3,889 matches
-
mai vadă colibele de paie Prin stînce încuibate, ce mai că se prăval-, Când luna dintre nouri, crăiasa cea bălaie, Se ridica prin codri din fruntea unui deal. Să aib-ar vrea colibă de trestii, mititică, În ea un pat de scânduri, mușchiu verde de covor, Din pragu-i să se uite la munte cum s-ardică Cu fruntea lui cea stearpă pierzîndu-se în nor. Ar vrea să rătăcească câmpia înflorită, Unde ale lui zile din visuri le-au țesut; Unde-nvăța din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bine. " Creată pentru bine ne spun cărțile vechi, "De mii de ani ne sună legenda în urechi... "Și am văzut virtutea găsind a ei răsplată, Ce nu numai de oameni - de zei e-nvidiată, "Răsplată prea frumoasă: un giulgiu și patru scânduri. "De când văzui aceasta, am stat mereu pe gînduri: "Să-mi stâmpăr lăcomia? Pe lângă dulci izvoară "Să trec murind de sete pentr-o așa comoară? {EminescuOpIV 413} {EminescuOpIV 414} Pe când c-un om în lanțuri - de-i frate chiar, ce-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
amic. În mica-i zăhăstrie de toate-i purta grijă Și în schimb el nu-i cere nici numele, nimic. ............................................ Dar inimă își face, de groapă s-apropiă, Cu mînile rânește mereu galbenul hleiu, Puțin adîncă-i groapa, curând ajunge dânsul Și scândura răsună sub pumnii lui cei grei - Aha!... cu bucurie el trase la lumina De lună tot sicriul.,. ridic-a lui capac Și... și în loc s-atingă cu mâna lui impie Cadavrul... fața-i cade pe pieptul lui... {EminescuOpIV 500} El
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bine. Au nu ne-o spun aceasta religiile vechi? De mii de ani ne sună legenda în urechi, Ba am văzut virtutea aflând chiar o răsplată, Ce nu numai de oameni, de zei e-nvidiată, Răsplată strălucită: un giulgiu și patru scânduri. Și tot nu mă trezisem, tot nu m-au pus pe gânduri Și tot credeam, nebunul, că, pentru-așa comoară, E demn, murind de sete, să treci lângă isvoară. 85. O! VIN PE MARE... (cca 188O) O! vin pe marea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
imbecilă poate compromite și cea mai teribilă ideologie. Ne conduc prea mulți politicieni cu platfus la cap. Tiranii cred că și Steaua Polară se orientează după indicațiile lor. În politică, e greu să știi cum se bate cuiul, fără să crape scândura. Nici o epocă nu a reușit să-i separe ca lumea pe proroci de demagogi. La întâlnirea cu demagogia, cei mai punctuali sunt politicienii. Numai o parte dintre oamenii politici nu sunt în stare de nimic. Restul sunt în stare de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lumea așa cum este și de a o trata cu detașare umoristică. I. Manea De V. Ghica va fi întotdeauna nevoie în naufragiul acesta de viață în care doar umorul și iubirea pot sufla uneori în pânza înălțată pe pluta de scânduri pe care i-o dăruim simbolic. A.G. Secară -“Aforismele lui Vasile Ghica sunt de o incontestabilă vervă.” Șerban Cioculescu Vasile Ghica, autor de aforisme demne de La Bruyere sau de un La Rochefoucould români, la fel de satirice și de adevărate ca ale
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
duce la podgoria Copoului. Podgorie întinsă în jurul mănăstirii Sfântul Atanasie, despre începuturile căreia vorbește Nicolae Iorga în niște note de călătorie de prin 1907. El spune că o mână de călugări a ridicat aici în Codrii Iașilor un schit din “scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi”. În 1638, însă, Vasile Lupu voievod zidește o biserică din piatră pe aceste “prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii”. Cu timpul, însă, zidirea s-a risipit. La 1702, Constantin Duca voievod o reface
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
patru ani într-o mahala mizeră din anii '50, laolaltă cu părinții mei, într-o odaie săpată parcă sub pământ, cu ciment pe jos, cu o mașină de gătit, cu un fier de călcat cu cărbuni, cu un pat de scânduri care-ntr-o noapte s-a prăbușit cu noi trei. Fratele meu a murit de pneumonie tot mergând de-a bușilea pe podeaua înghețată, iar eu abia am scăpat cu zile. Ai mei mâncau macaroane și marmeladă, și mergeau zilnic
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mine era un loc extraordinar, pe care l-am visat apoi foarte des. Pe dinafară arăta ca și bodegile vecine: o casă vopsită în stacojiu, cu niște ferestre care foloseau și de vitrine. Avea, înăuntru, două încăperi. Dușumeaua era de scânduri frecate cu gaz (contra ploșnițelor), așa că totul putea a gaz de te trăznea. Prima încăpere avea numai jucării pentru băieți, iar a doua, cea din fund, doar pentru fete. în aceasta din urmă n-aș fi intrat în ruptul capului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pictată, pe care corăbii pictate simt imposibilitatea mișcării, așa cum o postula Zenon. Simțim încremenirea, blestemul timpului zenital, viețuirea în aceeași lumină spectrală de amiază a lui Herodot, a lui Doinaș și a noastră. Este butaforie, miroase a clei și a scândură proaspătă, dar tocmai prin asta poemul e actual și ne seamănă, căci la fel sânt scufundate într-o creație ironică, la mâna a doua, Odradek al lui Kafka, manechinele lui Schultz, fantoșele mascate ale lui Radu Pe-trescu, Leipzigul de carton
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu le e măsură bună. Tefnaht începu să râdă cu poftă: - Ești prea tânăr, sau ești cu adevărat nătărău. Du-te în cortul tău. Uite, corăbiile intră în liman. Pe țărm, sclavii se îngheboșau sub poverile grele și alergau pe scândurile piezișe care legau țărmul de punțile întîilor corăbii sosite. Mugeau antilope și tauri, bice de curele șuierau prin văzduh, soldații zăngăneau din arme, strigau căpitanii, corăbierii cântau pe fiecare punte sau înjurau pe sclavi, sclavii gemeau sub poveri, în timp ce dinspre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uitară în sus. Cârmaciul fu trezit (dormea sub punte) și ieși în față buimac, gata să se răstească la corăbieri, apoi, ridicând ochii în sus și văzând pasărea cu creastă de foc, căzu în genunchi și-și lipi fruntea de scândurile ude ale punții. Auta strigă din nou, spre groaza oamenilor de pe corabie. Toți ceilalți din micul liman regesc fugiseră din întîile clipe. - Cârmaci al regelui, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, zeii lumii îți poruncesc să duci corabia pe lângă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cine e. - Mahukutah! rosti omul care părea să fie străin... Vorbea greu, neștiind destule vorbe atlante. Le istorisi păstorilor cum de se prăbușise de pe o corabie sfărâmată de furtună și că întîi plutise o zi și o noapte pe o scândură, iar apoi când scândura i-a fost smulsă de valuri, a înotat cum a putut până când apa l-a aruncat pe un țărm. Mergând pe acest țărm ca să-și caute adăpost și hrană, pământul zguduit de cutremure l-a înspăimîntat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
omul care părea să fie străin... Vorbea greu, neștiind destule vorbe atlante. Le istorisi păstorilor cum de se prăbușise de pe o corabie sfărâmată de furtună și că întîi plutise o zi și o noapte pe o scândură, iar apoi când scândura i-a fost smulsă de valuri, a înotat cum a putut până când apa l-a aruncat pe un țărm. Mergând pe acest țărm ca să-și caute adăpost și hrană, pământul zguduit de cutremure l-a înspăimîntat. Cerul era și ziua
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spate. Am plutit o zi și o noapte, dar nu știu bine, căci n-a răsărit nici soarele nici luna. După aceea am auzit strigăt slab de om. Uneori fulgera în cer și am zărit astfel un om pe o scândură, lângă noi. l-am întins o vâslă și l-am tras pe corabie. Era negru, dar nu din neamul nostru. Nu știu de unde era: ne-am înțeles numai în graiul atlanților. Mi-a vorbit de tine, zeule Auta; era bucuros
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
argint. - Nu era Mpunzi? întrebă Auta. - Nu! Mpunzi cred că a pierit. Au fost împreună pe două corăbii. Corabia unde era Mpunzi s-a făcut nevăzută. Cealaltă s-a spart și numai omul de care spun a scăpat pe o scândură. Mi-a spus că îl cheamă Valukaga. L-am luat cu noi și am plutit mai departe. Și el a fost printre robii care au venit la mine pe munte. Eu înainte nu l-am știut, numai el mă știa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care dădeau pe datorie, erau văruite în alb, cu aceiași clopoței deasupra ușii. Ritmul bătăilor inimii i se acceleră fără voie. Se apropia de ulița care ducea la casa părintească. Salcâmii și stejarii cu frunze dese, gardurile, unele din piatră, scânduri sau nuiele împletite (ale celor mai sărmani), de mirare, erau la fel ca înainte, numai că păreau mai mici. *** Firesc, primele lui amintiri erau legate de casa părintească. De fapt, în ogradă erau două clădiri. Într-una locuia el cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
se aranjau straturi pentru ceapă și pătrunjel. Locului, cei ai casei îi ziceau ,,arie” fiindcă acolo se aduceau cartofii, porumbul cu tot cu hlujdani pentru curățat, și răsărita (floarea soarelui) care trebuia bătută. Se apropie de poarta mare, pentru căruțe, făcută din scânduri lungi, bătute-n cuie. Privind locurile familiare odată, căruța veche uitată în curte de ani de zile și casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră, cu cumpăna lungă, la
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
posturilor de santinelă. Consemnul era ca la observarea oricăror mișcări suspecte, să se tragă după prima somație. În apropiere era un cimitir vechi, cu cruci aplecate de vreme, și câteva monumente din piatră. Cimitirul era împrejmuit de un gard din scânduri putrede. Lângă gard era un post de santinelă, în care ajunsese la rând un tânăr din Buhuși. Soldatul avea să povestească cum, în acea seară, se speriase de moarte: - Era ceață, întuneric profund. Mi s-a părut că dinspre cimitir
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ia puternic la bot. Stabilesc cu toți să mai tragem o băută noaptea târziu la cazinoul despre care știu că e Închis pentru renovare. Acum e ger și mergem prin zăpadă mare. — Rahat, suspin eu când văd ușile acoperite cu scânduri, acu obligatoriu mergem la unu din localurile astea de poponari, le spun eu, arătând spre Top of the Walk. — Io nu merg acolo, face mișto Inglis. Acolo n Shrubhill la masoni... — Ai ceva de ascuns? râde Ray. Și-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
am demarat spre casa unde ne aștepta Traian. La geamurile unor blocuri se zăreau, ici și colo, lumini aprinse. Am cotit pe o uliță și ne-am oprit în dreptul unei locuințe destul de mari, cu fântână la poartă și gard de scândură vopsit în verde. El ne aștepta nerăbdător, frecându-și mâinile. - Bună dimineața, zic eu, iar el răspunde încet pentru a nu-și trezi din somn soția. - Ți-ai luat insulina și seringa, întreb eu ? - Da, spune el zorit, să plecăm
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
la sud și nord. Pridvorul în formă pătrată, este luminat de două ferestre la vest, iar accesul în biserică se face prin partea de sud, printr-o ușă dublă de stejar terminată în arc. Pardoseala bisericii este din dușumea de scândură, iar învelitoarea din tablă zincată. Fațadele sunt simple, din lambriu de lemn, biserica fiind înconjurată de un brâu de lemn lucrat manual. ISTORICUL BISERICII COȘEȘTI Biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasa Parascheva” este o construcție veche din bârne de stejar cioplit
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
lat. albo, pe care îl folosește ca sinonim al lui bianco, la care se adaugă fixarea în anumite contexte: alba „zori, zare”, alba „ridicătură de teren, munte”, albo, alpi „coastă, latură a muntelui”, alba „început (de secol, de civilizație)”, albo „scândură (pentru anunțuri), album”. Pe de altă parte nici bianco nu are o utilizare absolută, intervenind și aici fixări pentru alb ca zăpada, curat, luminos, palid, culoare albă, albuș, vopsele, spoială, lenjerie, loc gol. În al doilea rînd, opoziția latin-barbar închide
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
elementului românesc din Oltenia spre răsărit” (p. 88). Pentru istoria acestui cuvânt trebuie să se pornească de la forme ca a vârî, alb. vrimë “gaură, cavitate, văgăună, cotlon”, visl. vrá “colț”; urmează derivate ca vrană, sl. vrana; apoi vraniță “poartă de scânduri sau de nuiele împletite”, cu variantele vramniță, vragniță, vracniță, bg. vranița < vrata “ușă” etc. Vrancea este o formă substantivală derivată de la forma adjectivală și posesivă (m-ții) Vranč(ei). Basarabia. Cuvântul este discutat amplu de Hasdeu cu scopul de a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Creta. La autorii grecești καμάρα, cameră boltită, lat. camara și camera. Cuvânt barbar. În regiunile Pontului Euxin se numeau καμάρου, corăbiile mai mici și ușoare construite din bârne fără legături de metal; iar când valurile mării se agitau, se puneau scânduri pe amândouă laturile până se închideau în forma unui acoperiș. Rom. cămară, odaie, în care se păstrează vestminte și alte lucruri necesare. Cămară, diferite cătune mici din România.” Despre opera lui Nicolae Densusianu se spune că Vasile Pârvan a calificat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]