3,759 matches
-
sau a șaptea? — Uau. Nu te feri, Izzie. Pe bune, spune-mi exact ce crezi. Știu că sună dur, Em, dar așa e. Împreună cu Leigh și Adriana, Izzie fusese alături de Emmy în multe dintre “greșelile”, “erorile de judecată”, “neglijențele”, “accidentele”, “scăpările” și (cum spunea toată lumea) “recidivele” lui Duncan, mai multe decât își putea aminti cineva. Emmy știa că sora și prietenele ei îl urau pe Duncan pentru suferințele pe care i le pricinuia; dezaprobarea lor era evidentă și, după primul an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy încet uitându-se lung la el. El oftă ca și când totul era foarte dificil. — Em, uite, sunt un idiot, bine? Știu că am dat-o în bară și vreau să îndrept lucrurile. Toată povestea asta cu Brianna — a fost o scăpare, un hop, un lucru total lipsit de sens care în primul rând n-ar fi trebuit să se întâmple niciodată. Noi doi suntem făcuți unul pentru celălalt. Știm amândoi lucrul ăsta. Deci, ce zici? Iată-mă în fața ta spășit — moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ochii și să văd ce se întâmpla cu Russell, dar chiar și-așa ar fi o exagerare. M-am culcat cu Jesse fiindcă mă simțeam singură și probabil puțin speriată de ce se petrecea între mine și Russell. A fost o scăpare într-o perioadă din viața mea când mă simțeam mai vulnerabilă. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Emmy și Adriana se uitară una la alta. — Ce? De ce vă uitați una la alta? Adriana se simți recunoscătoare că Emmy preluă discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
retinele acelea opace: acolo este o lipsă, o stagnare, un zid. Ochii ei sunt aceia ai unei proaste. Este o descoperire explozivă. În spatele aparentei inteligențe se ascunde o patină de surditate scorțoasă, aproape o absență a conștiinței, o portiță de scăpare în fața durerii. Este privirea pe care o folosește când se află în dificultate, aceea cu care se preface că mă înțelege, în timp ce mă abandonează mie însumi. Se ridică, se îndreaptă spre bucătărie, a ajuns aproape de ușă. Cu spatele ei drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zâmbetul ăla mărunt pe față. „Oha“ și-a pus pe contract semnătura pe care o uitase abil pe vremuri, la preluarea afacerii, când s-a făcut înțelegerea între tatăl lui, el și W., fără să trezească suspiciuni. Și tocmai această scăpare aparentă a făcut ca o altă iscălitură, o iscălitură luminoasă de culoare verde ca frunza de tei, simbolul firmei lui Hackler pus pe cea mai înaltă clădire, să devină vizibilă de departe, căci întregul areal de la fosta casă țărănească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
avut-o să mă uit bine la primul bărbat care a avut un impact asupra vieții Mariei. Numai că nu era un bărbat. Era un băiat. Câți ani ai? m-am scăpat eu, fără să gândesc. Brusc, i-am înțeles scăparea lui Kieran și mi-am promis să-l iert data viitoare când vom vorbi. Maria îngheță. —Douăzeci și șase, răspunse el fără vreun pic de timiditate. Nu ți-a spus Maz? Maz? Îi spune „Maz“? Nici când avea cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Avem cu toții dreptul să greșim de două ori? Pe mine mă apucă tremuratul. Bun, șampania fusese foarte bine răcită. — Ce vrei să spui? Care a fost a doua greșeală? — Sunt sigură că a fost la fel de lipsită de importanță ca și „scăparea“ lui cu mine, dar chiar în prima lui zi la Bristol, după Balul Bobocilor, s-a culcat cu Lisa. Capitolul 16tc " Capitolul 16" Ca o prietenă credincioasă ce e, Maria și-a luat o zi liberă când a auzit disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de a o Înregistra - dictează el -, prin care vreau să spun că le găsesc la fel de enervante și de plicticoase.“ Epitetul „enervante“ Îi provoacă un mic șoc Theodorei - e dur pentru HJ când are chef de dictare -, care constată și ușoara scăpare gramaticală În pluralul lui „le“, dar, una peste alta, controlul său asupra sintaxei pare neafectat, iar observațiile, chiar dacă paradoxale, sunt coerente. „Starea mea de spirit este fragilă - conchide el -, dar sunt convins că voi descoperi o multitudine de lumi proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se zice așa. Să fie urletul, șuieratul și vuietul ei? Din două-trei baterii de aruncătoare, bucata de pădure e acoperită progresiv. Nu ocolește nimic, e temeinică, face una cu pământul toți copacii tineri ce promiseseră adăpost. De acolo nu exista scăpare; sau poate, totuși, în ceea ce-l privea pe simplul tunar? Pe mine mă văd, așa cum ne învățaseră, târâș sub un Panther. Și încă un soldat, poate tanchistul, trăgătorul sau comandantul tancului, măsoară sub burta acestuia libertatea solului. Cizmele noastre se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acela care nu voia să le-nvețe. Uneori nu mai ajuta decât copilul născut din împerecherea șireteniei cu șansa, pe numele lui Noroc. Mai târziu, mi-am rechemat atât de des în amintire câteva situații din care nu a existat scăpare decât cu ajutorul unor coincidențe norocoase, până când acestea s-au rotunjit în povestiri care, în decursul anilor, au devenit tot mai lesne de apucat, prin insistența cu care se voiau credibile până în cele mai mici amănunte. Dar tot ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
misiune neclară. De fiecare dată, salvarea a fost norocul, dacă nu întâmplarea; dar ambele situații de criză mi-au ocupat visele timp de ani de zile pentru ca, de fiecare dată cu unele variații, să ofere ieșiri. Mijloace din astea de scăpare cunoșteam din cărți pe care le citisem pe nerăsuflate ca elev. Profesorul Littschwager, căruia îi plăceau compunerile mele ce deviau în absurd, îmi pusese în mână, într-o ediție populară ușor de citit, Aventurile lui Simplicissimus, cu recomandarea „realism baroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cum trece, minut cu minut, timpul, nu are la îndemână nimic cu care ar putea pune întrebări viitorului, dar îi este dor de un tovarăș care nu are încă nume și acum încearcă zadarnic să fie acel Simplicissimus care găsește scăpare din alte și alte pericole și devine astfel, celebrat de toată lumea, vânătorul von Soest care pune mâna pe o pradă hrănitoare, din care nu lipsesc pâinea neagră și șunca de Westfalia. Acum mestecă, în timp ce deja se întunecă din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
echipa de la bucătărie, la scurt timp după ce am împlinit optsprezece ani, a fost înlocuită de un grup de artileriști mai bătrâni. Echipa de DP a mai rămas o vreme, probabail până când au reușit, în sfârșit, să găsească o cale de scăpare spre Palestina, acolo unde, ca stat al făgăduinței, îi aștepta Israelul proaspăt constituit și un război după altul. S-ar putea ca education officer-ul să fi scris mai târziu o carte despre problemele specifice ale deținuților de origini diferite aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pios, dar cea de-a doua foame, obsedată tot mereu de altă carne, m-ar fi făcut să cad în păcat ori de câte ori mi s-ar fi oferit sau aș fi căutat ocazia și m-ar fi făcut să fug, fără scăpare, în lume. Cum am devenit fumător Acela care, din pricina profesiei, este nevoit să se exploateze pe sine însuși ani și ani ajunge să se folosească de rămășițe. Mult n-a rămas. Ceea ce, datorită unor mijloace ajutătoare palpabile, s-ar lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
schițam în metroul parizian sau în Jardin du Luxembourg. Iar acolo, aproape de caruselul lui Rilke, am reușit uneori să-l momesc pe Paul Celan afară din acele circuite în care se vedea urmărit, din care, așa credea el, nu exista scăpare. La Paris am cumpărat, de îndată ce Franz și Raoul au învățat să meargă, un țarc din lemn și în august am plecat cu gemenii noștri, care în curând aveau să împlinească un an, în Elveția, unde, cu privirea spre culisele montane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi-a narat galanton un nesfârșit noian de istorii care, pe deasupra, erau spurcate și chiar șocante. Eu voiam să meditez la cazul Nierenstein, dar permanentul causeur nu mi-a dat nici cel mai mic răgaz. Spre dimineață, mi-am găsit scăparea moțăind din cap și șovăind Între amețeală, somn și plictis. Reacționarilor detractori ai modernei subconștiențe nu le va veni să creadă că am găsit dezlegarea enigmei pe scara vamei de la Dana Sud. L-am felicitat pe NN pentru memoria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Harry se uită la ea Într-un fel ciudat. Norman Își zise: „Lui Harry nu-i scapă nimic și n-o să treacă ușor peste asta“. — Nu știu cum ai putut face o astfel de confuzie, spuse Harry. — Eu știu? Am avut o scăpare. O chestie stupidă. Ca să vezi! — Îmi pare rău. Crede-mă, Îmi pare rău. — Nu-i nimic, spuse Harry. N-are importanță. Harry devenise dintr-o dată apatic, indiferența i se instalase În ton. Ceea ce-l făcu pe Norman să exclame În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
avea doar câteva sute de centimetri cubi, de folos doar În situații limită. Cât timp Îi va ajunge? Nu prea mult, desigur. Era doar un răgaz temporar. Fă ceva! Dar nu mai știa ce să facă. Nu mai avea nici o scăpare. Era prins Într-o capcană. Își aduse aminte de unul din profesorii săi, bătrânul doctor Temkin. „Întotdeauna există o opțiune. Întotdeauna este ceva de făcut. Niciodată nu ajungi În situația de a nu avea de ales“. „Ba uite că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
meu atît de crîncen încît pedeapsa se întoarce acum asupra mea și mă mistuie...” Între două capete ale disperării, vitraliul rece și camera lui V. tînăr plină de mirosul greu al remușcării, doresc să mă retrag altundeva, ca într-o scăpare.. Cine sînt eu? Mă întreb din nou căci nu sînt nici Judecătorul pe care-l simt încă în mine așa cum mă retrag prin grădini fosforescente. V. cel din sticlă, cu mișcări încete își eliberează umerii de ghearele păsării violet. Ea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în care sfinții caută mereu trupul purificat al stelelor. Bănuiesc că astăzi nu-ți va fi ușor să mă vezi. Va trebui să-ți alegi cuvintele, va trebui să deschizi fereastra să poți alunga amărăciunile gândurilor în care nu avem scăpare de singurătatea ce ne omoară. Va trebui ca Duhul nopții să stingă stelele în flăcările aprinse ale brațelor tale ce-mi topește sângele flămând în care mi se mistuie vara tăcută a speranțelor mele. Va trebui să rămân un scrum
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
păsa pentru că într-adevăr nu-mi pasă, a fost singurul răspuns care mi-a venit în cap. A, și, James, am continuat. — Da? a zis el plin de speranță. —Kate e bine, am spus. Sunt sigură că e doar o scăpare faptul că ai uitat să întrebi de ea. Acum trebuie plec. Veștile sunt grozave! Sunt încântată pentru tine! Să vă fie de bine și toate celelalte. La revedere. Și am trântit telefonul. Cât de jalnic poți să fii? Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ricoșau puternic... Meeks Îi tăie beregata, se tîrÎ spre ușă, o Închise cu vîrful pantofului, Își luă pistoalele și respiră pur și simplu. Incendiul se răspîndea: cadavre care se prăjeau, brazi cuprinși de flăcări. Ușa din față era singura lui scăpare. CÎți indivizi mai așteaptă oare cu degetul pe trăgaci? Împușcături. Din curte: gloanțe de mare calibru, care rupeau hălci din pereți. Unul dintre ele Îl nimeri pe Meeks În picior. Un altul Îi șterse spinarea. Se lungi la podea. Proiectilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e moartă și dacă era de culoare, poți să obții o pedeapsă mai ușoară. Și dacă era albă, tot mai ai o șansă. Nu uita, putem să te legăm de Nite Owl În așa fel Încît să nu mai ai scăpare. Dacă nu mă convingi că erai În altă parte și făceai ceva rău, te căptușim pentru aia ce scrie În ziar. Nici un răspuns. Fontaine Își curăța unghiile cu un pliculeț de chibrituri. Una gogonată: Dacă ați răpit-o și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe ( Lidiei, cu iubire) Am îndrăznit să privesc mai îndeaproape prin porțile cerului și nu mi s-au mai dezlipit ochii de imensitatea lui, astfel că m-am trezit încătușată de frumusețe, fără putință de scăpare în albastrul etern. Pe albe dale de nori, pașii mei se grăbesc să urce treaptă cu treaptă. Într-o zi voi culege aplauze printre galaxii...
Poem de vis by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83293_a_84618]
-
verzi, uitându-se la tine cu ochi tâmpi. Ochii ei. Nu, nu sunt ochii ei, greșeam și greșesc, nu mi-a trecut furia după atâția ani, ochii ei erau aprigi și mergeau drept la țintă. Știa ce vrea. Nu aveai scăpare. În clipele în care, urmărind în noapte zgomotele înfundate ale orașului, nu se mai putea abține să privească spre locul în care se afla casa cu scara interioară ca o cochilie de melc, își amintea toate acestea. Și le amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]