6,798 matches
-
-n creieri se-nsenină... Un vis absurd dar dulce... când moarta nebunie Înfige ochii lucii în mintea ta pustie Și ție ți se pare în noaptea-ți sufletească Că vergina se scoală mai veselă, cerească, Se-nchină lîng-altarul ce doarme în ruină Și bolta veche creapă... din cer o stea senină Privește și atinge cu raza ei de nea Pe vergina-nviată ce plânge cătră ea... MAIO M[ăria] Ta! ce-ți este? Ce ai? ȘT[EFAN] ............... Ce am? Nimică! Copil!... Numai icoana
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mândre ce le-am avut odată... Cari ca vechi icoane din zilele bătrâne Arătau visuri mândre doară din ceri venite, Ci-n sufletu-mi acuma stau stinse și urâte, Coprind încă ca mumii iconostasul lor Până ce vîntul-moarte le-a mormînta-n ruină, În ruina pustie a capului meu nins De vreme. - Altarul de-o pală rază-ncins E inima mea tristă, încinsă de durere, Vergina care, moartă, stă-ntinsă în tăcere E-amorul ce îl simt eu. E tristul meu amor Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le-am avut odată... Cari ca vechi icoane din zilele bătrâne Arătau visuri mândre doară din ceri venite, Ci-n sufletu-mi acuma stau stinse și urâte, Coprind încă ca mumii iconostasul lor Până ce vîntul-moarte le-a mormînta-n ruină, În ruina pustie a capului meu nins De vreme. - Altarul de-o pală rază-ncins E inima mea tristă, încinsă de durere, Vergina care, moartă, stă-ntinsă în tăcere E-amorul ce îl simt eu. E tristul meu amor Ce stins îl
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spărtura a bolții la steaua care zboară Pe țărmul lumei moarte... Eu auria speranță Ce-n cerul lumii, -n norii-i, lumina-i o balanță Și las-o rază albă candidă, blândă, lină, Pe-iubirea mea trezită din inima-n ruină. {EminescuOpVIII 168} dar cîteodată-nvie Un gând lunatec, palid, nebun, dar de lumină, Ce inima mea stinsă în noapte-i o-nsenină. Ș-atunci arunc-amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară, Prin bolta spartă s-uită la steaua care zboară Pe cerul lumei moarte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bolta spartă s-uită la steaua care zboară Pe cerul lumei moarte. Stea... aureea speranță Ce-n cerul lumii, -n norii-i, lumina-i o balanță Și varsă câteodată o rază blândă, lină, Pe-iubirea mea trezită din inima-n ruină. M[AIO] Nefericite Doamne, ce cruntă ți-e iubirea! De unde știi că poate te-așteaptă fericirea! Poate că-ncă amorul îți va zâmbi odată Tocmai în fiica dulce de tine adorată... De unde știi?... Și d -asta atâta te topești Încât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a * veni stăpînul! Nu se răstoarn-așa stupii * Moldovei, Nu intră nimeni când nu e chemat, N-a rămas casa fără câni, boieri! Un câne sânt Păziți-vă... Veghez. {EminescuOpVIII 189} PETRU RAREȘ 2254 ACT. 1 Marea ce-a înecat jumătate ruina bisericei dace (or tatare); un stâlp în mijloc, de care-i atîrnat-o liră. Petru doarme SCENA 1 PETRU (dormind) SCENA II MAIO, PETRU SCENA 3 PETRU singur SCENA 4 PETRU, MIRA (cu cununa de laur ) SCENA 5 PETRU (singur, se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Iar când se vor împlini aceste toate? Legenda zice: când Buga va suna de [sine] însuși, când sf[înta] mănăstire Putna se va lumina din morminte. 2254 Ca un rege stă Ciceul cu-a lui frunte ruinată, Atingând norii-n ruină, norii rupți și risipiți, Pe când mantia -i lăsată mai în jos de verzii umeri Se întinde și atinge cu-a ei poale râul Prut, O regală avangardă a-mpăraților Carpați. {EminescuOpVIII 199} ALEXANDRU LĂPUȘNEANU 2282 [PROLOG] Versiunea A [BOIERI DE LA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dat gând de biruință mulgătorilor de iepe. Peste mări de mulți plutite, peste țări înfloritoare Aruncase lacom, mândru, ochii Asiei tartare. Împăcând cu gând de pradă ale triburilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din deșerturi, Pe cetățile-n ruine, pe noroadele strivite, Peste frunți încoronate au trecut a lui copite, Au făcut o-mpărăție peticită din bucăți Pe trei mări domnind păgânul și trei sute de cetăți. Căci ardeau cetăți și ziduri și corăbiile-n porturi Când venea, din loc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gând de biruință mulgătorilor de iepe... Pe[ste] mări de mulți plutite, peste țări înfloritoare Aruncase lacom, mândru, ochii Asiei tartare Împăcând cu gând de pradă ale stolurilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din deșerturi; Pe cetățile-n ruine, pe oștirile strivite, Peste frunți încoronate au trecut cu-a lor copite; Ca să-nfigă-n fața lumii semiluna nouăi legi Au surpat două imperii și pe paisprezece regi, Peste Asia ș-Europa el își întinsesc lanțul. Ce mai zi înfricoșată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
făclii ei le aprinde Și lui Muhamed în arme * ca făclii i le întinde Numai negri nouri cerul, arde grindă, cade ușă, Pe oraș căzu o ploaie de scântei [și] de cenușă. Din potopul cel de flăcări se înalță din ruine, Neatins, palatul mândru de-mpărați, ca o minune, Cu-a lui bolte arcuite, cu zidirea lui [cea] veche. Cum sosi Mohamed [---] și Cetatea fac pereche. Și pe tronul cel de aur Muhamed stătea cu fală, Curge sânge din cadavre pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stepe, Le-au [dat] gând de biruință mulgătorilor de iepe; Peste mări călătorite și cetăți înfloritoare Mohamet aruncă lacom ochii Asiei tartare, Împăcând cu gândul pradei ale triburilor certuri, El răsare peste ele, soare roșu din deșerturi. Peste munți, peste ruine, peste holdele strivite, Peste frunți încoronate trec a cailor copite, Ard cetățile-ntre ziduri, ard corăbiile-n porturi Când din loc în loc își mută el imperiul de corturi Ca-să-nfigă peste lume semnul nouăi sale legi Au surpat două imperii și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nota în giurul soarelui 2258 Vezi aripa-i dreaptă pe Roma, aripa-i stângă pe Romînia? Vulturul roman cu razele ochilor muiate-n Mediterana. {EminescuOpVIII 234} 2254 Vulturul își sângera pieptul de capul stîncelor cu părul de fier. Recea stîncelor ruină Încorporarea stîncei în Mihai Credința d-a fi o umbră a lui Mihai. Națiunea - stâncă. Generația - râu. Oamenii - valuri. [HILARIU] Ideea încorporărei lui Mars într-o sură stâncă din Carpați) Am văzut un june poetic ca viitorul, el scria doioasele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nebunie. Un amic a avut și el, dar acela [era] Marcu Vodă. Credința lui în destin. [ 4] Miron rămâne singur. Atunci apare și Mira. Scena dintre Tasso și Leonora în act V - o îmbrățișează. Ea fuge. Ea îmblă rătăcită prin ruinele pămîntului: "Munții gîndirei se spintec dinaintea mea, d-o parte verzi și înfloriți, muiați de lumină, de alta goi, slabi, arși, și sufletul meu buhă trece, trece rece și plângător în stîncele disperărei. Trebuie oare, trebuie oare să plâng, să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care muge ziua, cântă noaptea și se frământă prin valuri cu lungi, cu lungi țipete de amor... Somnul e surâsul morții. Noaptea, ea surâde tuturor, nu numai oaselor neființei... dar mie nu... căci acuma tu chemi stafia mea printre zidurile ruinei. ca să asculte giniile zburînde, glasul oaselor și a umbrelor - păcate... T[OMA] Și al meu b TOMA, MAGDALINA M[AGDALINA] Neci noaptea nu-i a mea... Cerul visează stele, pământul amoruri... tu mă chemi în ruine să visez stafii și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stafia mea printre zidurile ruinei. ca să asculte giniile zburînde, glasul oaselor și a umbrelor - păcate... T[OMA] Și al meu b TOMA, MAGDALINA M[AGDALINA] Neci noaptea nu-i a mea... Cerul visează stele, pământul amoruri... tu mă chemi în ruine să visez stafii și s-ascult vocea bufnițelor, a păcatelor. T[OMA] Și a mea... (cu delir ) Și a mea... Magdalino!... cartea ta nu-i destul de scrisă... trebuie să mai scrii o faptă în ea... Eu, care îmblu de mână
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vânduta cu sufletul... pe mine, îndrăcita din amorul unei umbre care am văzut-o o dată în viața mea. T[OMA] Îți voi da pe iubitul tău, 2257 [MAGDALINA] Neci noaptea nu-i a mea - pe când luna visează eu viu în ruine de mănăstire s-ascult bufnițele și glasul tău. [TOMA] Și ordinul meu! Ascultă, Magdalino! Când vezi acest nour negru înaintea ta gândește [că] eu sunt un nour în cer, tu umbra mea pe pământ...... fără mine tu n-ai fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
omenirei, ca să seci ca un vânt cald și omorâtor ce-neacă orce simțire din inimă, orce idee din cap. Iată poezia lui împlinită, iată cum își închipuia el pământul... Palide schelete cu ochiul mort, cu inima moartă, care îmblă prin ruina - pământ cătând să-și sugă sângele unul altuia. Oamenii credea în nemurire? Cînd? Când avea destul suflet ca să le-ajungă dincolo de mormânt. Acești oameni nu vor învia neciodată, căci sufletul abia li ajunge ca să-și poarte mizerabila viață prin lume
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unul, ei bine, el e doi... două ființe de tot deosebite... vijelie și pace... tron și mormânt... noapte și lumină... demon și angel. Una merge pe mărirea unui Cezar.......... cealaltă se-ngroapă-n praful unei curți vechi și meditează asupra ruinelor lumei... Partea [a] II [-a] a visului Satan ce învinge... partea mea cea forte... deșteptată numai din când în când prin a doua a mea ființă, prin ființa de înger care geme din când în când prin glasurile poporului - - și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și mână trecutu-n viitor. 11 2255 trecutul - o feerie-nmărmurită, viitorul - umbră. trecutul - marmură, prezentul - Dumnezeu, viitorul - umbră. 12 2254 Negre idei, ca [a] unui ce se prăvale-ntr-o prăpastie pustie ca trecutul. 13 2254 Durerea-i o ruină. {EminescuOpVIII 256} 14 2258 O stea ce cade, o ură a lui D[umne]zeu care s-a stins, un blestem ce a trăit o eternitate. Criminalul * Schwanzstern [stea cu coadă] 15 2254 O lume se sparge-n ceri, o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lung, e un trunchi răsturnat și putred care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu visători. Când sună din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu se scoală) MUREȘANU Se zbate miazănoaptea în inima de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Ci prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare Precum se fur speranțe în inime amare. Când somnul, frate-al morții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moartea-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... Poporul doarme! O clipă... două clipe - Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis. Eu, anul aspru, palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegîdăa satului) legea mea e moartea... gîndirile-mi - pustii! Gândirea mea e moarte, visarea: vijelii, Eu duc prin visul vremi a arderei făclii! Ieșit-am eu, ca astăzi națiunea ta s-o sting! Privește-n noaptea lumei!... A morții albă pară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se ridică negura roză, Mureșanu se vede dormind pe-o brazdă de flori, într-o câmpie minunată în [al] cărei fund se vede o dumbravă verde și munți verzi. În avanscenă se ridică, încungiurat[ă] de tufișe dese și sălbatece, ruina de marmură a unui monument roman. In timpul acesta melodia cea dulce urmează, pe care-o cântă, nevăzuți încă: ) {EminescuOpVIII 262} SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară, În suflet închis
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nor Din noaptea eternă prin raze apare Un sunt meteor. (În timp ce cântecul durează Mureșanu [doarme]; fața sa se descompune ca de-o fericire suprapământească și asupra frunții sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei. În // momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA [sau]SPRITUL [sau] IRIS (Albă și surâzândă. În păru-i blond ard stele, într-o mână crinul luminei, în cealaltă o coroană de lauri de argint) Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o mână crinul luminei, în cealaltă o coroană de lauri de argint) Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma când din Umbră Lumina, eu, răsar Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei, încoronat de sori, Preced pe mândrul, \- -\ frumosul Viitori Ce-n nourii de secoli se zguduie închis Ca un frumos și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Scena înfățișază un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de-o parte stânci crăpate, unele țepene, altele răsturnate, de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a[unui] sat de colibe, risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă turnul vechi și negru a bisericii satului. Biserica de lemn cu ferestre mici cu zăbrele, cu muri parte risipiți cu acoperământ de șindrile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]