2,271 matches
-
slab. - Te cred. Dar totul este bine. Ai scăpat de ce a fost mai greu. Ți-am adus un buchet cu florile tale preferate. Știu că-ți plac foarte mult gladiolele albe. Erau în număr mare. Își atinse obrajii, mimând o sărutare. - Uită-te în pătuț și vezi prințișorul nostru. Cât e de frumos. Are numărul 10 pe mână. - O, ce micuț e! Ce frumos e! Dar cu cine seamănă? - E prea devreme să știi. Mai târziu îți dai seama. - Eu cred
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
neprevăzut, de speranțe și de promisiuni. Dragostea are multe spații și laturi de străbătut până să ajungă la apogeul frumuseții ei. Îi luă cu multă delicatețe o mână pe care o sărută, iar răsuflarea i se accelera vizibil. Nicole simțise sărutarea ca pe o dezmierdare în trupul ei necopt și nepregătit pentru ce avea să urmeze. Nu mai avea putere nici pentru 244 de a-l privi în ochi, iar dragostea lui Alin îi picura în suflet. - Ești foarte îmbujorată, iubirea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai zburau, doar timpul îi neliniștea fiindcă pașii lui erau repezi. Nicol părea o păpușică frumoasă. Dinții îi erau strălucitori și albi, părul răvășit în șuvițe negre, iar buzele își pierduseră din culoarea lor naturală părând mult mai roșii datorită sărutărilor lui Alin. Acesta se simțea eliberat de starea aceea euforică de dinainte. Îi zâmbi lui Nicole și lăsă ochii să vorbească în locul lui. Nici unul, nici altul nu mai spuseră nimic, se mulțumiră doar cu privitul. Într-un târziu, Nicole zise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să nu mă crezi, Petre. Dar eu am principiul meu: cînd vreau să știu ce s-a mai întîmplat în sectorul alimentar, de exemplu, îi dau întîlnire unei șefe de magazin, care mă place. Cred că înțelegi: un pahar, o sărutare... Aduc vorba în treacăt despre... Ei dă-o naibii, nici chiar așa! Îmi vinzi tocmai mie povești literare?! Un exemplu e chestia cu Popescu... Asta ți-o poți închipui și singur. Un bărbat, care de-a lungul unei zile muncește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la lucru. Era în schimbul de noapte. În atmosfera de izbîndă, privirea mea s-a oprit asupra ei... Am încercat timid, nu știu cum să-ți spun... Parcă eram adolescent. Învățat cu femei căsătorite, descopeream că nu mi-am trăit adolescența... Cîteva filme, sărutări de mînă la despărțire în fața casei unde locuia... Au fost și cîteva îmbrățișări... Eu eram încă în emoțiile începutului la Sinteză; livrasem primele cisterne și așteptam părerea beneficiarilor. Silvia lucra la laborator și părea fericită. După cîteva săptămîni, a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mult. Ehe !... Mihai-Mihai, clatină el din cap. În tinerețe am fost inginer horticol și-am avut în subordine cîteva hectare de seră. Cînd mergeam la cîte-o fată, uite-așa buchete de flori îi duceam! Eram tare pretențios: "fiecare petală o sărutare!" Și-mi dădeau, să nu crezi că ziceau nu, rîde bătrînul. Știi cu ce le luam eu ochii și le rupeam inima? mă întreabă el grav. Cu liliac alb, în ianuarie. Nici o floare nu-i prea rară ori prea scumpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bani. Și așa, azi, m’am trezit fără suma suficientă pentru plecare. Dar ce-mi pasă, voi găsi. Închipue-ți, Mica mea, că Lisette Bălteanu văzându-mă atât de turburată de lipsa de vești mi-a telegrafiat: „Așteaptă acasă două scrisori. Sărutări, Lisette“. Sunt în al noulea cer și plec miercuri, cu ce provizii voi găsi până atunci, pentru că și chestiunea închirierei s’a aranjat. Ți-am scris sau nu că sâmbătă a plecat de aici Chirana cu Iani, Gheorghe și Ștefan
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
câteva rânduri. Ține-mă la curent cu problema Cinci; nu fi prea crudă; pare foarte descumpănit. Te sărut cu toată marea mea afecțiune, cu țipete înăbușite de dragoste, de tristețe, de disperare. Toată lumea - Lina, Chirana, Iani, Costel - toată lumea îți trimite sărutări și sărutări de mâini, iar Lina mi-a spus pe când pleca cu covoarele: Mai avem copii prin casă, dar nimeni nu-i ca dumneaei. Mamina 10/1947 I 24 octombrie [1947], vineri dimineața, ora 7 Eri am avut o zi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ține-mă la curent cu problema Cinci; nu fi prea crudă; pare foarte descumpănit. Te sărut cu toată marea mea afecțiune, cu țipete înăbușite de dragoste, de tristețe, de disperare. Toată lumea - Lina, Chirana, Iani, Costel - toată lumea îți trimite sărutări și sărutări de mâini, iar Lina mi-a spus pe când pleca cu covoarele: Mai avem copii prin casă, dar nimeni nu-i ca dumneaei. Mamina 10/1947 I 24 octombrie [1947], vineri dimineața, ora 7 Eri am avut o zi extraordinar de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de-a dreptul formidabil. Voi afla, desigur, ce gîndește poetul... în epistola viitoare, dacă nu cumva ne vom vedea la Bacău, sînt sigur că o să am să-ți spun multe. Să lăsăm întîi pe ieșeni să citească revista... Doamnei Ani, sărutări de la Nuța dimpreună cu omagiul meu. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan </citation> (20) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”27 oct[ombrie] [1]967”> Dragul meu, Nici nu mă sculasem în dimineața asta cînd am primit telegrama ta. Ai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în zece zile să termin consultarea materialelor pentru Hasdeu și să trec la construcție . (Nu uita de adresele promise.) Am găsit noi lucruri extrem de interesante și revelatoare pentru o direcție a cercetării pe care am gîndit-o zilele acestea. Să vedem. Sărutări doamnei și Roxanei din partea soției mele, dimpreună cu respectuoasele mele omagii. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Aici se află încă Tratatul, vol II . Să ți-l iau? </citation> (35) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”12 octombrie 1968
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mai dau numele unor detractori, fiindcă nu merită să-i cităm etc. (nu trebuia amintit cursul: dușmanii vor spune: didactică). Dar nu aceste aspecte sunt esențiale în articolul tău, ci situarea pe aceeași baricadă. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Sărutări de mîini Anei, mult succes la școală Roxanei și lui Ducu. Cum te simți. Mai stai în concediu? Aștept răspuns și noutăți. </citation> (120) (121) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”30 oct[ombrie] 1978”> Dragă Costică, Pe data
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
eu aici la Cronica sînt mic și nu am vocația de spicher și nici nu mă bîlbîi și nu-s nici diplomat ca R. negru. Acestea fiind zise, ia-mă așa cum mă știi. Cu toată prietenia și simpatia, Nicu P.S. Sărutări de mîini distinsei tale Doamne. P.P.S. Să ne vedem cu bine și cît mai curînd. </citation> (6) <citation author=”N.V. Turcu” data =”[f.d.]”> Căline dragă, Poposind cîteva ceasuri în Bacău, te-am căutat pe la Institut, dar tu nu erai la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
data =”f.d.]”> [ Stimate prieten și coleg, Te rog să sprijini pe lîngă directorul Teatrului din Bacău identificarea Lebedei mele. Am nevoie de ajutorul tău direct. Aștept mai întîi observațiile tale clare și competente, în ce o privește. Mă sprijini, File? Sărutări de mîini Doamnei tale. Rămîn al tău, Nicu P.S. La Iași intră în repetiție, probabil, după ian[uarie]. </citation> Mircea Zaciu „Nu am nici o putere dincolo de Carpați” De la Mircea Zaciu (27 august 1928, Oradea - 21 martie 2000, Cluj ), figură reprezentativă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mi-aș da jumătate din viață ca să te văd În mâinile Pisicii Sălbatice și a tovarășilor lui beți - și cealaltă jumătate ca să te salvez de primejdia asta.“ Și În acest punct, bravul autor interpolează o ciudată confesiune: „Cea mai dulce sărutare pe care am primit-o În viața mea a fost când o femeie - o făptură blondă, pe terenul de vânătoare - s-a aplecat În șa și m-a sărutat În timp ce ședeam În șaua mea.“ Să considerăm că „ședeam“ conferă durată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am primit-o În viața mea a fost când o femeie - o făptură blondă, pe terenul de vânătoare - s-a aplecat În șa și m-a sărutat În timp ce ședeam În șaua mea.“ Să considerăm că „ședeam“ conferă durată și concretețe sărutării pe care căpitanul „a primit-o“ atât de confortabil, dar nu puteam să nu mă gândesc, chiar și la vârsta de unsprezece ani, că acest mod de a face dragoste În poziție de centauri era totuși Îngrădit de anumite limite
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sul de pergament, încearcă cu disperare să se apere, dar, atacat din flancuri, copleșit, e doborât, tăvălit, burdușit, ghigosit, gâdilat, fiecare cu jumătatea sa cucerită cu sacrificii și dragoste... Tatarilor!! Aer!! Mă ucideți!! strigă Ștefan râzând, sufocat sub ploaia de sărutări, dar bucuros de hârjoană. Sora intră ca o vijelie și începe să-i croiască pe spinare cu o joardă: Împielițaților!! Ați dărâmat cetatea!! Diavolilor!!... Olena și Petru, înțelegând că nu-i de glumit în fața dușmanului comun, cad la pace și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ștergare... În aer stăruia mirosul acru, înțepător al oțetului cu care mama frecase cu disperare trupușorul gol al puiului, ca să-i domolească fierbințeala ce nu voia să scadă. Acu se răcise de tot... "Tata căluțu!" Nu mai suportă ochișorii albaștri... Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Patimilor Domnului Iisus Iată, ziua de durere Plină de amar și jele, Iată, ziua cea de plâns Pentru Dulcele Iisus. Acum Iuda făr-de-lege Cu dușmani la Iisus merge, Că L-a vândut pe Cel Sfânt Pentru treizeci de arginti. Cu sărutare vicleana Și cu cuget de satana De Iisus s-a apropiat Și pe El L-a sărutat. Jidovii toți năvălesc, Pe Iisus toți îl trântesc, Mâinile Le-ncătușează Și îl duc cu mare pază Pe la Ana și Caiafa. Cu palmele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
au dat apă, De-am flămânzit, nu m-au hrănit, De-am vrut să ies cu ei la sapă Cu răutate m-au gonit. Aș vrea să sorb apa uitării, Să nu mai știu nici cine sunt, Să uit parfumul sărutării Și dragostea să n-o mai cânt. Aș vrea să dorm un veac de-arândul, Să uit de toți ce m-au știut, Să nu-mi mai pot întoarce gândul La câte-n lume am văzut. Aș vrea să fiu cel
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cu dulcegăria ei prea cunoscută. Zamfira cu umedă "guriță", cu flori pe "sînișor" consultă luna asupra simțirii din "inimioară", când pasărea doarme cu capul "sub aripioară". Elena fusese o "frumoasă îngerelă cu albe aripioare", dătătoare de "plăceri încîntătoare" și "dulci sărutări". Doi flăcăi mușcă sânul a două fete și le sărută după numărul mărgelelor din salbă, apoi pleacă "cîntînd în poieniță", cu "salba-n chinguliță". Originalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ieronim gol Cezara răcnește. Femeia este un izvor "de-ucigătoare visuri de plăcere", care se așează pe genunchii bărbatului și se anină de gîtu-i "cu brațele-amîn-două". Iubiții stau "mînă în mână, gură-n gură", își îneacă unul altuia suflarea "cu sărutări aprinse" și se strâng "piept la piept", el sărutând "cu-mpătimire" umerii femeii, ea lăsîndu-se "adăpată" cu gura: Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
entuziasm de Hasdeu, Vlahuță, cultivat mai târziu de Viața românească, nu s-ar putea ști pentru ce motive, compunea un soi de anacreontice dulcege și romanțe muzicabile, printre care prea cunoscuta Fă-ne, Doamne (" Cînd eram copii, odată,/ Mii de sărutări mi-a dat;/ Astăzi nu-mi mai dă nici una: Ea-i femeie, - eu bărbat"), Artur Stavri producea poezii fără sânge, caracteristice prin aerul de "fericire" împrumutat de la Duiliu Zamfirescu, Ioan S. Nenițescu (1854-1901) bolintineaniza școlărește ("La Sarmisegetuza stă mândrul Decebal
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
combată... Tipătescu: (fierbând mereu) Nu te teme, nene Zahario, deseară d. Cațavencu nu o să fie la întrunire, o să fie în altă parte la păstrare. Trahanache: ' Aide, mergi la dejun? Tipătescu: Nu, neică Zahario, mulțumim, am treabă. Du-te dumneata singur; sărutări de mâini coanii Joițichii. Trahanache: Bine, dar la prânz desigur. Deseară eu mă duc la întrunire, trebuie să stai cu Joițica, i-e urât singură. După întrunire avem preferanță... Tipătescu: (amețit) Da, neică Zahario. Trahanache: La revedere, Fănică. Tipătescu: La
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mai, iunie, iulie, da’ acuma mă duc, primăvara asta, anul ăsta. Hai că o fi vară, n-o fi primăvară.” „Tu nu ești normal la cap”... Zice: „Dacă te duci și Îl Întâlnești un doctor Gordan, transmite-i din partea mea sărutări și Îmbrățișări”. Ăsta o fost șef de promoție În radiologie la București și o terminat cu zece. Și v-au dus până la urmă la Gherla? Da. Și acolo m-o băgat cinci zile În carantină, că nu ne-o băgat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]