărbătoare mai mult laică, prilej de întâlnire a rudelor la masă
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
dar n-am reușit, n-am cu cine”. Sărbătoarea cea mai populară în sat este considerată Ruga satului care are loc de Sfântul Ilie, în data de 20 iulie, organizată în clădirea căminului cultural. Deși avea inițial o influență religioasă, ruga s-a transformat într-o sărbătoare mai mult laică, prilej de întâlnire a rudelor la masă, de distracție și relaxare prin muzica asigurată de mai multe formații: „Duminica, când se ține Ruga, se merge la biserică, seara la căminu’ cultural
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
masă, de distracție și relaxare prin muzica asigurată de mai multe formații: „Duminica, când se ține Ruga, se merge la biserică, seara la căminu’ cultural, la dans” (elev, 16 ani); „...destul de important. Noi ieșim cu prietenii, la hram ne face Rugă. Îi bine că te mai întâlnești cu oamenii, familii cu care ai trăit bine ște-ai înțeles bine - n.n.ț” (agricultor, 36 de ani). Sprijinul sătenilor față de această sărbătoare se manifestă în implicarea lor financiară: „Oamenii plătesc o sumă. Care-i
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
a asculta formațiile pentru care au plătit (suma de bani strânsă este numai pentru a asigura muzica de către un voluntar sau de către preot și, după cum am menționat, depinde de situația materială a familiei și de numărul de persoane participante la Rugă). Fiecare organizează o masă festivă în familie la care sunt invitate de regulă rudele și, eventual, vecinii cei mai apropiați. Sunt amintite duminicile (ca zile în care nu se lucrează), sărbătorile cu cruce roșie în calendar, Crăciunul (cu obiceiul colindului
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
timp lacrimi mari, de care nu îi era rușine, pe care nici nu se mai străduia să și le șteargă. 10. Tovarăși de suferință "Cei care pentru țară, pios, s-au săvârșit, Au dreptul ca poporul să-i plângă-n rugi, smerit..." Victor Hugo, Cântecele amurgului La fel ca râsul, războiul îi e propriu omului. De mare preț în lupta cu angoasa metafizică, animalul poate fi valoros și în vreme de război, cu toate că acest tip de activitate e străin de natura
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
le> mele merite, cu adevărat însemnate, și ostenelile mele de mai mulți ani în unele privințe numai nemulțumitoare pentru mine și va aduce însămnata slujbă de acum la cunoștința Înălțimii sale, Domnului stăpânitor". Obiectivul urmărit era devoalat în încheierea scrisorii: ruga instituția-destinatar, Epitropia, "a mijloci o recunoștință vrednică meritelor mele, prin o distincție onorabilă (subl. ns.), care adeseori se hotărăște pentru merite mai mici, ba uneori, încă numai prin o protecție"43. Gestul său, aparent inoportun, dar care sugera oarecare frustrare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
lui Ipatie, însă e greu de stabilit dacă ele provin dintr-un comentariu, sau din omilii (așa cum au propus unii), ori din Chestiunile diverse: așa ar putea sta lucrurile cu fragmentul 4, care încearcă să explice că e posibil ca ruga lui Isus pentru iertarea ucigașilor săi (Luca 23,24) să se fi împlinit și, în același timp, iudeii să fi fost pedepsiți prin distrugerea Ierusalimului și împrăștierea poporului lor. Bibliografie. Toate textele sînt editate, cu introducere, de F. Diekamp, Analecta
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
troienilor puterea de a birui, pentru ca aheii să înțeleagă ce înseamnă să-l fi umilit pe fiul ei și ce înseamnă lipsa lui de pe câmpul de luptă. După oarecare șovăială (se temea de o sfadă cu Hera), Zeus îi primește ruga, înclinându-și capul în semn de fermă hotărâre. Iar după ce Ahile află de la Antiloh că Patrocles e mort, scoate un strigăt cumplit, pe care îl aude Tetis în adâncul mării și dă glas tânguirii funebre, însoțită în jale de toate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
n-ar rămâne fără Ahile nici dacă zeii i-ar reda tinerețea și puterea. Îl roagă să-și astâmpere mânia, să nu aibă o inimă neîndurătoare, să se lase înduplecat și să ierte așa cum până și zeii iartă, îmbunați de rugi și ofrande. Nu l ar ruga dacă propunerile lui Agamemnon n-ar fi pe deplin mulțumitoare, dacă nu i-ar fi trimis soli de vază și apropiați de sufletul lui. De ce să fi venit zadarnic la el asemenea oameni? Astfel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sau a lui Peleu, amândoi s-ar întrista foarte tare). Apoi, după admonestarea și implorarea lui Patrocles, începe să cedeze, chiar dacă nu de tot: îl trimite pe el. În momentul acesta, Ahile este cuprins pentru o clipă, sub forma unei rugi adresate lui Zeus, de o visare intensă și atroce, de viziunea crâncenei apoteoze a unei prietenii: ei doi, Ahile și Patrocles, doar ei singuri, cucerind Troia, după ce restul războinicilor, troieni și ahei deopotrivă, vor fi pierit în luptă. Nici într-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]