2,312 matches
-
relata cum l-a văzut pe Homer într-un vis, care l-a asigurat că același suflet care i-a animat pe amândoi poeții i-a aparținut unui păun. Persius își arată amuzamentul față de teoria lui Ennius în una din satirele sale. Vergilius înglobează ideea în viziunea să asupra "Lumii de Dincolo" în cea de-a șasea carte a Eneidei. Metempsihoza este menționată din „"Doctor Faust"” (1592) a lui Christopher Marlowe. Măcinat de gândul că sufletul îi este damnat, se roagă
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
scrisese deja câteva povestiri fantasy, în această perioadă a scris primul roman aparținând acestui gen, "Glory Road", iar în "Străin în țară străină" și "I Will Fear No Evil" a început să amestece genurile hard science, fantasy, precum și misticismul și satira la adresa religiei organizate. Criticii William H. Patterson Jr. și Andrew Thornton cred că acest lucru este doar o dovadă a opoziției pe care Heinlein a resimțit-o multă vreme față de pozitivism. Heinlein a declarat că orientarea spre această nouă direcție
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
se încheie în aceeași notă regăsită și în "Luna e o doamnă crudă" și "Time Enough for Love" și anume aceea că libertatea poate fi găsită în teritoriile de frontieră. Romanul din 1984 "Job: A Comedy of Justice" este o satiră la adresa religie organizate. Câteva opere ale lui Heinlein au fost publicate ulterior morții sale, incluzând aici mai sus menționatele "For Us, The Living", antologia din 1989 cuprinzând corespondența cu editorii și agenții - "Grumbles from the Grave", jurnalul călătoriei întreprinse în jurul
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
în 1605 a avut loc o încercare de asasinare a regelui James VI și I,și stabilirea protestantă a sentimentului anticatolic puternic înrădăcinat. Oportunist:modificările politice și religioase necesare titularilor pentru a da dovadă de flexibilitate în convingerile declarate,ca satiră în cântecul popular "Oportunist". Adunarea Westminster(1643):numit de Parlament pe termen lung pentru a restructura Biserica Anglicană,a întocmit Confesiunea Credinței Westminster(care a devenit și a rămas "standardul subordonat" al doctrinei Bisericii Scoțiene și a fost influent în cadrul
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
de apă / Impozit pe țipete dac-ai stat capră / Râd cu dinții strânși, dar știi, mă seaca. E o viață de hamster, labirint fără cer / Poți să fii curat că lacrima și să mori de cancer Trecând peste o nouă satiră (Strîngeți bucile), ajungem la Dacă eram..., o teorie a meseriilor, unde Cheloo înșira paletă largă a posibilităților de împlinire profesională din România. Funcția cu cea mai mare căutare pare a fi cea de funcționar CNA: "Dacă eram l*b*r
Sindromul Tourette (album) () [Corola-website/Science/319638_a_320967]
-
mai multe ori; printre acestea se află film muzical horror "Phantom of the Paradise" (1974), filmul horror "Halloween" (1978) (unde joacă Jamie Lee Curtis, fiica lui Janet Leigh), "High Anxiety" (1977), "Fade to Black" (1980), "Dressed to Kill" (1980) și satiră horror "Scream" (1996) a lui Wes Craven. Tema muzicală de deschidere a lui Bernard Herrmann a fost folosită de rapperul Busta Rhymes în cântecul "Gimme Some More" (1998). Românul "What You See în the Dark" (2011) al lui Manuel Muñoz
Psycho (film din 1960) () [Corola-website/Science/319786_a_321115]
-
Green Day, activismul lui Lisa și dragostea ei față de Colin sunt numai unele dintre aspectele care reflectă această temă. Personajul negativ Russ Cargill este șeful Agenției de Protecție a Mediului. Criticul Ed Gonzalez a considerat că acțiunea filmului este o satiră la adresa reacției guvernului la efectele uraganului Katrina din New Orleans. Ian Nathan, de la revista "Empire", a criticat acest lucru, apreciind că filmul urmează o „agendă prea politizată aflată la limita polemicii”. James D. Bloom de la Muhlenberg College a comentat pe
Familia Simpson: Filmul () [Corola-website/Science/318992_a_320321]
-
poeților romantici germani, "Schwäbische Dichterschule". Este autorul operei "Povestea lui Muck cel Mic", pe baza căreia s-a realizat un desen animat în 2003 în Rusia. A scris basme romantice cultivând fantasticul popular autohton și oriental, nuvele cu accent de satiră social-politică. Hauff a fost fiul lui August, un jurist care lucra în administrația din Würtenberg, și al Wilhelminei (n. Elsässer). În 1800 tatăl lui a fost închis, fiind acuzat că ar fi membru al unei organizații revoluționare ilegale. Cu toate că a
Wilhelm Hauff () [Corola-website/Science/319281_a_320610]
-
portughez. În anul 1791, își publică primul volum de versuri Rimas (Rime) care nu a fost primit favorabil de toți membrii Academiei. Cu toate acestea, Bocage, prin spiritul său incisiv și critic, a știut să le raspundă printr-o violentă satiră. În perioada imediat următoare, se bucură de un crescând renume ceea ce trezește interesul marchizei de Alorna, aflată în acea vreme la Lisabona și care, ulterior, se transformă în protectoarea sa, eveniment foarte bine venit în viața tânărului poet, dat fiind
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
California" în cântecul ei "The Devil Came to Bethlehem". Temele și motivele din versurile lui Spektor cuprind dragostea, moartea, religia, viața citadina și unele fraze cum ar fi "săpători de morminte", copacul cunoașterii binelui și râului și numele "Mary Ann". Satiră lui Spektor este evidentă în cântecul "Wasteside", care se referă la românul satiric al scriitorilor sovetici Ilif și Petrov, intitulat " Cele doisprezece scaune", ce descrie orașul în care oamenii se nasc, li se taie părul și sunt trimiși la cimitir
Regina Spektor () [Corola-website/Science/316831_a_318160]
-
În anul 1835, au fost adoptate decizii referitoare la limitarea libertății presei. ""La Caricature"" încetează să mai apară; Daumier va începe din acel moment lunga sa colaborare cu revista ""La Charivari"". Deoarece caricatura politică devine imposibilă, noul subiect preferat al satirei își are izvorul în moravurile epocii. Această schimbare de registru reprezintă pentru Daumier o șansă, căci îi oferă ocazia de a-și înnoi stilul și de a dezvălui noi fațete ale talentului său. El asociază virtuozitatea reacției imediate, tipică reportajului
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
Teatrului Savoy al lui Richard D'Oyly Carte. El a preluat Teatrul Gaiety și, la început, a îmbunătățit calitatea burlescului de la vechiul Teatrul Gaiety. El a înțeles că spectatorii doreau o nouă alternativă pentru operele comice în stil Savoy și satira lor intelectuală, politică și a absurdului. El a experimentat unstil de teatru muzical cu haine moderne, pentru toată familia, folosind o persiflare plină de vervă, elegantă și romantică, folosind cântece populare și spectacole cu stil la teatrul Gaiety, Teatrul lui
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
care își permiteau, aceasta era o perioadă captivantă în dezvoltarea teatrului muzical. Încurajate de succesul spectacolului "Show Boat" (Spectacol pe vapor), echipe creative au început să urmeze "formatul" acelui hit popular. "Of Thee I Sing" (Cânt despre tine) (1931), o satiră politică pe muzica lui George Gershwin, iar versuri de Ira Gershwin și Morrie Ryskind, a fost primul muzical care a primit Premiul Pulitzer. "The Band Wagon" (Vagonul formației) (1931), a avut ca protagoniști pe cei doi parteneri de dans Fred
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
succes ușoare pe Broadway, inclusiv "On Your Toes" (Pe vârfuri)(1936, cu Ray Bolger, primul muzical de pe Broadway care a folosit, pentru efectul dramatic, dansul clasic), "Babes In Arms" (1937), "I'd Rather Be Right" (Prefer să am dreptate), o satiră politică, cu George M. Cohan ca președintele Franklin D. Roosevelt, și "The Boys From Syracuse" (Băieții din Siracuza) (1938), și Cole Porter au scris un șir asemănător de spectacole de succes, inclusiv "Anything Goes" (Orice e acceptat) (1934) și "DuBarry
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
de varietăți cu participarea publicului, care a avut 1,404 de spectacole, fixând un nou record pe Broadway care a fost apoi depășit de "Oklahoma!" În ciuda nenorocirilor economice și competiția susținută de film, muzicalul a supraviețuit. De fapt, mișcarea către satira politică din "Of Thee I Sing" (Despre tine cânt), "I'd Rather Be Right" (Prefer să am dreptate) și "Knickerbocker Holiday", împreună cu sofisticarea muzicală a muzicalurilor lui Gershwin, Kern, Rodgers și Weill și stilul dialogului alert pe scenă creat de
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
să continue în această direcție. Irving Berlin a folosit cariera unui trăgător de elită pe nume Annie Oakley, ca bază pentru "Annie are o armă" (1946, 1,147 de spectacole); Burton Lane, E. Y. Harburg și Fred Saidy au combinat satira politică și bizareria irlandeză pentru fantezia lor "Curcubeul lui Finian" (1947, 1,725 de spectale); și Cole Porter a găsit inspirație în piesa lui William Shakespeare "Îmblânzirea scorpiei" pentru "Sărută-mă, Kate" (1948, 1,077 de spectacole). Muzicalurile americane au
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
din România. A publicat două volume de versuri, o carte de aforisme satirice și a fost inclus în 7 antologii din Șerbia și România. În anul 2006 i s-a acordat premiul Radoje Domanovic pentru cel mai bun autor de satiră sârb din diaspora. A tradus în limba română o culegere de aforisme ale autorului belgrădean Aleksandar Cotric, „Incizii rapide” („Kratki rezovi”). A publicat texte, aforisme și versuri în NIN, Politika, Nosorog, ETNA, Ilustrovana politika. A fost tradus în macedoneană și
Goran Mrakic () [Corola-website/Science/320135_a_321464]
-
înainte de a se muta în Finlanda în 1906, pentru a-și termina studiile. Dupe revenirea în Rusia, a început să scrie ficțiuni ca hobby. A fost arestat și exilat a doua oară în 1911, dar a fost amnistiat în 1913. Satira vieții dintr-un mic oraș rus, prezentă în cartea lui "Уездное" i-a adus o oarecare faimă. Anul următor a făcut același lucru cu viața militară în "На куличках". A continuat să contribuie cu articole la diverse ziare socialiste. După
Evgheni Zamiatin () [Corola-website/Science/320358_a_321687]
-
1920. În cele din urmă, cărțile sale au fost interzise, iar lui nu i s-a mai permis să publice, mai ales după apariția romanului " Noi" într-un jurnal al emigranților ruși, în 1927. Romanul, deși este în principal o satiră la adresa totalitarismului perceput de autor în Uniunea Sovietică, este semnificativ din mai multe puncte de vedere. Poate fi privit ca (1) o polemică a socialismului științific optimist al lui H. G. Wells ale cărui opere au fost publicate anterior de Zamiatin
Evgheni Zamiatin () [Corola-website/Science/320358_a_321687]
-
Pianul mecanic" (1952), "a folosit cu mult entuziasm acțiunea cărții "Minunata lume nouă", a cărei acțiune folosise cu mult entuziasm cartea lui "Noi"". În afară de "Noi", Zamiatin a mai scris o serie de povestiri sub formă de basm, pe post de satire ale Uniunii Sovietice, cum ar fi cea în care un primar hotărăște că, pentru a-i face pe toți fericiți, e nevoie să îi facă pe toți egali. Astfel, îi va forța pe toți (inclusiv pe el) să trăiască în
Evgheni Zamiatin () [Corola-website/Science/320358_a_321687]
-
Bardem. El a colaborat în șapte ocazii cu scenaristul Rafael Azcona. Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără "Bienvenido, Mr. Marshall!" (1952), "Placido" (1961), "El verdugo" (1963) și "La escopeta nacional" (1978). Caracteristicile filmelor sale sunt ironia și satiră socială și politică. În timpul dicaturii lui Franco capacitatea să de a depăși cenzură și de a realiza proiecte indrăzneșe că "Minuni, joia" (Los jueves, milagro) l-au pus în evidență. În 1968, a fost ales șeful juriului la a optăsprezecea
Luis Garcia Berlanga () [Corola-website/Science/321207_a_322536]
-
Bogdanovici Lihodeev, "afară din Moscova la toți dracii", în Ialta. Printre punctele importante care urmează, este o portretizare satirică a grupării MASSOLIT și a locului de întrunire al acesteia, Casa Griboedov și spectacolul profesorului Woland la Teatrul de varietăți, o satiră la adresa vanității, lăcomiei și credulitatii celor recent îmbogățiți. A doua parte a romanului o prezinta pe Margareta, amanta Maestrului, care refuză să accepte disperarea iubitului. Ea este invitată la balul diavolului din noaptea Valpurgiei, unde Woland îi oferă șansa de
Maestrul și Margareta () [Corola-website/Science/320625_a_321954]
-
a convențiilor povestirilor pulp-SF. El reprezintă atât o critică a propriului gen, cât și un exemplu despre cum ar putea fi făcut acesta mai bun. "Martians, Go Home" (1955) este, în același timp, o farsă la scară largă și o satiră a debilității văzută prin ochii miliardelor de marțieni răutăcioși și invulnerabili sosiți nu pentru a conduce lumea, ci pentru a o scoate din minți. "The Lights in the Sky Are Stars" (1952) relatează povestea unui astronaut care încearcă să-și
Fredric Brown () [Corola-website/Science/321577_a_322906]
-
a mai umple EP-ul, inclusiv 2 live-uri de la începutul lui 1984, și cele 2 melodii de pe "Soldiers of Metal". Mai târziu în același an, Ian, Benante și Danny Lilker au colaborat cu Billy Milano pentru a produce albumul satiră "Speak English or Die" sub numele de "Stormtroopers of Death". Următorul album marca Anthrax "Spreading the Disease", a venit în același an și a fost urmat de un turneu european și unul american. Următorul album Anthrax "Among the Living", înregistrat
Anthrax () [Corola-website/Science/315289_a_316618]
-
și alte publicații străine articole în chestiuni de literatură ebraică. Debutează literar cu o poezie în "Revista literară și științifică" în anul 1876. În anul 1877 demisionează de la institut, în urma unor comentarii antisemite ale lui Urechia, și publică la Roman satira "Domnul Kanitferstan, extras din jurnalul unui trândav" care este un pamflet corosiv la adresa lui Urechia. Participă la salonul literar condus de Titu Maiorescu sau la "Junimea", unde se împrietenește cu I.L. Caragiale și M. Eminescu. În anul 1878, pentru o scurtă
Ronetti Roman () [Corola-website/Science/315396_a_316725]