5,379 matches
-
Erau pur și simplu sătenii strânși fără pricaz pentru a se bucura de dărnicia de toamnă a naturii. Nicăieri n-am mai întâlnit atât de dezvoltat și pe tot atâta de armonios spiritul comunitar la Câșlița. Calendarul marilor întâlniri ale sătenilor era bine construit și pentru iarnă. După ieșirea din postul Crăciunului sfatul bătrânilor hotăra ziua, locul și tot programul de “vânătoare comunală”. Doar neputincioșii și copiii mici, alături de ei păzitoarele cuptoarelor intrate în lucru, nu participau. Până și cavalerii familiei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
conform spuselor de mai târziu, le-ar fi luat sovieticii, mari amatori de literatură pedagogică românească! În fine, după o călătorie amestecată, cai, căruțe și oameni pe calea ferată am ajuns de la Lugoj la Bichigi unde, cu omenia lor neinteresată, sătenii au primit la masă și tinerii basarabeni. * Împreună cu noi se afla la Bichigi Mara, fi ica lui Teoctist Gancear din Câșlița. Era elevă în clasa a VII-a de liceu și se retrăsese la Băilești, în Oltenia, unde urmau să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la râu. Le-au luat femeile să le spele. Dar, Persida, asta este treaba mea. Nu. Treaba dumneavoastră este să ne creșteți copii deștepți. O sală de clasă, un hol și o cancelarie. Aceasta era școala în care alături de copiii sătenilor învățau și se țineau de trăsnăi și ai noștri. Primii doi. Ca să nu se mai poarte vorbele, oamenii neacceptând moda hainelor “ nemțești”, a trebuit să le confecționez băieților costume bănățene tradiționale. Le-a convenit sau nu, oricum pantalonii, prin lărgimea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Și în sărăcia și nevoia acelui timp erau foarte multe înmormântări. Sărăcia deschisese un al doilea front despre care cărțile de istorie nu prea scriu. Se murea pe capete de tifos, de febră tifoidă. Între adevărurile care mi-au apropiat sătenii, copiii au fost cele mai frumoase. Venise de la București sau de la județ, nu mai știu exact de unde, o comisie de cercetare a stării copiilor înfiați. În Bichigi foarte multe familii, fie ele de români , de sași sau de șfabi luaseră
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a deschis pumnul, mi-au dat soldații fire de coadă pentru buhai. Stăteam cu mâna ridicată, palma deschisă a lovitură, numai bună însă de primit trofeul cabalin depus ca o ofrandă de către copil. Din nefericire pentru mine dar și pentru săteni, școala a fost ocupată de trupe, ceea ce însemna gândul unei staționări îndelungate și, ca urmare multe, foarte multe rechiziționări de la populație și, cum haina soldatului nu îmbracă numai oameni, sătenii erau speriați de ce li s-ar fi putut întâmpla familiilor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ofrandă de către copil. Din nefericire pentru mine dar și pentru săteni, școala a fost ocupată de trupe, ceea ce însemna gândul unei staționări îndelungate și, ca urmare multe, foarte multe rechiziționări de la populație și, cum haina soldatului nu îmbracă numai oameni, sătenii erau speriați de ce li s-ar fi putut întâmpla familiilor. În ce mă privește, doream ca toată munca noastră de dascăli să nu fie risipită și, luându-mi inima în dinți, m-am dus la școală, la comandantul trupei sovietice
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
În ce mă privește, doream ca toată munca noastră de dascăli să nu fie risipită și, luându-mi inima în dinți, m-am dus la școală, la comandantul trupei sovietice. Din umbra gardurilor simțeam că sunt îndeaproape ajutată de prezența sătenilor. Vă rog să aveți grijă de lucrurile școlii. Mai a les de documente. Doar pe baza lor, după război, vom putea arăta câte clase a făcut unul sau altul dintre elevi și... Înțeleg, doamnă învățătoare. Apreciez că , da că ar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ar fi încheiat înainte de a începe. Și ar mai fi ceva... Ce? Ne-ar trebui niște medicamente pentru dezin fectat fântânile. Sunt focare de febră tifoidă. Deja cred că v-ați mirat de câte victime face boala. Există așa ceva? Întrebați sătenii. Și au întrebat. Boală neboală, dacă ar fi fost după ei, numai să scape de armata de ocupație, ar fi astupat toate fântânile satului. Oricum satul a rămas al sătenilor iar școala a redevenit școală deși era vacanță. În toamnă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ați mirat de câte victime face boala. Există așa ceva? Întrebați sătenii. Și au întrebat. Boală neboală, dacă ar fi fost după ei, numai să scape de armata de ocupație, ar fi astupat toate fântânile satului. Oricum satul a rămas al sătenilor iar școala a redevenit școală deși era vacanță. În toamnă ne-am vărsat în compania a 4-a sanitară sub comanda colonelului Filip, de locul lui din comuna Dagâța, fostul județ Roman. S-a format Serviciul de Higienă și Profilaxie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
2 ani a cerut să fie urcată în sicriu lângă mama ei, să o sărute. Punându-și buzișoarele ei pe fața înghețată a moartei; a zis „Ce lețe ete mămuca!(”Ce rece este mămuca”!) Înmormântarea s-a făcut prin mila sătenilor, iar copiii au rămas în grija vecinilor milostivi. Dar, imediat după război au urmat ani cumpliți de secetă. Pământul n-a mai rodit și sărăcia cuprinsese satul. Totul se uscase, secaseră fântânile și pârâurile, oamenii răbdau de foame, iar vitele
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
vechil. Hallipa făcuse cu conștiința lui o tranzacție: ,,De-i vinovat, se va răfui la timp cu cei în drept". Până atunci obținuse de la comandament să-i fie lăsat la dispoziție. Lică fusese deci nevoit să descopere farmecul satelor. Printre săteni nu se prea știau bine rosturile lui. clar, de vreme ce era ocrotit de "boierii", nimeni nu-1 bănuia. Când totul se sfârșise, odată cu întoarcerea celor dintâi, Lică părăsise Prundenii fără ziua bună. Se dusese întîi la domnișoara să cerceteze pe Sia. întrevedere
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
meleag plin de legende și mituri, copilul, îndrăgostit de ele ca de vite, cai și mielușele, ajuns elev la școala primară, începe să cânte, fără prihană, la strană, la serbările școlii, să recite poezii și să ia premii spre lauda sătenilor, bucuria părinților și mândria fraților. Marile și sfintele sărbători îi umpleau sufletul cu frumusețea lor. La începutul posturilor, mama îl îndemna să coboare din pod, cu grijă, oalele speciale. În Vinerea Mare se mânca doar seara ceva, mama ținea post
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
căderea primei zăpezi a unui an. Asta ar fi o certitudine că, cel puțin, veacul a fost atins. Lucru atestat, de altfel, și de documentele de identitate, care, din momentul când au devenit un lucru obișnuit și obligatoriu pentru fiecare sătean, au pornit de la numărul declarat, atunci, de moșneag. «A fi, sau a nu fi, aceasta-i întrebarea!» Dar, ce importanță mai au câțiva ani în plus sau în minus? Omul a existat, există, încă, în memoria multor locuitori ai satului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe cinste. Cursul apei era “forțat”, “cuceritorii” (sau “eliberatorii”, cum își ziceau ei) treceau pe malul opus și... Odată, pe când “bătălia era în toi, animalele au părăsit imașul, în timp ce moș Andrei, paznicul câmpului, poreclit, nu se știe de ce, Zgaiban, de către săteni, era la postul său. A fost de-ajuns ca unul dintre “războinici”, Titi Mușat să răcnească din toți rărunchii: “Zgaibaaan!”, ca vaca lui s-o ia la sănătoasa. Iar exemplul ei a fost urmat de toate celelalte animale. Nici unul dintre
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
țară un amestec straniu de cucernicie și necredință, care se făcea remarcat doar la simpla rostire a numelui său întreg, pentru ca, după aceea, când ajungeai să cunoști mai bine omul, să constați că dihotomia aceasta devenea mai reală ca oricând. Sătenii, cei mai vârstnici, firește, și-l amintesc și astăzi: spătos, cu privire blajină și ochi calzi, cu suflet blând și cu o voce care știa a fi, la nevoie, atât de mângâietoare ca susurul unui pârâu, dar și viguroasă, tunătoare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ori să mângâie un suflet rănit, să îmbărbăteze sau să dea asigurări că Dumnezeu e mare și puternic și bun și drept, că El pe toate le vede și le cântărește cu dreaptă măsură. Cuvintele lui mergeau drept la inima sătenilor, care, după aceea, desfăceau portofelul și-l răsplăteau cum puteau mai bine. Abia la câtva timp după petrecerea evenimentului băgau de seamă că i-au dat, mult prea mult, că bănișorii intrați în buzunarele popii le-ar fi putut spori
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
i-ar fi hipnotizat. Unii chiar credeau că popa ar face farmece, ca să le ia cât mai mult; s-au apucat babele satului să descânte, să facă și să desfacă, dar - nimic nu s-a schimbat. Au înțeles, la timp, sătenii că Petru Toma - “ajutorul necredincios al lui Dumnezeu”, cum începuseră să-l poreclească - avea, înainte de toate, darul vorbirii, cu care-i cicerea. “Nu stă ăsta prea mult aici! Nu face el prea mult purici pe la noi! E bun de deputat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bine, deși nu prea mult în comparație cu alții. Îi plăcea, de asemenea (și, încă, foarte mult) vinul, vinul bun și parfumat ca gura de fecioară, vinul puterea-ursului, el însuși dătător de vigoare și de voie bună. Când era bine dispus - iar sătenii arareori și-l aminteau să-l fi văzut și altcumva - popa spunea că licoarea pe care o bea el înseamnă trei copii pe an, lucru ce se potrivea de minune cu numărul din ce în ce mai mare al gurilor de hrănit nou-apărute în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
alea bune. Se simțeau bine aici, deși dorul de țara lor le măcina sufletele. Au venit, apoi, copiii: Angelo, Maria, Iosefina și Nico, fiecare din ei o nouă rădăcină înfiptă în acest pământ nou, dar cald și primitor. De altfel, sătenii au început să-i cheme pe băieții și fetele din familia Soldan cu nume românești: Angelică, Maria, Fila sau Nicu. Cu trecerea anilor, siniora a încetat să lucreze, chiar dacă, uneori, țăcănitul ritmic al mașinii de cusut se mai făcea auzit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
În el, un bărbat de cincizeci și ceva de ani, chipeș încă, cu un păr blond și bogat de care cărunțeala pare să fi uitat și, mai ales, mereu cu zâmbetul în obraz și cântecul pe buze. Când îl aud, sătenii întâi tresar, oare să fie vorba de vreo caravană artistică ce trece prin sat și anunță, în felul ăsta, un viitor spectacol? Nu, nu, e nea Fănică Alexandrescu, cu căruța lui, “noroc, noroc, hai să trăiești, nene, încotro?, ia, mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cară... ... Dintotdeauna, caii au fost și au rămas marea lui iubire. Ca niște copii cu patru picioare, ca niște oameni - harnici, supuși, blânzi - dar fără grai, ca niște prieteni - apropiați, sinceri, devotați... ... Când a fost de s-au unit ogoarele sătenilor și-au dispărut haturile, el s-a trecut cu pământul tot, care nu era cine știe ce, nici prea mult, dar nici prea puțin, atât cât să-și poată duce cu el zilele și să-și hrănească bătrânețile; a avut, însă, la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
înainte, toată ziua. Glasul bătrânului se dogise, își pierduse mult din farmec. Țăranul cânta din ce în ce mai rar. Pieriseră și voioșia, și zâmbetul de pe chipul său, cu toate că el se căznea să dea măcar impresia că totul începe să fie ca mai-nainte. Sătenii înțelegeau că, în sufletul lui, cântecul se stingea încetul cu-ncetul. Și le părea rău. Căci erau siguri că existau încă multe melodii pe care nenea Fănică le ținea numai pentru el... Unde erau, acum, voioșia și pofta de viață
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Petrică al nostru la Pâine” Omul stătea puțin în cumpănă , dar ceva parcă l împingea într-acolo. Dacă, totuși, chiar la Petrică... De ce să nu mănânce și ăia mici o bucată de lipie? Însă, după ce lua contact nemijlocit cu adevărul, săteanul dădea cu căciula de pământ și trântea câțiva cristoși și dumnezei pe adresa cuiva anume... Și la moarte i-a fost hărăzită o întâmplare cu haz. S-a stins bătrânul ușor (la masa de prânz, pe când ținea lingura-n mână
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cât de cât în ordine, în sicriu. O lacrimă n-a curs din ochii văduvei, nici în zilele și nopțile de priveghi, nici la înmormântare, ori după aceea. N-a scos, însă, o vorbă timp de patru zeci de zile. Sătenii credeau că, de durere, moașa lor și-o fi pierdut graiul și o compătimeau. La parastas au auzit-o zicând: "Fie primit!" și "Dumnezeu să-l odihnească!" și-au făcut cruce. Nu numai de sufletul răposatului ci, mai ales, de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Fântâna La mine-n sat, în locul Fundătură, Se află un pârâu învolburat, Iar mai la răsărit, pe o ridicătură, Se află un stejar bătrân și aplecat. Sub el se află o fântână Unde au poposit săteni și mulți străini. Văd frunzele ce cad din ramura bătrână Și cum el geme după atâția ani. A fost bătută de viscole și ger. Pe lângă ea cernut-au fulgii de zăpadă. A fost stropită de ploile din cer, Iar la
F?nt?na by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83183_a_84508]