2,615 matches
-
să le sfârșească mai repede, să poată trece la altceva, i se părea că pierde prea multă vreme și au devenit inutile actele în care întârzia cu mari plăceri înainte - precum mâncatul pe îndelete, tacticos și cu un anumit tipic, savurând nu numai fiecare fel de mâncare presărată cu mirodenii obișnuite sau cu ciudate frunzulițe aromate pe care nu se știe de unde și le procura, ci bucurându-se chiar de fiecare îmbucătură, așa cum făcea cu lichiorurile aromat-colorate sau cu vinurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tata ar fi găsit ceva de spus despre efectele nocive - dentare și psihologice - ale unor asemenea favoruri, dar pentru că era ziua mea, s-a abținut. M-am așezat pe un gărduț care dădea spre mare să înfulec vata de zahăr, savurând deliciosul contrast dintre dulceața sa incredibilă și consistența sa ușor înțepătoare, până când am devorat vreo trei sferturi din ea și mi s-a făcut greață. Era liniște pe faleză. Cuibărit în fericirea mea, nu dădeam prea multă atenție trecătorilor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cel mai puternic și mai chipeș bărbat de pe marginea bazinului din după-amiaza aceea, dar cu ochii de azi corpurile noastre albe și slăbănoage mi se par copilărești și vulnerabile. Am alergat înaintea lui și m-am oprit la marginea apei, savurând o foarte scurtă, dar neprețuită clipă de plăcută așteptare. Apoi am sărit; apoi am țipat. Bazinul nu era încălzit. De ce oare crezusem că este? M-a săgetat un fior de gheață și imediat am amorțit în urma șocului, dar prima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
veghează. Este opusul unei tăceri mormântale, are fiorii probabilității. Este însuflețită de sunetul produs când nu se întâmplă nimic. Nu ai parte de o asemenea liniște la Londra: de o liniște pe care s-o poți asculta, s-o poți savura, în care să te poți învălui. M-am pomenit că mergeam prin casă în vârful picioarelor și că zgomotele ocazionale de pași din stradă sau uruitul mașinilor mă deranjau. Am încercat să stau locului și să citesc ziarul, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tu. Era total absurd. — Dar e ridicol. Nici măcar n-am cunoscut-o pe Tabitha Winshaw. În 1982 nici nu știam de exsitența celuilalt. — Ei bine, ea știa evident de a ta. Findlay se rezemă de perete, examinându-și unghiile și savurând confuzia în care mă aruncase informația oferită de el. După un timp - și mai mult din răutate, bănuiesc - speculă cu răceală: — Poate că reputația ta literară a ajuns la urechile ei, Michael. O fi citit o cronică a unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prea credeam că o fac - ea m‑ar fi ascultat și m‑ar fi Înțeles. M‑ar fi Înțeles și ar fi fost de acord. Era aproape prea mult de Înțeles aici. M‑am dezbrăcat agale, cu grija de a savura fiecare minut din seara care abia se Încheiase, cu gândul mereu la modul În care Christian mă condusese dintr‑o cameră În alta, la modul În care mă privise cu ochii aceia adumbriți de genele lungi, cu bucla lui insistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Oricum, hai Înapoi. Julia dădu drumul draperiei. — Așteaptă o clipă. Se duse la șemineu și ținu un sul de hîrtie deasupra cărbunilor Înroșiți pentru a-și aprinde țigara. Apoi se Îndreptă și trase un fum, Își dădu capul pe spate savurînd gustul tutunului. Era aproape goală, stînd cu un șold săltat - relaxată și fără jenă În lumina flăcărilor de parcă s-ar fi aflat la marginea unui iaz, ca Într-o pictură victoriană luxuriantă, avînd ca subiect vechea Grecie. Helen stătea Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ierte că am țipat la el. Îl Întreb cum Îl cheamă. —Winston, Îmi răspunde el suspicios. —Mulțumesc, Winston. Ai ales o rută foarte bună. Apropo, pe mine mă cheamă Kate. Un nume atât de impozant, Winston. Ah, de la Winston Churchill? Savurează momentul Înainte de a-mi răspunde: Nu, de la Winston Silcott. 9.26: Cum Îmi croiesc drum dând din coate prin mulțimea din sala de așteptare, Îmi dau seama că am uitat ceva. Trebuie să sun acasă. Mobilul a ieșit din aria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
când Întunericul se argintează cu prima geană de lumină, Începi să Închei Înțelegeri disperate cu Dumnezeu. „O, Doamne, dacă-l lași să adoarmă singur, voi...“ Voi ce? Voi fi o mamă mai bună. Nu mă voi mai plânge niciodată, voi savura fiecare strop de somn pe care-l voi primi de acum și până-n ziua morții. Nu, nu o să adoarmă singur. Urletele experimentale ale lui Benjamin, de tipul „unde ești?“, au fost Înlocuite de o arie din toți plămânii à la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e latura dumneavoastră germană, doamnă Reddy. Mai târziu, după vițel, o bucată de flanel Împachetată Într-un burete de brânză, urmează tiramisu, un fel de cremă de bărbierit cu migdale În ea. Mâncarea e dincolo de orice Închipuire de proastă, Încât savurăm deja gluma pe care o vom Împărtăși În legătură cu asta. Și apoi dansăm. Dansăm mult. Îmi amintesc că am și cântat, dar nu-mi vine să cred. În ce stare să fi ajuns ca să cânt În public? „Și totuși o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
jur, pot să evaluez precis efectul pe care urletul mecanic Îl are asupra tovarășilor mei de călătorie. Cabina trosnește Încărcată static cu ostilitate: bărbați care vor să lucreze, bărbați care vor să se odihnească, femei care vor poate să-și savureze ultimele ore de libertate și nu vor să li se reamintească ce le așteaptă acasă, femei care sunt departe de copiii lor și se simt Împunse de ghimpele vinovăției. Pe fața mamei se citește un sentiment mult prea bine cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
urletul cascadei. „Care zgomot?“ l-a Întrebat bătrânul. Pegas se mai cabrează Înaintând câțiva centimentri și când Winston pune frână, se aude un muget ca al unei vaci muribunde. Morala poveștii fiind...? În oglindă, Îl văd zâmbind larg, viclean și savurând momentul. —Păi, eu cred că avem cu toții un zgomot de fond cu care suntem atât de obișnuiți că nu-l mai auzim. Dar dacă te Îndepărtezi suficient de mult, Îl auzi din nou și te gândești, Doamne, cascada aia făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ce iubire pură pentru adevărul adevărat (care este caracterul intrinsec al doctrinei lui Cristos), fără curiozități inutile, îi mîna pe acei oameni sfinți din primele veacuri să dorească nu atît să cunoască, ci să pătrundă adevărul cu sufletul, să-l savureze cu gustul interior, să se hrănească precum dintr-o pîine substanțială și vitală; așadar învățătura se făcea nu atît din cărți, cît viva voce, încredințîndu-se cele mai sublime taine 87; și aceasta doreau ucenicii cel mai mult, căci experimentau în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acestea, să fie ca și cum I-ar asculta glasul. Începeți făcîndu-vă semnul Crucii și înălțînd rugăciunea duminicală. Pe parcursul lecturii, luați seama la aceste două lucruri: I. să înțelegeți bine sensul celor citite; II. să meditați asupra acestor rînduri și să le savurați, cu adevărat, gustîndu-le în sinea voastră. Încheiați prin a vă propune vouă înșivă să transpuneți în viață ce ați învățat, aducîndu-I mulțumiri lui Dumnezeu și înălțînd rugăciunea Ave Maria! LECȚIA I În general despre viața desăvîrșită 1. Toți creștinii, deci
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
băiete? — David... (Mă Învîrteam prin camera de zi, Încercînd să-mi ajustez gîndirea pe măsura lumii acesteia la scară Înjumătățită.) Trebuie să presupunem că ea și Sansom aveau o relație. Poate dura de ani de zile. — Puțin probabil, spuse Hennessy, savurînd buchetul whisky-ului. De fapt, pe de-a-ntregul imposibil. — Au murit Împreună În patul lui. El strîngea În mîini pantofii ei, În mod evident erau implicați În cine știe ce ciudățenie de joc fetișist. Ajunge ca să-l facă pe Krafft-Ebing(##notă: Neuropsihiatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
focul. El a privit zîmbind la vehiculul mutilat, ținînd În mînă bricheta Încă aprinsă, și mă așteptam să-l văd Îndesînd o cîrpă În rezervor. Dar Crawford i-a adresat mașinii un salut milos și-a plecat fumîndu-și calm țigara, savurînd aburii de tutun turcesc. — Urăsc să fac așa ceva, Charles... dar trebuie făcute sacrificii. — Cel puțin nu-i Aston Martinul tău. — Mă refeream la sacrificiile noastre - e un medicament amar, dar trebuie să-l Înghițim amîndoi... Am pornit-o pe șoseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
afaceri cu filme? Îmi Închipui c-o să li se pară profitabile. — Așa cred. Au deja o idee pentru un film — Documentar? — Ai putea să zici mai degrabă că-i un film despre natură. — Natura sălbatică din Residencia Costasol, am rostit, savurînd conceptul. Ritualuri de curtare și modele de Împerechere. Cred c-o să fie un succes. Cine era blonda platinată? Arată oarecum a rusoaică. — Raissa Livingston - văduva unui agent de pariuri din Lambeth. E o cisternă plină de votcă. Foarte de gașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de piele neagră și un scaun Eames elegant, un televizor gigantic și un pat dublu, cu saltea și lenjerie. Dar interiorul vilei păstra o goliciune plăcută, iar camerele erau În continuare acele spații albe pline de promisiuni pe care le savurasem la prima vizită. După ce mi-am lăsat valizele În dormitor, m-am plimbat pe la etaj și am intrat puțin În dormitorul proiectat pentru servitoare. L-am privit de la fereastră pe Sanger, care stătea În vîrful dealului său și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
istoria ateismului, mă plasează o asemenea practică sufletească. Mi se părea, În vremea Celebrului animal, că undeva În vecinătatea demonismului. Care și el, Îmi dau seama acum, nu-i decât un simptom al impotenței. Sângele, halucinația, suferința, orgia sunt mizanscene savurate de neputincioși. Ori măcar de onaniști. Probabil că n-am dreptate, cine știe? Însă un bărbat de 30 de ani, călare pe bicicletă, mahmur și chinuit de teamă, va fi mereu tentat să tragă concluzii. Și chiar era vremea concluziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
propriu, fără jurizarea Celebrului animal. Intră În scenă Spătarul Milea Trăiam În euforie. În căutarea ambalajului, ne ambalaserăm foarte tare. Întreaga noastră energie și aproape tot timpul ne erau Închinate Celebrului animal. Nu ne mai Întâlneam săptămânal, ci aproape zilnic. Savuram producțiile colegilor, propuneam alte acțiuni, dezbăteam, ne luam la harță. Cineva, probabil Andreea, a ridicat obiecția că, deși de amploare, acțiunile noastre nu se adresau masselor. Textele care ne exprimau nu găsiseră dreapta măsură Între forța năucitoare și cea persuasivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai țintit, măcar geografic, de vreme ce nu aveam planuri să ieșim din Arad. Ăsta era publicul nostru: proletarul arădan, băscarii de pe Mureș, cefele rase și zulufii cu permanent. În mijlocul lor speram noi să ne găsim suflete pereche, gata să rezoneze, să savureze confuzia. * Dar, mai Întâi, aveau nevoie de un ghid. Așa că l-am inventat pe Spătarul Milea. Ăsta, cum spunea Florin când l-a propus, ar fi fost al șaptelea membru al C.a. Șapte e numărul mincinoșilor, așa a auzit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
luase un pic razna, ca de fiecare dată când Îl apuca furia scrisului. Bea prea mult pentru gustul meu, frecventa Împreună cu Andreea și cu iubita ei tot felul de locuri dubioase. Mergeau În Queen’s, barul invertiților din Arad, Vasile savura cu nerușinare secțiunea lesbiene, alteori intrau, spre deliciul presupus al Andreei și Laurei, Într-un striptease, povesteau, după, tot felul de istorii. Pe mine nu mă interesau ieșirile astea, simțeam că-s pe drumul cel bun, aveam semnale: o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Înghițit pe jumătate, am apucat să ajung la budă. M-am Închis Într-o cabină, am Început să icnesc fiindcă nu prea aveam ce borî, m-am chinuit o vreme, apoi m-am liniștit, m-am așezat pe colac să savurez momentul. Era bine, din ce În ce mai bine, trebuia să fac ceva cu binele ăsta, poate s-o fut totuși pe Viviana, ea părea să-mi fie aleasa. Dar am mai așteptat câteva minute, voiam să fiu sigur că mi-a trecut spasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
chestionarul nostru ca pe o amenințare cu moartea, ne-a indicat un drum al subversivității facile și, până la un moment dat, amuzante. PARTEA A DOUA: BANII CAPITOLUL XIII. ÎN CARE LUCRURILE IAU O ÎNTORSĂTURĂ NEAȘTEPTATĂ Am citit undeva (eu le savurez, deși nu știu dacă-s credibile știrile de genul: cercetătorii de la universitatea din Gloucester au descoperit) că, Într-un top al fanteziilor, pe primul loc se află cele legate de sex, iar pe locul doi, la o oarecare distanță, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sătul de asemenea concluzii morale, de bruiajul etic al tuturor poveștilor cu bani mulți, dacă ți-e deja lehamite de pudoarea inexplicabilă a autorilor ce-au zămislit asemenea istorii, rămâi, dragul meu cititor, alături de Celebrul animal și pregătește-te să savurezi o poveste despre nerușinare, exces și răzbunare. Fiindcă, te asigur, n-am să te plictisesc cu o scenă prăfuită În care, din pricina unei averi picate din senin, un grup de prieteni ajunge măcinat de dușmănii și lăcomie. Nu, nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]