2,500 matches
-
Ești mulțumit? —Uuuu! strigă bucuros Matei dând viteză saniei. — Stai, nebunaticule, că ne răsturnăm! După terminarea derdelușului, urcând drumul înapoi Cecilia îi spune. —Tura aceasta mă lași pe mine să conduc. — Cu cea mai mare plăcere. S-au urcat pe sanie, Cecilia a condus la început cu precauție, apoi și-a luat din ce în ce avânt și pe la mijlocul drumului, neobservând la timp un dâmb, a intrat cu viteză în el și s-au răsturnat. S-a ridicat repede. Au! Ce-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
viteză în el și s-au răsturnat. S-a ridicat repede. Au! Ce-am făcut? Îl ajută și pe Matei să se ridice. Ai pățit ceva? N-am nici pe dracu’, au izbucnit în râs amândoi. Hai, să-i dăm sania băiatului. Nu încă să ne mai dăm de câteva ori. Tot eu am să conduc. —Cecilia, scumpo!o privea zâmbind cu neîncredere. S-au mai dat de câteva ori, sania fiind condusă perfect de Cecilia. — Acum putem să i-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dracu’, au izbucnit în râs amândoi. Hai, să-i dăm sania băiatului. Nu încă să ne mai dăm de câteva ori. Tot eu am să conduc. —Cecilia, scumpo!o privea zâmbind cu neîncredere. S-au mai dat de câteva ori, sania fiind condusă perfect de Cecilia. — Acum putem să i-o dăm băiatului. —Te-ai săturat de săniuș? — Am vrut să-și demonstrez că nu sunt o bleagă. Draga mea, cum crezi că m-aș fi gândit la așa ceva!? —Ei! Lasă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la așa ceva!? —Ei! Lasă, că te-am văzut cu câtă neîncredere mă priveai. Au urcat pe derdeluș până în capăt unde se pregăteau copiii s-o ia la vale. Observându-l pe Sergiu l-au oprit. —Sergiu, vino să-ți iei sania. Îți mulțumesc! Ai împărțit banii cu prietenul tău? — Da! Cecilia și Matei au mai urcat puțin mai sus pe o cărare înzăpezită fiind ahtiați după aerul proaspăt de munte cu miros de brad. Din vorbe, din glume iar s-au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
au luat pre Duca-vodă și pe alți boieri, pre toți dezbrăcându-i, i-au lăsat cu pieile goale...ș-au dus pe Duca vodă în Țara Leșască, și acolo au murit. Și cându-l duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu și unul murgu, și cu hamuri de teiu, ca vai de dânsul. Ocări și sudălmi, de audze cu urechile. Ș-agiungându la Suceavă, la un sat,...au poftit puțintel lapte să mănânce. Iar femeia gazda i-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
între "a fi sau a nu fi", "a avea sau a nu avea", și te epuizezi în zadar. Am făcut odată o plimbare spre un munte. Era zăpadă mare. Și vânt. La un moment dat a trecut în jos o sanie ce ducea fân. A trecut repede, iar aerul a păstrat un puternic miros de fân. Extraordinar a fost. Am urcat mult timp aspirând miros de fân. Mă întrebam atunci dacă va fi o zi în care funcțiile mele vitale se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
peste iriși până mă întorc. Nu fiți triste!" Balamucul valuri până și-n conserva de pește. Șotronul fetiței peste șotronul paznicului, peste șotronul Geniei. Doamne, cum poți îndura o așa suprapunere de zăpezi! Ieri ai nins alb, pășeam ca o sanie cu tălpile lustruite. Credeam că acea spumă de înger mă va acoperi până la inimă, până la tâmplă, credeam că într-o dimineață mă voi trezi cel puțin om de zăpadă într-un bloc de desen, dar nu a fost așa. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cudalbi, țintați în frunte, ciolănoși și grași, cum sunt mai buni de înjugat la car. Aud? (strânge iar surcelele) SMARANDA: Doamne, doamne! Bate tu darabana mult! Ai ceaun și apă, ce-ți mai lipsește pentru mămăligă? Da' plug, grapă, telegă, sanie, car, tânjală, cârceie, apoi coasă, hreapcă, țăpoi, greblă și câte lucruri altele care trebuiesc omului gospodar, ai tu, Dănilă? Iaca n-ai! Și mira-m-aș să le ai vreodată dacă nu dai din coate cum se cuvine. Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste se strecoară-ncet, și iar stă deodată, fără veste, răzimat de-un felinar. F4: Fața lui se lămurește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu a fost așa de frumoasă ca în seara aceea de iarnă, când înserarea ne făcea aproape să nu ne mai zărim iar cuvintele parcă apăreau de nicăieri... Într-o seară de iarnă, după ce alergasem toată ziua pe derdeluș cu sania, m-am așezat lângă sobă, ca acum, să aștept chemarea mamei la masă. Nu știu cum și nu știu nici când, dar somnul mi-a legat ochii și am adormit. Am început să visez cum coboram în fugă niște scări albastre, fără
ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
care s‐au maturizat repede și care și‐au cucerit spectaculos dreptul de a părăsi anonimatulʺ. 306 Daniel DIMITRIU (Convorbiri literare, 1979) IUBITA DE DEPARTE Pun urechea la pământ și ascult. Ce aud ? Aud iubita de departe ‐ înhamă renii la sanie, o aud respirând întotdeauna am așteptat‐o, de mii de ani pun urechea la pământ și iată că vine și mă‐nspăimânt... CĂTRE LUIZA Veni‐va timpul când‐voi fi țărână, însângerată floare de gutui... veni‐ va timpul când voi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri păsărești, pupuitul guguștiucilor, împreună cu nelipsitul croncănit al ciorilor, foșnetul grâului din Insula Mare și al porumbului din Insula Mică, în timp ce topoare spărgeau gheața de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
CAPITOLUL II PRÂNZ N u mai aveai loc de atâta trecut pe străzi: cum a venit s-a și instalat cu tot arsenalul de cărucioare, butelii, bidoane pentru gaz lampant, sacoșe de nailon, de camuflaj, coșuri de rafie și răchită, sănii cu spătar pentru copii, landouri din placaj, împreună cu pleiada de babe, moși, gospodine, în capoate de muselină, diftină sau mătase, imprimate cu trandafiri de-un roșu crâncen pe un fond verde-brotac, burlane, gaziere, lămpi de masă, numărul cinci sau unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mica pasăre își îndeplini promisiunea și veni în fiecare zi la ei. Când pasărea muri, în locul ei veneau în vizită puii ei. VESTITORUL PRIMĂVERII Venise în sfârșit și anotimpul primăvara. Acum câteva săptămâni copiii se dădură pentru ultima dată cu sania, iar acum abia dacă se mai zărea pe ici, pe colo, câte un petic de zăpadă. După o luptă cu ploile, vânturile reci și norii grei, soarele câștigase. Acum domina cerul. Își întinse victorios razele strălucitoare peste pământul înghețat. Copiii
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
albe. Startul de zăpadă a acoperit satul. Copacii și-au luat hainealbe, ca de sărbătoare. Casele au cușme albe, de nea. O plapumă sclipitoare a acoperit tot câmpul. Vrea parcă să țină cald grâului. Pe coasta dealului sunt copii cu săniile lor. Unii cad și fac mătănii, alții rostogolesc bulgări mari; construiesc oameni de zăpadă. Iarna copiii sunt fericiți. FLORI ȘI FLUTURI Primăvara a venit Cu alai de flori și fluturi. Crângul a înmugurit Mieii zburdă peste câmputi. Păsările ciripesc În
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
de la naștere la pragul de trecere, ne predă cuminte tăcerii și-o ia de la capăt cu altă floare. pasărea măiastră drumuri de noapte pe întinsul zăpezii fecundate de lună îmi sună în urechi din copilăria uitată. scârțâitul de os al saniei urnită doar de fornăitul și aburul cald al celor doi cai. departe, în urmă, sau înainte, plânsetul lupilor era însuși plânsetul nopții albite, căinându-și neodihna și veghea. pe-o astfel de noapte nu-i chip să adormi. glasul tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
acum a fost chemat în concentrare, pentru că așa o cerea țara... Și-a lăsat acasă femeia cu copilul plângând la poartă și a plecat, împreună cu vărul său, Todiriță... Era un început de primăvară nărăvașă, cu ninsori târzii. Îi ducea cu sania moș Pavel, tatăl lui Dumitru. Ședeau ghemuiți în paiele așezate pe podișca saniei. Nu le venea să scoată măcar o vorbă. Nici moș Pavel nu avea chef de cislă. Într-un târziu, Todiriță și-a dres glasul și a deschis
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lăsat acasă femeia cu copilul plângând la poartă și a plecat, împreună cu vărul său, Todiriță... Era un început de primăvară nărăvașă, cu ninsori târzii. Îi ducea cu sania moș Pavel, tatăl lui Dumitru. Ședeau ghemuiți în paiele așezate pe podișca saniei. Nu le venea să scoată măcar o vorbă. Nici moș Pavel nu avea chef de cislă. Într-un târziu, Todiriță și-a dres glasul și a deschis vorba, oftând: ― Ție, Dumitre, ce îți pasă? Tu ești sergent: „Soldat, drepți! Soldat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
când îl videm cum sî opintești lângă noi... ― După război ai mai aflat ceva de el? - a întrebat Dumitru. ― N-am mai știut nimica, pentru cî nu s-o liberat odatî cu noi. Mă tem c-o ramas în armatî... Sania luneca ușor. Din norii groși ce veneau dinspre târgul care se vedea deja pornise să fulguiască. La început rar, dar, pe măsură ce înaintau spre târg, a început să ningă răzbit, aspru și nemilos. Ningea răzbunător parcă... Au tras un țol peste
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sî batî vântu’, cî aici rămânim. Calu’ nu prea mergi împotriva vifornițâi - a apreciat situația moș Pavel. ― Bine că am ajuns aici. Că până la târg nu mai este multă cale - a răspuns Dumitru. În cele din urmă, au coborât din sanie, fiindcă era mai plăcut să meargă cu pasul sub ninsoarea neostoită. Mergeau tăcuți. Fiecare cu gândul lui... Moș Pavel a luat calul de dârlogi, îndemnându-l la drum cu vorbă de alint. Așa scăpa pentru o clipă de durerea din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pintru amândoi... Poati îț’ ave’ noroc. Într-un târziu, au ajuns la locul scris pe ordinul de chemare. Santinela de la poartă i-a oprit: ― Rămâneți pe loc. Dați documentele. Dumitru și Todiriță au întins hârtiile cerute. Moș Pavel, oprit cu sania mai departe, urmărea ce se petrece la poarta cazărmii. În câteva clipe, a sosit ofițerul de serviciu. A luat documentele, le-a studiat în fugă și a întrebat: ― Aveți valize? Unde sunt? ― Sunt în sania de colo - a răspuns Dumitru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cerute. Moș Pavel, oprit cu sania mai departe, urmărea ce se petrece la poarta cazărmii. În câteva clipe, a sosit ofițerul de serviciu. A luat documentele, le-a studiat în fugă și a întrebat: ― Aveți valize? Unde sunt? ― Sunt în sania de colo - a răspuns Dumitru - luând poziția de drepți. ― Mergeți și vi le luați, fuga, marș! Au alergat la sanie. S-au oprit în fața lui moș Pavel și l-au îmbrățișat pe bătrân. ― Rămâi sănătos, tată - a reușit să articuleze
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ofițerul de serviciu. A luat documentele, le-a studiat în fugă și a întrebat: ― Aveți valize? Unde sunt? ― Sunt în sania de colo - a răspuns Dumitru - luând poziția de drepți. ― Mergeți și vi le luați, fuga, marș! Au alergat la sanie. S-au oprit în fața lui moș Pavel și l-au îmbrățișat pe bătrân. ― Rămâi sănătos, tată - a reușit să articuleze Dumitru, simțind un nod în gât. ― Cu bine, bade Pavele - a rostit cu glas tremurat Todiriță. S-au dus la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Todiriță. S-au dus la cal și, mângâindu-i botul întins către ei, l-au sfătuit și încurajat: ― Să fii cuminte, murgule, și să-l asculți pe tata Pavel, că noi ne întoarcem degrabă... Au luat valizele de sub țolul de pe sanie și, fără să mai scoată vreun cuvânt, au pornit cu pas grăbit spre poarta cazărmii. De acolo și-au aruncat o privire scurtă spre bătrân. Moș Pavel mângâia calul pe frunte, privind în urma lor. Acest gest era semn că e
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
di ei, da’ mari-i Dumnezău șî i-a aduci acasî răpidi șî sănătoș’. Hai sî pornim la drum, cî sî troienești calea. Uiti cî o șî început sî batî vântu’... Odată cu aceste cuvinte, bătrânul a scuturat omătul adunat pe sanie, a urcat și s-a învelit cu țolul... A mai privit o dată spre poarta cazărmii. De ce? Nu știa. Poate că acel fior care i-a străbătut inima la gândul că pe cei intrați pe poarta cazărmii nu-i va mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]