6,494 matches
-
Vieți interzise”, TR, 1970, 21; Bogdan Ulmu, „5 romane trăite”, RL, 1973, 21; Zaharia Sângeorzan, Literatura-document, CRC, 1973, 48; Eugen Uricaru, „5 romane trăite”, ST, 1973, 12; Nicolae Manolescu, Cine uită nu merită, RL, 1975, 41; Virgil Ardeleanu, „Moartea unui savant: N. Iorga”, ST, 1975, 12; Nicolae Ursu, „21 h. 22’, seism: 4 martie și după...”, cartea unei clipe, LCF, 1977, 35; Ungureanu, Proză, 245-248; Vlad, Lectura, 187-191; Mircea Iorgulescu, „...unul dintre acele imprimate cu conținut românesc”, RL, 1978, 34; Vasile
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
lui Iov; apoi, un text a cărui autenticitate e discutabilă, o Culegere de dificultăți și de soluții, alcătuită sub formă de compendiu prin consonanța Evangheliilor, unde chiar titlul trezește nedumeriri în privința semnificației exacte a scrierii. Recent, M. Aubineau, acest mare savant și investigator de manuscrise, a descoperit în manuscrisul sinaitic grecesc 492, din secolul al IX-lea, două Omilii pentru Paști ale lui Hesychius de Ierusalim, unde e glorificată Crucea lui Cristos și este expusă și cristologia autorului. Hesychius era mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1992, un fel de monografie, ratată, despre crîmpeie din viața și opera lui Eliade. E evident că scriitura nu e domeniul său de rezistență, probă fiind și prefețele la unele reeditări ale unor romane. Ca bibliograf și editor al corespondenței savantului a înregistrat cîteva realizări importante, printre care ar fi de amintit primul volum (literele A-H) din corespondența savantului și cele două volume din cea primită. Nefiind un spirit critic, dl Mircea Handoca e un adulator total al personalității căreia
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
e domeniul său de rezistență, probă fiind și prefețele la unele reeditări ale unor romane. Ca bibliograf și editor al corespondenței savantului a înregistrat cîteva realizări importante, printre care ar fi de amintit primul volum (literele A-H) din corespondența savantului și cele două volume din cea primită. Nefiind un spirit critic, dl Mircea Handoca e un adulator total al personalității căreia i s-a devotat. În consecință, a început, din 1998, să publice o suită intitulată "Dosarele" Eliade, în care
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
Alex. Ștefănescu Savant și artist Tânărul critic literar Cornel Ungureanu s-a transformat pe neobservate în "bătrânul dascăl" din Scrisoarea I a lui Eminescu. în momentul de față, el știe totul despre literatură. "Universul fără margini (al literaturii) e în degetul lui mic
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
transformat pe neobservate în "bătrânul dascăl" din Scrisoarea I a lui Eminescu. în momentul de față, el știe totul despre literatură. "Universul fără margini (al literaturii) e în degetul lui mic." Cornel Ungureanu are acum, de altfel, și înfățișarea unui savant (seamănă cu Einstein). Părul cărunt, rar și zburlit, ochii albaștri clipind nedumeriți în spatele unor ochelari mari, cu rame negre, mustața inofensiv-fioroasă, totul intră perfect în portretul-robot al unui prizonier al bibliotecii care, ieșind în lume, se simte dezorientat. Este vorba
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
Părul cărunt, rar și zburlit, ochii albaștri clipind nedumeriți în spatele unor ochelari mari, cu rame negre, mustața inofensiv-fioroasă, totul intră perfect în portretul-robot al unui prizonier al bibliotecii care, ieșind în lume, se simte dezorientat. Este vorba însă de un savant înzestrat cu talent literar, în genul lui Mircea Eliade. Dacă începe să vorbească în public despre literatură, el își cucerește imediat asistența. Cine face greșeala să-l asculte mai mult de cinci minute ajunge dependent de farmecul lui. în aceste
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
sedus de depărtările miticului, spune Vernant, părea să existe, cu probabil cam mai bine de jumătate de secol în urmă, o netă separație. Cartea lui Olender, pasionantă după părerea mea, se străduiește să atingă două scopuri: unul "eretic", ar spune savanții de demult de la "Journal de psychologie", adică de a sonda chestiunea originii limbajului, dar și acela de a analiza tocmai cum de a ajuns primul obiectiv să pară simplă aiureală. Cîndva trebuie să fi existat o vreme cînd cele două
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
impune, aceste noi limbi își caută un strămoș ilustru, un "idiom ancestral" care să le fi conținut în germene, laolaltă cu toate celelalte limbi europene. Celălalt fenomen care ar putea fi semnificativ, cred eu, e legat de eforturile intense ale savanților din acea vreme de a inventa (nu de a descoperi, diferența e importantă) o limbă universală, o limbă a științei. Cele mai multe dintre proiectele acestea ale unei limbi universale apelează la sisteme formalizate, mai ales la matematică, dar există totuși cîteva
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
un Tânăr Prieten, ca un fel de alter ego când al unuia, când al celuilalt, Devotatul Amic. Redus la ultima schemă ideatică și tradus într-un limbaj cât mai uzual, colocviul din A fi, a face, a avea (1985) argumentează savant (ultrasofisticat, pe alocuri), în limbaj matematic, exemplificat grafic, aserțiunea că „întreaga aventură umană” se consumă între „polii verbelor fundamentale”, adică a fi și a avea. Primul e verbul „total”, primordial, „din care răsar toate numele (și toate pronumele) și toate
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
discursul intelectual modern pe celălalt sens, teoreticianul descoperă în potențialul ludic al literaturii cheia depășirii schizoidiei ereditare a psihicului colectiv occidental, marcat de o diferire agresivă perpetuă: între spirit și corp, între iubire și ură, între artist și filosof, între savant și preot, între ordine și transgresarea ei, între competiție și cooperare. S. se situează înăuntrul unei vârste anumite a culturii occidentale, iar cărțile sale sunt produsul unui drum à rebours, citind trecutul cu ochii prezentului și căutând la sursă determinările
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
sensul unei relativizări din ce în ce mai clare a valorii „științifice” a Septuagintei, versiune mult prețuită, după cum se știe, de înaintașii săi și mai ales de Origen. „Ceea ce se desprinde cel puțin ca foarte probabil la un examen atent al faptelor, scrie un savant modern, este că maniera de a vedea lucrurile a lui Ieronim a evoluat gradat într‑o direcție constantă, că a suferit schimbări, rectificări pe măsură ce a intrat în contact cu textul ebraic.” La originea acestei schimbări de perspectivă - pentru că este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
erau luptători care au adunat victorii și care s‑au stins curând. Nu rămâne, așadar, decât o soluție: a patra fiară este Imperiul Roman (cartea 7). Amplul pasaj pe care tocmai l‑am citat oferă o idee asupra a ceea ce savanții moderni numesc nivelul „istoric” al exegezei lui Theodoret: profeția este decodată pornind de la anumite date ale istoriei, capabile, în același timp, să confirme validitatea sa. Comentariul la Daniel oferă, de asemenea, foarte frumoase exemple pentru nivelul „metaforic” sau anagogic. Același
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apele murdare din afară.” (P. Brown, La Vie de Saint Augustin, pp. 286‑287) . Optat din Mileva, De schismate donatistarum I, 10, CSEL 26, ed. C. Ziwsa, 1893. . Peter Brown a evidențiat foarte bine caracterul legalist al donatismului. În opinia savantului anglo‑saxon, donatiștii „nu erau niște puritani în sensul anglo‑saxon al cuvântului”, ei își trăgeau forța „dintr‑o altă sursă: pentru ei era importantă curățenia grupului în legătura lui cu Dumnezeu. Asemenea vechiului Israel, acest grup beneficia de o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o măsură, în descendența suprarealismului românesc ilustrat de Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș.a., ralierea la acest patrimoniu fiind însă amendată de opțiunea pentru postura etică și recursul la imprecație; alteori de factură onirică, având puternice inflexiuni expresioniste, articulată într-o savant orchestrată construcție parabolică abstrusă. Poezia lui S., cu o componentă aforistică și oraculară definitorie, e aparținătoare neomodernismului contemporan, „înaltului” modernism sau extrem-modernismului. Nu este lipsit de tâlc faptul că, de pildă, termenul de referință pentru Ținutul bufonilor (2001) poate fi
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
an începe o muncă intensă de culegere a informațiilor și atestărilor documentare privind istoria românilor, acțiune favorizată de funcția de bibliotecar al Colegiului, pe care o deținea. Deprinde italiana și franceza, iar mediul roman îi dă șansa unor contacte cu savanți și oameni de cultură. După cinci ani obține titlul de doctor în filosofie și teologie. La întoarcere rămâne încă un an la Viena, pentru a se perfecționa în studiul dreptului, dar mai ales în domeniul metodelor de predare și de
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
anului 1956, la Paris, mai ales prin efortul organizatoric al lui Eugen Lozovan. Asociația și-a propus, chiar prin actul de constituire, „stimularea și, pe cât posibil, organizarea cercetărilor, gruparea și stabilirea de contacte între un număr cât mai mare de savanți care se interesează de problemele limbii române, luarea de poziții normative în chestiunile controversate, editarea unei reviste periodice și a altor publicații”, cu un caracter filologic mult mai larg cultural decât cel strict lingvistic. Revista „România Orientalis” trebuia să apară
SOCIETATEA DE FILOLOGIE ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289748_a_291077]
-
și Graham Gunn, Feng Shui. Armonia casei tale, [vers. rom.], Iași, Editura Polirom, 2003, p. 68. 120. Ivan Evseev, op. cit., p. 127. 121. Michel Pastaureau, Une histoire symbolique du Moyen Âge occindental, [Paris], Éditions du Seuil, 2004. Cartea lui Pastoureau, (savant care a meditat îndelung asupra simbolicii culorilor: L’Étoffe du Diable, 1991; Jesus chez le teinturier. Couleurs et teintures, 1998; Les Émblèmes de la France, 1998; Bleu. Histoirre d’une couleur, 2000; Les couleurs de notre temps, 2003; în colaborare cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
devotat „om de casa”lor302. Lui Constantin - viitorul mare stolnic (rang la care a ajuns în anii 1675, după ce fusese, pe rând, postelnic al doilea, postelnic apoi, după ce mânuise uneltele lui Marte la Ujivar, în 1663, și pe cele ale savanților la Constantinopol și la Padova, după ce își salvase viața de mânia unor Domni intempestivi, prin fugă, după ce suportase un exil în insula Creta) - i-a fost adusă prima nevastă de dincolo de Milcov. Era Safta, fiica hatmanului Alexandru Buhuș, nepoată de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
încearcă să adune o „definiție a morții” (pornind de la toposul „morții ca urmare a păcatului originar”), într-o secvență cu totul stimabilă, altfel, D. Russo a izolat, cu acribia-i cunoscută, câteva corespondențe ce lămuresc sursa - omilia lui Ioan Chrisostom. Savantul a identificat și alte prezențe chrisostomice în textul diaconului bistrițean 621. Nu mai insist, ca urmare, și îl las pe diacul Toader să-i explice cititorului „ce iaste moartea”: Că moartea altă nemică nu mai iaste, fără numai plata păcatului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vrea ca cititorul să-mi Împartă cu Honigberger vina de a se fi transpus vertiginos, un an mai târziu, deopotrivă Într-o orchestrație mai bogată și Într-un si bemol major, mai alegru. Mulțumiritc "Mulțumiri" Țin să mulțumesc aici câtorva savanți și, cel puțin În parte, prieteni de care se leagă, astăzi, numele lui Honigberger, În Europa și În Asia, precum și celor care au sprijinit direct acest volum. Întâi de toate, domnului Arion Roșu: fără impactul pe care l-au avut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
trupelor anglo-indiene (care vede În el „un despot de cea mai joasă speță”), și la care se raliază William Barr, William Lewis McGregor (Honigberger Îi grafiază altfel numele), Henry Lawrence (1806-1857) și William Godolphin Osborne (1808-1889), pentru ca tușa definitivă a savantului francez - „e imposibil să arăți cea mai mică simpatie pentru acest feudal cu obiceiuri neroniene” - să fie nu mai puțin necruțătoare, cf. Csoma de Kőrös VIII, n. 23. Vom vedea Însă că Honigberger păstrează o distanță strategică față de Dhian Singh
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai recent Floréal Sanagustin, „Parfums et pharmacologies en Orient médiéval: savoirs et représentations”, În Rika Gyselen (ed.), Parfums d’Orient = Res Orientales VIII, 1996, p. 197. Probabil cunoscut lui Suïruta și preluat de V³gbhaÚa, moscul animal e discutat de un savant jain, Hamsadeva (secolul al XIII-lea), În M•gapakÌiï³stra, vv. 653-738. Moscul - care poartă câteodată mitologicul nume de gandharva - e Întâlnit și ca •kÌa (propriu-zis „antilopă”, dar și „urs”) sau rÌya, termeni glosați de lexicografia sanscrită prin nșl³ñĂo hariña¡ („antilopa
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1835, cu observațiile ulterioare ale lui E. Jacquet. Astăzi există o mai bună percepție a cercetărilor de arheologie Întreprinse În India și În Orientul Mijlociu de către non-englezi, Într-o perioadă În care dominația engleză tindea, treptat, către cunoscutul apogeu. Dacă primul savant european care scrie o introducere În budismul indian Îi va rezerva un loc și lui Honigberger (cf. ediția postumă Eugène Burnouf, Introduction au bouddhisme indien, Paris, 18762), aceasta se datora deja interesului orientaliștilor francezi de a Începe diferite misiuni de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
remediu Împotriva holerei, are totuși, se vede aici, o insuficiență clară. Honigberger nu pare să fi Înțeles niciodată - iar faptul Îi asigură o poziție precisă În istoria științei - funcția și chiar obligativitatea laboratorului și a experiențelor În laborator, de vreme ce, În calitate de savant cercetător, speră să poată face descoperiri numai În mediul În care maladiile sau afecțiunile se produc. Astfel putem aprecia aliajul imposibil de scindat, În cazul lui, dintre experiența directă, sensul științei (medicală sau arheologică) și, la limită, chiar relevanța intervențiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]