KorAP: Find »[drukola/base=scaun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...1368 >

34,178 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

nu calci pe firimituri de pâine sau să calci vreo gâză. Să nu strici vreun cuib de pasăre sau vreun mușuroi de furnici, să nu zici „zău“, că iei numele Domnului în deșert, să nu legeni picioarele când atârnă pe scaun că... legeni pe diavol. Aproape de această mărturie prin care călugărița își dezvăluie fascinația pentru părintele câmpinean găsim și o altă însemnare interesantă despre Rasputin. De fapt, o mărturie a cuiva care l-a cunoscut pe Rasputin, dar simpla consemnare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
pe ei să se stropească, că era vară, cald. Buuuuun, se duce nevastă-mea la veceu. Și stă. Cinci, zece, douăzeci de minute. Apare și ea după vreo 25 de minute. Io stăteam la o masă. Că erau mese cu scaune, containere cu găurele în care aici puneai sticlele, aici, cutiile, aici gunoiul menajer, aici hârtia! La noi au apărut de câțiva ani doar. Și vine nevastă-mea, ce dracu ai făcut, tu? Ai tras un pui de somn pe căcăstor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
chestie de iluzie optică. Noi am intrat într-o cameră, dar zidurile se mișcau că ziceai că intri în fundul pământului. După care se deschide o ușă: poftiți în caleștile diavolului! Ne-am suit acolo. Era un soi de caleașcă, cu scaune duble, prins și acolo cu centuri de siguranță, numai muzică funebră, lilieci, lătrături și urlături de lupi. Apăreau câte un stol de lilieci, personaje din astea, pe urmă o masă cu cotoroanțe, numai cranii, numai oameni decapitați, dar cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
din astea, pe urmă o masă cu cotoroanțe, numai cranii, numai oameni decapitați, dar cel mai interesant lucru, la un moment dat, apar niște draci. Acum ați ajuns în fundul iadului! Nu ne credeți? Suntem cu voi! O chestie foarte interesantă. Scaunele, cum stăteam, s-au mutat, pe perete apărea chipul tău și în spatele nostru dracii care făceau hi, hi, hi, hi. Și scheleți, și fantome. Să te strângă de gât. Cu vrăjitoare zburând. Tot nu sunteți convinși? Acum ajungem în focul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
apărea chipul tău și în spatele nostru dracii care făceau hi, hi, hi, hi. Și scheleți, și fantome. Să te strângă de gât. Cu vrăjitoare zburând. Tot nu sunteți convinși? Acum ajungem în focul iadului. A început să ne zgâlțâie, făceau scaunele cu noi ca toate alea. Fi-miu’ chiar se speriase, fugi, mă, tu nu vezi că sunt prinse cu sfoară. Pe el l-a înspăimântat treaba că într-adevăr s-a văzut chiar pe el. Nu că râdeau dracii... I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

măi Catârcă.” - i-am răspuns eu și am dat să-mi caut de drum. „Măi, da’ fudul te ai mai făcut de când tot ești primar. Nici nu mai stai de vorbă cu oamenii. Ei lasă că ți-o chica ție scaunul de sub fund când vor veni ai noștri la putere. Atunci să te văd eu pe unde îi scoate cămeșa. Când te-or lua la bani mărunți, te-or ciomăgi zdravăn și la zdup cu tine!” „Ce vrei să spui cu

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
aș arde una. M ai lăsat să fierb o zi întreagă. N-ai venit să-mi spui nici că-i laie, nici că-i bălaie. Ei, ai vreun răspuns? Sau... Măi, da’ aprig mai ești la mânie! Stăi colea pe scaun și ascultă. Așaa... Inginerul îți scrie că este de acord cu propunerea ta și gata. Ți-o venit inima la loc? Bine, măi Petrache vorbă lungă. Bine. Și acum hai să mergem acasă, că astăzi am ispășit toate păcatele familiei

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
netrebnici acționează la comandă și este foarte periculoasă - a grăit plin de îngrijorare Petrache. Are dreptate, Petrache - a întărit temătoare Măriuca. Și ce gândiți voi? Să cad în genunchi în fața acestei strânsuri de netoți? Să le spun: „Poftiți, domnilor legionari, scaunul de primar vă așteaptă!” Și eu să plec cu coada între picioare? Asta niciodată! Să vină ei la mine și mai vedem noi... și-a încheiat vorba Costăchel. Avea fulgere în priviri. Gândește-te bine, Costăchele. Voi singuri nu le

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
numai El hotărăște în toate... ” De la primii pași făcuți peste podul de la intrare, i-a întâmpinat un târg care părea trecut prin foc și sabie... Prăvălii cu geamuri sparte, garduri rupte, firme atârnând în vânt sau câte o bucată de scaun sprijinind o ușă beteagă... Ce sărea în ochi mai tare, însă, erau străzile pustii. Ici-acolo, câte un sergent de stradă sau câte un târgoveț-doi mergând repede, mai mult alergând. Țineau capul tras între umeri, ca și cum s-ar fi așteptat

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
apucă noaptea pe drum. Doctorul avea casa în centru. Costăchel a ajuns acolo repede. Chiar de la poartă și-a dat seama că și casa doctorului fusese călcată de legionari. Erau destule semne: geamuri sparte, o bucată de masă și câteva scaune șchioape ședeau în mijlocul curții. S-a oprit descumpănit. Să sune sau să se lase păgubaș? „Am să sun, că altfel degeaba am bătut atâta cale pe o vreme ca asta” - și-a zis Costăchel. A apăsat pe butonul soneriei, fixat

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Costăchel bătea să-i spargă pieptul... Căpitanul s a înfipt în fața majurului și deodată a tunat... „De ce nu i-ai dat dovadă omului? Otreapă ce ești! Tu îl judeci și îl ameninți? Tu care nu ți-ai mișcat fundul de pe scaun nici pentru o cană cu apă? Tu știi ce înseamnă tranșeea? Știi ce înseamnă glonțul și moartea?! Ai noroc că s-a terminat toată porcăria, că altfel te trimiteam în linia întâi!!!... Scrie asta la mașină și prezintă-mi-o

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Costăchel nu-și dădea seama... În acea noapte, a simțit doar umezeala și frigul unui beci mucegăit... Au urmat zile și nopți de groază... Anchetatorii se schimbau mereu... De fiecare dată, când ajungea în camera de anchetă, îl pironeau în scaunul din mijlocul încăperii cu lumina unui bec puternic înfiptă în ochi... Îl usturau ochii... Anchetatorii își pierdeau răbdarea repede. Atunci pumnii și celelalte mijloace de tortură intrau în acțiune... Trupul îi era ca un măr bătut... În noaptea aceea, nici

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848

Ea privea floarea, o lua în mână, o mirosea, trecea în revistă întreaga clasă cu gândul să-l descopere pe cel care îi procurase o asemenea bucurie, dar nici o privire nu trăda autorul. Mulțumea, apoi zâmbea conspirativ, se așeza pe scaun și deschidea catalogul. Îl răsfoia la întâmplare ca după câteva clipe să-l închidă. Pășea apoi în clasă; începea desfășurarea lecției, ca de fiecare dată, cu un fragment din cântecul învățat în ora anterioară.Urma în mod obișnuit trecerea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Nu-și continuă ideea. Era un răspuns ambiguu pe care Simona îl trecu neobservat. Domnule doctor, fiindcă tot sunteți aici și ne cunoaștem de câtva timp, mă înfățișez în fața dumneavoastră ca în fața unui duhovnic. Luați vă rog loc pe un scaun, îl rugă ea. Urmă o destăinuire, un monolog, care dovedea că toate aceste gânduri cu o deosebită încărcătură afectivă, le purta ca pe o mare greutate de multă vreme. Acum găsise prilejul să-și deșerte tot sacul. Destăinuirile depășeau pragul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
să mai converseze cu cineva, să mai schimbe impresii ... Era un fel elegant de a prezenta lucrurile care nu stăteau tocmai așa. Să facem abstracție câteva minute de tot ce e dincolo de acești pereți, spuse Simona. Ați putea lua un scaun și să veniți mai aproape de mine pentru a nu fi nevoiți să vorbim tare. S-ar putea să deranjăm pe unii bolnavi din alte saloane. Doctorul, presupunând că face un gest pe care l-ar face orice medic, chiar dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
nu fi nevoiți să vorbim tare. S-ar putea să deranjăm pe unii bolnavi din alte saloane. Doctorul, presupunând că face un gest pe care l-ar face orice medic, chiar dacă nu era pacienta lui, la îndemnul Simonei luă un scaun și-l așază lângă patul acesteia. Un timp s-au privit. Cuvintele păreau a fi înghețat undeva, deși se găseau în plin sezon de primăvară. În același timp, amândoi își dădură seama de starea în care se aflau și-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
și trase cheia. Zăbovi un timp, gata de a găsi un moment prielnic să iasă din rezervă, dar Simona îl rugă: Vino lângă mine, doctore, sunt și eu o femeie și te doresc, te doresc nespus! Doctorul se așeză pe scaun ca să se dezmeticească, dar ea nu i-a lăsat răgazul pentru o asemenea pauză. L-a tras lângă ea în pat, cu o forță nebănuită. I-a luat mâinile și i le-a condus de-a lungul trupului, tresărind la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
o oarecare stânjeneală. Ce ai fato, parcă ai fi în casă străină, hai o dată! mai spuse tatăl văzând că Simona prelungește fără un motiv anume invitația de a lua masa împreună. Când în cele din urmă Simona se așeză pe scaun, ambii părinți o studiară în fugă, apoi schimbară între ei priviri întrebătoare. Deși vorbele lipseau, în mintea lor încolțiră unele întrebări ce-și așteptau răspunsuri. Mâncară fără să închege obișnuitul dialog, întotdeauna prezent la mesele lor. Mama desprinse o aripă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Vestea căzu ca un trăsnet. Tăcerea se așternu grea în încăpere, întunecându-le chipurile. Nici o fărâmă de lumină nu rezistase cumplitei destăinuri. Păru că se stinse și focul din sobă, care până atunci licărise vesel. Simona se mută de pe un scaun pe altul negăsindu-și locul. Părinții îi apărură ca două stane de piatră. Tatăl nu se putu abține: Deci asta era! Un copil! Un copil, repetă mai mult pentru sine decât pentru cei de față. Și nemaiputându-și înfrâna gândurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
fel de lucruri, tu nu trebuie să te iei după ei. O fi și tăticul lui plecat undeva... Mai știi...? Apoi, evident marcată de spusele lui Răducu, își strânse ghem șorțul de bucătărie și-l aruncă la întâmplare pe un scaun din preajmă. În clipele următoare, încercă să trateze cele auzite de la puiul ei ca pe un fapt banal, zicând în sinea ei: ,,La grădiniță un copil poate învăța și multe prostii!" Deși tratase cu o oarecare ușurință discuția cu Răducu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
pe farmacista Teodoru veni lângă ea și-i șopti: Doar zece minute și vă servesc. E rândul dumneavoastră, spuse apoi aceasta cu glas tare și clipind șiret din ochi. Doina acceptă tacit propunerea. Colega ei se așeză pe un alt scaun și începu să răsfoiască niște reviste de modă. Pentru ea timpul nu purta insemnele zorului. Așa cum îi promisese coafeza, Doina primi invitația de a se așeza pe scaun, chiar mai devreme de cele zece minute, sub privirile întrebătoare ale unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
ochi. Doina acceptă tacit propunerea. Colega ei se așeză pe un alt scaun și începu să răsfoiască niște reviste de modă. Pentru ea timpul nu purta insemnele zorului. Așa cum îi promisese coafeza, Doina primi invitația de a se așeza pe scaun, chiar mai devreme de cele zece minute, sub privirile întrebătoare ale unor femei care-și așteptau rândul. Coafeza începu printr-o migăloasă șamponare a părului urmând, cu tot dichisul, o suită de operații premergătoare coafării. Îi oferi clientei sale un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
hotărât: renunț la postul de șef al secției de obstetrică și ginecologie. Fă-mi o favoare. Oferă-i doctorului Iftode acest fotoliu. Mie nu-mi mai trebuie. Deja, de mai multă vreme, doctorul Iftode tot trage în mod vizibil acest scaun spre el. Te știu rezonabil, ești generos, dar nu mi se pare omul cel mai potrivit. Lasă-l Geo, lasă-l să se înfrupte și el cu o felie din tortul acesta! Va vedea că în afară de cireașa de deasupra, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
a vieții, dar te știu optimist și sunt sigur că vei birui. Cât privește doctorul Iftode, voi mai vedea. Cei doi se despărțiră după îndelungi discuții, ca doi prieteni. * După câteva zile, când Teo intră în cabinet, îl găsi pe scaunul său pe doctorul Iftode. Se salutară reciproc, cu o răceală care prevestea că relațiile lor sunt pe punctul de a fi puse la congelat. Cel din urmă răsfoia niște hârtii, preocupat vizibil de funcția recent dobândită. Vestea schimbării din funcție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Nici un nor nu umbrea viața micului oraș în care pomii înfloriți, asemenea unor steaguri ale păcii, prevesteau liniște și bună-dispoziție. Simona îi puse lui Răducu în față o cană cu lapte însoțită de un corn, și se așeză pe un scaun în fața lui pentru a-l privi cum mănâncă; avea mereu strania impresie că nu și-a umplut îndeajuns întreaga ființă de chipul lui atât de drag ei. Cu siguranță nu există un alt copil în lume mai frumos, mai deștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]