3,007 matches
-
Dositej Dimitrije Obradović ("în grafie chirilica": "Доситеј Димитрије Обрадовић"), născut la 17 februarie 1742, Ciacova, Imperiul Austriac (în prezent: Timiș, România) și decedat la 7 aprilie 1811, Belgrad, Principatul Șerbiei (în prezent: Șerbia) a fost un călugăr, scriitor și traducător sârb, un mare iluminist care a influențat puternic cultură sârbă prin scrierile sale. S-a născut în Banat în localitatea Ciacova, dintr-o familie de sârbi. De mic a învățat atât limba sârbă, cât și limba română. După moartea părinților, rămâne
Dositej Obradović () [Corola-website/Science/302817_a_304146]
-
născut la 17 februarie 1742, Ciacova, Imperiul Austriac (în prezent: Timiș, România) și decedat la 7 aprilie 1811, Belgrad, Principatul Șerbiei (în prezent: Șerbia) a fost un călugăr, scriitor și traducător sârb, un mare iluminist care a influențat puternic cultură sârbă prin scrierile sale. S-a născut în Banat în localitatea Ciacova, dintr-o familie de sârbi. De mic a învățat atât limba sârbă, cât și limba română. După moartea părinților, rămâne în grija unchiului, care vrea să-l facă preot
Dositej Obradović () [Corola-website/Science/302817_a_304146]
-
Șerbia) a fost un călugăr, scriitor și traducător sârb, un mare iluminist care a influențat puternic cultură sârbă prin scrierile sale. S-a născut în Banat în localitatea Ciacova, dintr-o familie de sârbi. De mic a învățat atât limba sârbă, cât și limba română. După moartea părinților, rămâne în grija unchiului, care vrea să-l facă preot. Tânărul visează însă să ajungă monah și așa ajunge să fugă cu un călugăr călător spre Turcia, dar este prins și întors acasă
Dositej Obradović () [Corola-website/Science/302817_a_304146]
-
prin întreaga Europa. A călătorit prin Albania, Dalmatia, Corfu, Grecia, Ungaria, Turcia, Franța, Rusia, Anglia, Italia. Se reîntoarce în România și pentru o perioadă de timp devine profesor la Iași. Apoi pleacă spre Germania, Polonia și Austria. Pe langă limba sârbă și română cu care a crescut, Obradović mai învăța o sumedenie de limbi și dialecte pe care le și preda. Învăța greacă veche și modernă, latină, germană, engleză, franceza, albaneză, italiană. În 1806 se mută în Șerbia, iar doi ani
Dositej Obradović () [Corola-website/Science/302817_a_304146]
-
-se 12 bătălii cu un rezultat nul. Bulgaria a intrat în război de partea Puterilor Centrale după ce a investit sume mari în armata în urmă războiului din 1878, devastând Serbia care nu a putut face față pe două fronturi, liderii sârbi plecând în exil în Corfu. În 1916, România intră în război, într-un moment favorabil pe frontul de est, în timp ce armata rusă condusă de Drusilov, înainta puternic. După înfrângerea de la Marna, germanii au aplicat o nouă strategie, aplicând planul de
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
de credincioși ortodocși de stil vechi (din București și dintr-o parte a Moldovei). Conform unei alte estimări, în anul 2007 în România trăiau peste un milion de adepți ai bisericii ortodoxe de stil vechi, îndeosebi ruși lipoveni, armeni și sârbi. În anul 2008 în România existau 130 de biserici, schituri și mănăstiri pe stil vechi.
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România () [Corola-website/Science/303385_a_304714]
-
certitudine că a fost clădit pe temelii vechi în anul 1793 de către contele Lázár Karátsonyi. Atât clădirea cât și parcul au fost decorate pe întreg parcursul secolului XIX și până în primii ani ai sec. XX. După Primul Război Mondial ocupația sârbă aduce primele devastări, prefigurând parcă jaful la scară mai mare ce va urma în anii 1948-1989. Grevat de datorii, ultimul conte Karátsonyi-Keglevich Imre vinde, în anul 1935, ceea ce a rămas din domeniu, inclusiv castelul și parcul, Reginei Elisabeta a Greciei
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
(numele originar fiind Demeter Sztojakovich) (n. 5 ianuarie 1883 la Vršac, în Austro-Ungaria, azi localitate în Serbia, -d. 22 august 1946 la Budapesta) a fost un militar, diplomat și politician maghiar de extremă dreapta, de origine sârbă din Banat. Numele și l-a maghiarizat în anul 1927, dar cunoștințele sale de limbă maghiară au rămas destul de precare întreaga viață. Urcând în ierarhia militară până la gradul de general-locotenent, între anii 1936-1944 a slujit ca ambasador al țării sale
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]
-
prezentă numai mama sa vitregă, Maria Tereza. Franz Ferdinand a avut trei copii cu Sofia: La 28 iunie 1914 la ora 11:00 am, la Sarajevo, Franz Ferdinand și soția lui Sophia au fost asasinați de Gavrilo Princip, un tânar sârb bosniac în vârsta de 19 ani, membru al organizației Mâna Neagră. Acest atentat a fost motivul care a declanșat Primul Război Mondial. Gavrilo Princip, minor conform legilor de atunci, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare și a
Franz Ferdinand al Austriei () [Corola-website/Science/302926_a_304255]
-
Herțegovina și în proporție mai mică în Croația. De asemenea, sârbii reprezintă o minoritate semnificativă în alte două republici din fosta Iugoslavie, Republica Macedonia și Slovenia. i sunt recunoscuți oficial ca minoritate în România și Croația. Există o extinsă diaspora sârbă în Europa Occidentală (în Germania, Elveția și Austria), precum și în statele din America de Nord: SUA și Canada. În țările grăitoare de limbi germanice locuiesc peste un milion de sârbi: Luxemburg (2% din populația totală), Austria (3,8%), Elveția (2%), si Germania
Sârbi () [Corola-website/Science/299508_a_300837]
-
populația totală), Austria (3,8%), Elveția (2%), si Germania (aproximativ 1%). Din punct de vedere geografic, biserica acestei națiuni reprezintă bastionul cel mai occidental Creștinismului Ortodox din Europa, care a schimbat menirea istorică prin contactele cu Catolicismul și Islamul. Revoluția sârbă (1804-1815) a marcat renașterea Șerbiei moderne stabilizându-se că principat care s-a luptat cu otomanii, bulgarii și austriecii pentru supremația din Balcani. În 1918, Șerbia și-a pierdut independența în Regatul Iugoslaviei și și-a recuperat suveranitatea în 2006
Sârbi () [Corola-website/Science/299508_a_300837]
-
părăsit Uniunea Statală a Șerbiei și Muntenegrului, reprezentând ultima rămășită rămasă în secolul XXI din fosta Iugoslavie imediat dupa destrămarea Iugoslaviei în anii 1990. De asemenea, există o comunitate mare de sârbi în Rusia, a treia cea mai mare comunitate sârbă din Europa, după cea din Austria (1.000 de cetățeni austrieci sunt de origine sârbă) și cea din Suedia (7.000 de cetățeni locali sunt sârbi), dar și înainte de cea din Franța, cea din Germania, cea din Marea Britanie, și cea
Sârbi () [Corola-website/Science/299508_a_300837]
-
fosta Iugoslavie imediat dupa destrămarea Iugoslaviei în anii 1990. De asemenea, există o comunitate mare de sârbi în Rusia, a treia cea mai mare comunitate sârbă din Europa, după cea din Austria (1.000 de cetățeni austrieci sunt de origine sârbă) și cea din Suedia (7.000 de cetățeni locali sunt sârbi), dar și înainte de cea din Franța, cea din Germania, cea din Marea Britanie, și cea din Norvegia.
Sârbi () [Corola-website/Science/299508_a_300837]
-
german extrem de productiv, care a scris o operă vastă, printre care: "Istoria popoarelor germane și romane" (1824), "Istoria papilor, bisericii și statului", "Istoria reformei în Germania" (1839-1847); "Prinții și popoarele din sudul Europei", "în secolele XVI și XVII" (1827); "Revoluția sârbă." "Din documente sârbești și comunicări" (1829); "Papii din ultimele patru secole" (1834-1836); "Istoria Franței în secolele XVI și XVII" (1852-1861); "Istoria germanilor în secolele XVI și XVII" (1859-1869); Originea Războiului de șapte ani" (1871); " Originea și începutul războaielor revoluționare în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1994), precum și invitat la reuniuni internaționale organizate de Organizația Națiunilor Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Uniunea Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare etc. Literare: Alte: Cărțile traduse în alte limbi: Urmează traducerile "Cărții șoaptelor" în norvegiană, engleză, sârbă, croată, ucraineană. Cartea șoaptelor „Cartea șoaptelor” cuprinde multe evenimente importante ale popoarelor armene și române din secolul XX până anii 1960. Cartea a fost scrisă în 2003-2008. Cartea a fost nominalizată pentru Premiul Nobel de Uniunea Scriitorilor din România (2013
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
populației pe arii largi. a se poate referi, de asemenea la un schimb de identitate, pe care îl face cineva pentru a se identifica cu o etnicitate maghiară, deși are strămoși nemaghiari. De exemplu, Sándor Petőfi era maghiar, cu strămoși sârbi și slovaci. În Ungaria, originea etnică nu era considerată ca o stigmă, cu atât mai mult cu cât după 1526 țara însăși era dominată de străini, turci și austrieci (habsburgi). Pentru a clarifica acest concept, folosirea termenului de maghiarizare în
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
au așezat aici și unguri. Guvernarea habsburgică a favorizat în special așezarea germanilor, ca parte a politicii de germanizare. În secolul XVIII, Contele Antal Grassalkovich (care avea strămoși croați) a definit un plan de colonizare care intenționa să așeze coloniștii sârbi, rusini și unguri de-a lungul râurilor Dunărea și Tisa. Planul a fos respins de autoritățile austriece, dar a fost implementat parțial de către Grassalkovich care a așezat ungurii în zone din Bačka, inclusiv Kula (1749), Topola (1740), Miletić (1752), etc.
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
implementat parțial de către Grassalkovich care a așezat ungurii în zone din Bačka, inclusiv Kula (1749), Topola (1740), Miletić (1752), etc. Grassalkovich a dispus așezarea și a unor coloniști slovaci și germani pe celelalte domenii ale sale din actuala Ungarie. Istoricii sârbi consideră că Grassalkovich a așezat slovaci și rusini, împreună cu unguri cu scopul de a crește numărul acestora din urmă. Separați fizic de teritoriul lor etnic principal din Slovacia și Rutenia Carpatică, primele două grupuri etnice ar fi fost asimilate ușor
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
(n. 25 iulie 1894, Obljaj, Bosnia - d. 28 aprilie 1918, Theresienstadt) a fost un sârb membru al Mâinii Negre și responsabilul pentru asasinarea arhiducelui Francisc Ferdinand, eveniment care a declanșat Primul Război Mondial. Născut în Bosnia sârbească într-o familie de țărani, Princip a fost cooptat într-o societate secretă sârbească numită Mâna Neagră, cunoscută
Gavrilo Princip () [Corola-website/Science/304595_a_305924]
-
o familie de țărani, Princip a fost cooptat într-o societate secretă sârbească numită Mâna Neagră, cunoscută și ca „Ujedinjenje ili Smrt” ("Uniune sau Moarte"). Societatea urmărea distrugerea influenței Imperiului Austro-Ungar în Balcani, astfel încât să se poată realiza unificarea poporului sârb într-o națiune federală. Pentru atingerea acestui scop s-a apelat la toate mijloacele, fiind vehiculate mai multe variante; fie asasinarea unui membru al familiei imperiale Habsburgice, fie a unui înalt oficial din guvern. Din surse sigure se aflase că
Gavrilo Princip () [Corola-website/Science/304595_a_305924]
-
studentul lui Valentin Serov, Isaak Levitan și Konstantin Korovin. În 1901 călătorește la Munchen și studiază cu Anton Ažbe, absolvind în anul 1904. În anul 1906, la Paris o întâlnește pe Maria Jovanovic (1885-1960), fiica unui proprietar de hotel, imigrant sârb. Maria îi rămâne alături pe toată durata vieții. Împreună au avut două fiice. Încă din perioada colegiului a intrat în dizgrația Bisericii Ortodoxe, după ce a pictat o icoană considerată inacceptabilă, într-una dintre bisericile din Samara. Lucrările sale fiind considerate
Kuzma Petrov-Vodkin () [Corola-website/Science/304650_a_305979]
-
un preot, cărturar, fabulist, traducător și militant român pentru emanciparea românilor din Banat. S-a născut în familia preotului Zaharia și a urmat studiile la școlile sârbești din satul natal și din Timișoara, acolo unde s-a familiriazat cu limba sârbă și germană. Odată terminate studiile, devine învățator la Belinț (1794), iar mai apoi la Beregsău și mai apoi inspector școlar: "de la Cr. Direcție pentru vizitația școalelor rânduit". În anul 1801 urmează cursurile clericale la Timișoara, avându-i profesori pe Pavel
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
Mihail Roșu-Martinovici.. Pe cei doi dascăli Țichindeal i-a descris laudativ astfel: După ce termină, în 1802, seminarul teologic din Timișoara se întoarce în satul natal și devine învățător, apoi preot. În 1802 a tipărit la Buda o traducere din limba sârbă după Dositei Obradovici: Sfaturile înțelegerii celei sănătoase prin bine înțeleptul Dositei Obradovici întocmite iară acum întăia dată întoarse despre limba sârbească și întru acest chip în limba daco-românească așezate", iar în anul 1808 publică alte două traduceri — "Adunare de lucruri
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
protopopul Gheorghe Petrovici din Belinț și preotul Petru Popovici din Bocșa îi prezintă o petiție împăratului Francisc I, în numele tuturor românilor din Banatul-Timișan prin care susțineau drepturile românilor și stăruie pentru cultura națională românească, izgonită prin stăpânirea excluzivă a clerului sârb patronat de Mitropolia de la Carloviț, argumentând vechimea elementului românesc prin vechimea elementului romanic și susținea numirea unui director român peste școlile românești din Banat în locul răposatului director Dimitrie Ștefanovici. Ei cer să se numească: Petiția a fost probabil înmânată personal
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
ianuarie 1818 se stinge din viață la vârsta de numai 43 de ani, într-un spital din Timișoara. Este îngropat în satul său natal, Becicherecu Mic, conform dorinței sale. Literar, Țichindeal s-a ocupat de traducerea de texte din limba sârbă în română pentru a promova educarea și emanciparea maselor românești. Traduce mai ales lucrările marelui iluminist sârb Dositei Obradovici. Traduce și adaptează inclusiv unele fabule de mare circulație, pe care le-a publicat mai târziu, modificate ușor, ca fiind creații
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]