4,646 matches
-
în sufragerie ne așteaptă deja o masă copioasă, împodobită ca la un restaurant de cinci stele. Mâncăm, povestim, ni se arată poze și facem poze. Toți ne străduim să-i lăsăm o impresie excelentă Maikăi. Se pare că am reușit - schițează un zâmbet timid. A doua zi, soțul gazdei ne duce cu Dacia personală până la marginea orașului. De aici o să luăm autostopul. Reușim să prindem un Audi vechi, în care ne înghesuim cum putem. Pe drum vorbesc un soi de păsărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a gun, ’cause I don’t have a job/I don’t have a job, ’cause I don’t have a house! Am apelat atunci la alfabetul surdo-muților. O întrebai strâmbându-mi degetele: ce face bătrânul?. Ea lăsă țigara și schiță rapid câteva gesturi: dracu’ știe! zace în camera aia și nu mai crapă odată. Dar n-ați chemat un doctor? Ei na! da’ ce, scoate el vreun ban de la teșcherea? n-avea rost Intr-un târziu am schițat un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țigara și schiță rapid câteva gesturi: dracu’ știe! zace în camera aia și nu mai crapă odată. Dar n-ați chemat un doctor? Ei na! da’ ce, scoate el vreun ban de la teșcherea? n-avea rost Intr-un târziu am schițat un semn de la revedere și am plecat spre camera bătrânului. Tauberger avea un soi de paralizie a membrelor inferioare; din burta enormă mai rămăsese prea puțin. De la moartea lui nevastă-sa (Mama, cum îi spuneam toți), se purta în pijama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mult. — N-aveai de unde să știi. — Teofana, sunt impresionat de ce mi-ai spus, dar trebuie să le lași toate în urmă. Să fii fata veselă cum te știu, dură, că pe tine te prinde această însușire. — Ca țigăncile din șatră, schițează un zâmbet Teofana. — Exact. Așa te vreau. Să zâmbești, să râzi, îi sărută ochii umeziți de lacrimi. Știi cât de benefică e pentru mine hârjoneala dintre noi? caută s-o înveselească Cezar. — Deci să fim mereu pe pas de război
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mea persoană, iată că v-am spus. Blondul de lângă mine, chiar este cine spune că este! Arătați-i respectul cuvenit ori, dacă nu, schimbăm macazul! Vă promit! Eu nu mint niciodată! Iar în persoana celui de-al treilea și Bursucul schițează un gest larg, de amfitrion sau de prim-solist, voilà! Vi-l prezint pe camaradul meu mai mic, de vizuină și de arme. El este...! El! Da! El! De el îți povesteam, atunci! De iepure...! se pornește Dănuț să strige
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Vă rog... Vă rog frumos, domnilor! Fiți indulgenți! În principal... Nițică încredere! Ce, păi? Ce, indulgenți? Ce, încredere? Măă...! Trageți de timp! Ați abuzat destul de paciența noastră, pungașilor! se răstește întărâtat și pretențios, totodată, Mânecuță, ridicându-se de la birou și schițând amenințător un pas, către scaunul lui Boss. Încrederea este întotdeauna o chestiune cu dublu sens! Iar dovada, dovada e chiar aici, în coșul acesta, plusează el triumfător și dă să-și bage laba lui butucănoasă de jandarm, sub scutec. Vierme
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aceea, apăru conductorul trenului, reclamând, cu respectul cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat Chitila, observă conductorul, schițând un zâmbet drept răspuns la bonomia arendașului și luând biletele de la ceilalți călători. În răstimp, dintr-un portofel ca o geantă, Rogojinaru scoase o foaie galbenă pe care o arătă conductorului cu o mândrie ostentativă: ― Poftim, șefule!... În vremurile astea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi făcea bine ca și răcoarea ce-l înconjura și-i mulcomea bătăile inimii. Lăsă capul înapoi pe rezemătoarea fotoliului și închise ochii, zicîndu-și amuzat: Ce nostim ar fi să adorm așa!" Din când în când însă trăgea din țigară schițând câte un rotocol de lumină roșiatică. Deodată i se păru că o ușă s-a deschis și s-a închis atât de domol, că nici nu i-a auzit zgomotul. Ascultă o clipă, apoi, nemaiputîndu-și stăpâni răbdarea, se ridică brusc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
credeți utile! zise dânsul brusc, cu glasul puțin tremurat. Un detașament de două plutoane fu trimis să restabilească ordinea în Bîrlogu. Va fi pedepsit exemplar și imediat tot satul, bărbați, femei, copii, fără nici o excepție, prin bătaie. Dacă s-ar schița vreo rezistență, se va trage în plin și, la nevoie, se vor aduce tunurile și se va distruge cuibul de rebeli din temelii. În clipa când cele două plutoane porneau în marș forțat spre Bîrlogu, dinspre Amara sosi patrula de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chestia aia? Kane e cam impulsiv, e-adevărat, dar nu și mut. N-a putut s-o evite. Unul dintre noi va fi poate următorul pe listă! ― Adevărat, comentă Brett. Atenția lui Ripley rămase fixată asupra lui Lambert. Navigatorul nu schițase nici un gest și-și privea colega drept în ochi. ― Poate am greșit. Și poate că nu, zise Ripley. Sper că m-am înșelat. În orice caz, mi-am făcut doar datoria. Hai s-o lăsăm baltă deocamdată. Lambert șovăi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-i așa? O funcționare proastă, accidentală, și coincidență ― din întâmplare ― Înțelegi ce vreau să spun... Ofițerul științific miji ochii, o privi intens. Înainte de a vorbi, Ripley avu grijă ca butelia de metan să fie cât mai departe. Dar Ash nu schiță nici un gest agresiv. Iar nu-i putuse ghici gândurile, să pătrundă dincolo de masca rece. Dacă era vinovat, trebuia să încerce să se debaraseze de ea, când era lipsită de putere, iar Parker într-o stare mai rea. Da, dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
căzu lângă a sa, intrând până la cot în terminalul ordinatorului. Țintuită de spaimă, cu inima zbătându-i-se în piept, văzu nu creatura ci o formă și o figură care deveniră în ochii ei la fel de străine ca și entitatea, Ash schiță un zâmbet. Și totuși pe buzele lui răsfrânte nu era nici o urmă de umor. ― Sarcina comandamentului îmi pare că-ți depășește capacitățile. Dar înțeleg că stăpânirea de sine este dificilă în asemenea împrejurări. Îmi închipui că nu poți fi blamată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
persoană definită în primul rînd de „un comportament civilizat”. Nenorocirea noastră este însă că fiecare astfel de individ civilizat este înconjurat de toți ceilalți români care, ei, nu sînt deloc civilizați - această trăsătură fiind aproape pe ultimul loc în portretul schițat de fiecare român celorlalți români. Trăim, carevasăzică, într-un teribil mal de civilisation... Acest lucru este interesant, spuneam, deoarece exprimă o sensibilitate brusc crescută față de un ideal de „civilizație” pe care îl regăsim și în referințele noastre frecvente la „societățile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un model aproape explicit alogen, o dorință de a intra și noi în lumea „aceea”, a „țărilor civilizate”. Cum sînt însă văzuți „ceilalți români” de către fiecare român în parte, care este deci „percepția celuilalt” la respondenții noștri ? Ei bine, portretul schițat de fiecare român în parte românului generic este jalnic și merită să fie detaliat : 1. dorința de a fi șef (de a avea puterea) ; 2. tendința spre bîrfe, scenarii și jocuri politice ; 3. tendința de a se crede mai deștept
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unei micuțe biserici de lemn sînt expuse unei morți firești). Mai mult însă, aceste urme diferite conferă și o altă așezare simbolică în durată. O psihanaliză comparativă a pietrei și a lemnului, în maniera lui Bachelard, așteaptă încă să fie schițată. Peste aceasta se aștern însă și practici diferite ale rudeniei și genealogiei. La noi, fiecare sat are propria sa legendă eponimă, care derivă „neamurile vechi” ale comunității dintr-un număr variabil de „întemeietori”. Între această origine mitică și prezent nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nou, mai degrabă nesatisfăcător: savanții, istoricii și arheologii nu au reușit până acum să găsească nici măcar o aluzie clară la exod în papirusurile sau în materialul epigrafic egiptean. I. Cadrul istoric al relatării biblice Cu toate acestea, este posibil să schițăm un plan al situației Israelului în Egipt datorită picturilor, basoreliefurilor și a câtorva documente scrise. Această cercetare ne permite să afirmăm că relatarea biblică este verosimilă, însă - dacă suntem riguroși în cercetarea noastră - nu și să „dovedim” definitiv și indiscutabil
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să trăiască în propria țară fără monarhie și fără autonomie politică. Situația lui Israel în pustiu, sub călăuzirea lui Moise, este emblematică: Israelul postexilic trăiește în condiții asemănătoare. Intenția fundamentală a textelor este să transmită acest mesaj esențial, nu să schițeze un portret al istoricului Moise sau să reconstruiască trecutul îndepărtat al strămoșilor lui Israel în pustiu. 4. Sinai Așezarea muntelui Sinai este foarte discutabilă. Există cel puțin trei sau patru ipoteze contradictorii. Pentru unii, muntele Sinai se găsește în apropiere
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pentru că ea rămâne paralelă. Înainte de efectuarea inciziei, se va studia atent topografia și aspectul morfofuncțional al țesuturilor ce trebuie incizate. Uneori, locul inciziei trebuie marcat cu cerneală chirgicală și cu o peniță sterilă sau, după aprecierea tipului de incizie, se schițează cu bisturiul traseul de urmat, după care se efectuează incizia propriu-zisă, până la o profunzime care este în funcție de intervenție. Incizia trebuie să fie precisă și netă, dintr-o trăsătură, după desenul făcut în prealabil. Ea se execută pe pielea întinsă fie
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
cum am văzut mai târziu zâmbind toate femeile rămase goale , Iolanda îl privea în ochi. Corpul ei îl văd aievea în fața ochilor și acum, când scriu. Era fin și alb, cu bănuții sânilor arămii, cu sexul doar ca o liniuță schițată între pulpe. Aproape nici o altă diferență nu era de observat, între cele două trupuri de copii. Jos, pe ciment, erau așezate într-o ciudată ordine hainele lor. I-am văzut cum se priveau, fără nici un sentiment care ar putea fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
faimoasele icoane. A venit cu două cafele și a pus o placă, pe care am ascultat-o la un pick-up dintre cele mai proaste, din acelea mici, îmbrăcate în vinilin gri, cum se vindeau prin anii cincizeci; în fața mea, Gina schiță câteva mișcări de tango, apoi se așeză lângă mine și începurăm o conversație literară, căci cu mine, evident, nu se putea discuta altceva. După vreo jumătate de oră am plecat. După-amiază am simțit că nu-mi vine să învăț pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în privința asta de o cruzime incredibilă. În timpul orelor scria, cu litere mari de tipar, SILVIU pe marginea tuturor caietelor. Odată s-a apucat să deseneze interiorul unei camere. Apoi a tăiat cu câteva linii groase fotografia înrămată pe care o schițase deasupra patului. Venea uneori plângând la școală, și într-o zi a plecat chiar după primele două ore. Gina suferea, dragostea ei nu mergea și primul care trebuia să-i suporte nefericirea eram eu. Într-o seară (cred că era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu atenție muzica arhitectului, înjurînd uneori cu admirație profesională pe sub mustața á la Sile Dinicu. Era o gamă, asta își dădea și el seama, dar o gamă pe care n-o mai auzise niciodată. La restaurantul Hora, unde cânta, Telente schiță într-o pauză șirul de zece note întregi pe care-l prinsese de la Emil Popescu. Pentru câteva secunde cuțitele și furculițele lumii pestrițe care venea la acest restaurant rămăseseră încremenite, ca și când timpul s-ar fi dizolvat brusc, dar lăutarul se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
agresiune. S-a făcut un pas înainte în normalizarea relațiilor dintre cele două state; din partea Uniunii Sovietice, reprezenta o recunoaștere de facto, dar nu și de jure a apartenenței Basarabiei, ca vechi teritoriu românesc, la România. În acest context, numai schițat aici, s-a produs apropierea între România și U.R.S.S. și - prin strădaniile lui N. Titulescu și M. Litvinov - s-a ajuns la reluarea relațiilor diplomatice, la 9 iunie 1934. În schimbul de scrisori între cei doi miniștri ai Afacerilor Străine
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cum să le înțeleg. Singură Maitreyi și-a ridicat palmele în dreptul frunții și mi-a răspuns la salut, amuzată nespus de compania în care mă aflam și de fata pe care o țineam în brațe. Am încercat și eu să schițez acel salut indian, și am simțit, în acea clipă, cât de ridicolă era situația. Am avut atunci câteva clipe de panică, până ce mașina a putut pleca. Întorcând capuî, am zărit încă fâlfâind șalul de culoarea ceaiului palid al Maitreyiei. Tovarășii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în ploaia continuă, în căldura umedă și amețitoare. Voiam să dau viață acestor locuri înecate în feregi și liane, cu oamenii lor atât de crunți și inocenți. Vroiam să le descopăr estetica și morala, și culegeam zilnic anecdote, luam fotografii, schițam genealogii. Cu cât mă afundam mai mult în sălbăticie, cu atât creștea în mine o neștiută demnitate și un nebănuit orgoliu. Eram bun și drept în junglă, mai corect și mai calm ca în orașe. Dar ploile... Ce nopți de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]