2,277 matches
-
soluție e să-i interzici să te folosească. Scurt, la telefon. N-are. Atunci vezi-te cu el și spune-i-o. Nu-mi stă să mă joc de-a... baba oarba, accentuez eu pe cuvîntul babă. Dar unde-s sărutările de altădată.. .ș.a.m.d. Sexul de altădată? Asta te tulbură, ierte-mi-se adevărul. Albumul e un omagiu. Nu pricep de ce te-ar supăra c-o să intri nud în istoria lu' pictura. Și, iarăși, ierte-mi-se adevărul: chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de învățământ. Al. Mânăstireanu P.S. Scuză faptul că pagina care ar fi trebuit să fie ultima a acestei scrisori a devenit prima. O mică neatenție pentru care cer scuze. Același Mă adresez și Doamnei, tov. dvs. de viață, cu respectuoase sărutări de mâini - felicitându-vă pentru sărbătorile creștinești, dorindu-vă „Mulți ani” cu sănătate deplină și mult spor material și mai ales de ordin spiritual în „Anul Nou 2011”. Același A.M. Am amintit la locul cuvenit că, la începutul lui septembrie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din afară ți ar oferi „palate de cristal”! Poate ne vom revedea cu bine la vară, dacă și Creatorul va voi să mă mențină apt de a ne întâlni. În final doresc să ai parte numai de bine, împreună cu familia. Sărutări de mâini Doamnei, tovarășa de viață, iar pe mata te strâng cu căldură la piept, unde încă mai pulsează o inimă care dorește ca în toată lumea să fie pace generală, armonie socială - în aceste vremuri de neliniști, de noi semne
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și-a prins urechile între filele cărții încă nescrise. Haideți să-l scoatem de acolo! De acord? Acum se aud aplauze. Copiii țipă, aplaudând inițiativa Magicianului persuasive, adulții tropăie, doi clovni își trag șuturi, iar o dansatoare îmbrăcată sumar împarte sărutări lungi, virtuale, tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi, piciorușele animalului se agită, ochii sunt holbați, înjectați. Unul dintre clovni instalează o poartă de fotbal, iar Magicianul așează Iepurele pe punctul de la 11 metri. Șut! Gooooool! Iepurele se chircește într-un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Observase că avea degete lungi (țigara le scotea în evidență, te determina să le privești cu cea mai mare atenție), cu unghii lăcuite. În fața femeii, un pahar cu vin alb, pe jumătate golit, așteptând atingerea acelor buze destinate (neapărat) unor sărutări nesfârșite, în timpul cărora exista riscul să fie zdrobite de alte buze, bărbătești. Își imagină, pentru câteva secunde, un astfel de sărut sălbatic, cu o astfel de femeie, sub ploaia fină a unor acorduri revărsate din acel saxofon. Nu putea să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să-l învăț să-și pună gentuța pe umăr. Uite la el cum o târăște. - Lasă-l, să nu-l cerți, îi cumpăr eu alta, și zicând acestea îi ieși nepotului în prag, îl îmbrățișă, îi ștampilă fruntea cu o sărutare și-l trimise la baie să se spele pe mâini. - Ți-a pregătit bunica ceva bun, special pentru tine...! - Ce anume, bunico? - Surpriză! Spală-te pe mâini și vino la masă! Ina nu mai avu loc să-și dezmierde băiatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe care mă sprijin cu toată pasiunea, cu toată dragostea. A Încercat din nou să mă sărute pe gură, dar nici de data asta nu a reușit. Atunci, m-a sărutat ca pe un copil, dar câtă dragoste În aceste sărutări! Cerul se deschidea feeric În fața ochilor mei ascunși la pieptul iubit, universul meu de visuri trăia În această clipă cea mai minunată vrajă a sa. Când am ridicat ochii de pe pieptul lui i-am văzut privirea, o privire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mi plac, se supără Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată, în vreme ce doamna Gavrilaș își frângea mâinile amuțită, parc-ar fi asistat la un cataclism. Fata însă se arăta măgulită de explozia aceasta și primea vijelia de sărutări gângurind ca o turturică. ― Victorie, domnule Gavrilaș! răcni în cele din urmă Titu, zvîrlindu-și pălăria pe pat cu un gest de general triumfător. Și povesti pe nerăsuflate cum a întîlnit pe Grigore Iuga, ce-au vorbit, cum era gata-gata să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o singură dorință stăpânitoare. Ea se apropiase și-și lipise corpul de el cu brațele mereu răsfirate. Nu mai vedea decât ochii ei, gura ei, sânii ei. O cuprinse brusc de mijloc și o răsturnă pe fotoliu, acoperind-o cu sărutări lacome. Nadina îi murmură la ureche cu același glas: ― Nu aici... Nu vreau aici... Îi alunecă din brațe. Apoi îl luă de mână. Și el o urmă ca un câine credincios. 6 A doua zi, îndată după dejun, Titu Herdelea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când o vedea prea plictisită... Totuși Grigore nu-l slăbea din ochi și-i urmărea discret toate mișcările, oricât recunoștea în sineși că exagerează. Se surprindea suspectând și pe Nadina, chiar în clipele cele mai intime. I se părea că sărutarea ei n-a fost sinceră, că a rostit cutare cuvânt de iubire cu o intonație ciudată... Îi era mereu teamă că își bate joc de sentimentele lui. Noua înflăcărare amoroasă îl îndemna să-și grăbească și el plecarea la București
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în rîs: ― Te cred, fiindcă nici nu ți-aș permite... să-mi faci semne! Pe urmă, ca să-l potolească, adăugă sentimental: ― Mi-ești simpatic, dar... Titu își pierdu cumpătul, o luă lacom în brațe și-i închise gura cu o sărutare însetată, căutând s-o apropie de pat. Ea primi îmbrățișarea cu o gîngureală mulțumită, apoi se desfăcu ușor, șoptind: ― De ce nu ești cuminte? Vrei să-mi pară rău c-am intrat?... Nu se poate acuma, crede-mă! Altă dată! Ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ea deschise ochii, care parcă luceau în întunericul ce umpluse odaia. Își legăna capul pe pernă, zicând cu o dulceață noua în voce: ― Nu... Iar după un răstimp ea întrebă: ― Acuma mă mai iubești ? Titu răspunse cu un val de sărutări. Îl opri cu o nouă întrebare: ― Acum crezi că te iubesc? ― Nu m-am îndoit niciodată, făcu tânărul Herdelea. Numai tu te-ai îndoit de iubirea mea. ― Să nu mă mai îndoiesc? murmură Tanța. ― Nu! zise Titu, crîmpoțindu-i buzele. Când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l slăbi până nu-și termină expozeul. Acasă îl așteptau pe Titu două scrisorele. Una, sosită prin poștă, îl anunța că Tanța va veni miercuri, după-amiază, pe la orele șase, când se mai întunecă puțin, și se încheia cu mii de sărutări. Cealaltă i-o lăsase aseară preotul Belciug, comunicîndu-i că pleacă în mare grabă, fiindcă revoluția a luat proporții mari de tot și are să ajungă curând și la București, încît orice întîrziere ar putea să-l coste viața... Lui Titu îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din ăla kitschos cu franjuri sau poate o lumânare-două cu cocos. Ne-am Înțeles? Ai grijă cum conduci. Sau nu. Nu mă suna dacă se Întâmplă ceva, cel puțin nu În următoarele trei zile. Distracție plăcută! strigă el, trimițându-ne sărutări În oglinda retrovizoare. E minunat, spuse Sammy În timp ce ne croiam Încet drum prin traficul de pe West Side Highway. Ca un copilaș care a scăpat de școală prefăcându-se că e bolnav. Am pus Monster Ballads (comandată de la un număr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mare precursor al luptei pentru independență”. În ceea ce privește conduita politică a lui Constantin Brâncoveanu, divergența de opinii, tranșantă în epocă, a evoluat către o comprehensiune într-adevăr politică. În jurnalul lui Petru I, atitudinea domnitorului față de Rusia este calificată ca „o sărutare de Iuda”. Alimentate de o singură sursă, jurnale și broșuri europene ale epocii aruncă vina înfrângerii de la Stănilești asupra domnitorului, a cărui conduită este chiar înfierată. Cuvântul trădare a fost preluat apoi de unii istorici și n-a ieșit nici
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nou. Însă amintindu-și de spusele tatălui său, răspunde, fără să-și dea seama foarte bine ce spune: Sunt a ta, dragul meu". Julien nu așteaptă să i se spună a doua oară, și acoperă încheietura, chipul soției sale cu sărutări umede. Încearcă să-i cuprindă trupul prin așternuturi. "O, încă nu, te rog!" Copleșită de groază, de un soi de panică instinctuală, Jeanne încearcă să câștige timp. Însă Julien începe să-și piardă răbdarea și, schimbând dintr-odată tonul, pune
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
omul acela". Însă Julien, în culmea excitației după săptămâni întregi de logodnă, își cere dreptul. Și imediat ce Jeanne se întoarce cu fața spre el, "o cuprinse strâns, ca un turbat, de parcă-i era foame de ea, și-i acoperi cu sărutări grăbite, cu sărutări care mușcau, cu sărutări nebune, toată fața și partea de sus a pieptului, amețind-o cu mângâieri". Nemișcată, neputincioasă, Jeanne, este cuprinsă de "o tulburare a gândurilor care nu-i îngăduia să mai înțeleagă nimic", când "o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Julien, în culmea excitației după săptămâni întregi de logodnă, își cere dreptul. Și imediat ce Jeanne se întoarce cu fața spre el, "o cuprinse strâns, ca un turbat, de parcă-i era foame de ea, și-i acoperi cu sărutări grăbite, cu sărutări care mușcau, cu sărutări nebune, toată fața și partea de sus a pieptului, amețind-o cu mângâieri". Nemișcată, neputincioasă, Jeanne, este cuprinsă de "o tulburare a gândurilor care nu-i îngăduia să mai înțeleagă nimic", când "o durere ascuțită o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
după săptămâni întregi de logodnă, își cere dreptul. Și imediat ce Jeanne se întoarce cu fața spre el, "o cuprinse strâns, ca un turbat, de parcă-i era foame de ea, și-i acoperi cu sărutări grăbite, cu sărutări care mușcau, cu sărutări nebune, toată fața și partea de sus a pieptului, amețind-o cu mângâieri". Nemișcată, neputincioasă, Jeanne, este cuprinsă de "o tulburare a gândurilor care nu-i îngăduia să mai înțeleagă nimic", când "o durere ascuțită o sfâșie fără veste". "Începu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să geamă, frântă în brațele lui, în timp ce el o poseda sălbatic". Din cele petrecute după aceea, Jeanne nu-și mai amintește nimic, căci "își pierduse capul". "I se păru doar că el îi strivise buzele cu o grindină de mici sărutări recunoscătoare". Apoi el mai încercă de câteva ori să se apropie, dar ea se împotrivi îngrozită. Se zbătu, iar când "întâlni pe pieptul lui același păr des pe care-l simțise mai înainte pe picior, se trase înapoi scârbită. În
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se poate mai decenți. Respectă întru totul codurile bunei-cuviințe. Abia la adăpostul unei plimbări sub clar de lună, pe pajiștea din fața castelului, Julien, strângând degetele logodnicei sale, cutează să-i dea acesteia, "încet, încet de tot", o primă și sfioasă sărutare. Și abia după ceremonia de nuntă Julien își îngăduie să-și sărute nevasta, departe de ochii nuntașilor, în timpul unei plimbări într-o pădurice. Cuprins de o excitație febrilă, Julien dă acum dovadă de mai multă inițiativă. Îi atinge urechea cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cuvinte. "Cu toate că aflase multe de când stătea la țară, Jeanne nu se gândea încă decât la poezia dragostei, așa că rămase nedumerită. Soția lui? Dar parcă nu era?" Julien, însoțindu-și vorba cu fapta, începe apoi s-o acopere pe Jeanne cu sărutări mărunte și grăbite pe tâmplă și pe gât, acolo unde se încrețeau primele fire de păr. "Înfiorată la fiecare dintre aceste sărutări de bărbat, cu care nu era obișnuită, ea își apleca instinctiv capul în cealaltă parte, ferindu-se de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Dar parcă nu era?" Julien, însoțindu-și vorba cu fapta, începe apoi s-o acopere pe Jeanne cu sărutări mărunte și grăbite pe tâmplă și pe gât, acolo unde se încrețeau primele fire de păr. "Înfiorată la fiecare dintre aceste sărutări de bărbat, cu care nu era obișnuită, ea își apleca instinctiv capul în cealaltă parte, ferindu-se de mângâierile acelea care totuși o încântau". Pentru prima dată de când se întâlniseră, se priveau drept în ochi, pătrunzându-și unul celuilalt în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cuprinsă fără îndoială de o presimțire întunecată, se întreabă cum are să fie viața lor împreună. În acel moment, Julien, punându-și amândouă mâinile pe umerii femeii sale, "o sărută pe gură, apăsat, cum ea nu mai fusese niciodată sărutată. Și sărutarea aceea îi pătrunse în vine și în măduva oaselor, și simți o zguduire atât de tainică, încât îl împinse pe Julien cu amândouă brațele, ca o nebună, și fu cât pe ce să cadă pe spate". Din acea clipă, în ciuda
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sexualității, de la cea mai adâncă ignoranță la cea mai abruptă revelație. Cocheta, dimpotrivă, își descoperă treptat senzualitatea în perioada Belle Époque, la început cu sfială, apoi cu tot mai multă îndrăzneală. Începe cu atingeri echivoce, abia simțite, trecând apoi la sărutări și la mângâieri mai mult sau mai puțin intime. Câteodată va merge chiar mai departe, ajungând să se joace cu focul, să danseze pe marginea îngustă a vulcanului sexualității... Ea intră, împreună cu partenerul său de sex masculin, într-o ecuație
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]