2,799 matches
-
diamant, îi ardea acuma pe creștet." II Corpul Dar va zice cineva: "Cum înviază morții? Și cu ce trup vor veni?" Nebun ce ești! Ce semeni tu, nu este adus la viață dacă nu moare mai întîi. Și ce semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, fie de grâu, fie de altă sămânță. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei sămînțe îi dă un trup al ei. Nu orice trup este la fel; ci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru ziua de ieri. Viața lor, ca a câinilor fără stăpân, e o negură de vorbe și gesturi, o încîlceală de huliri necugetate și omoruri nevinovate, căci să sucești gâtul unui pui de găină sau să vâri cuțitul într-un seamăn al tău e pentru ei același lucru, nu cu mult mai însemnat decât tușitul sau strănutul. Căpitanul Badislav era destul de amărât de isprăvile unicului său fecior, și poate s-ar fi bucurat să știe că acea după-amiază de vară în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un melc scos brutal din cochilia lui. Sânt e drept, mai departe, case conspirative, întîlniri cu informatori și dosare, sânt băieții de pe Calea Victoriei și fabrica de zvonuri, dar ele-au rămas doar formele goale-ale ritualului fricii, ale ruperii mele de seamănul meu. Bănuiesc acum că nici la cele mai înalte niveluri ale butaforiei ăsteia grandomane, la fel de ridicole ca și Casa Poporului, ca și Magistrala Albastră, nu dai decât de incapabili, de mistico-izi geto-dacici, de mâncători de unguri pe pâine, de inși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
într-un uimitor veșmânt de serasir, țesut cu aur și presărat cu giuvaeruri, ce făcea pe corpul lui cute maiestuoase, lăsând să se vadă piepții și mânecile cămeșii de borangic, odihnea un bătrân de o frumusețe și-o măreție fără de seamăn. Parul alb ca lîna-i cădea pe umeri, amestecîndu-se cu barba ce picura în fuioare de-argint până la brâu. Pe fața smeadă, între sprâncenele încruntate, se desena un mare Omega melancolic, zugrăvit parcă de-o pensulă subțire. Ochii-i erau albaștri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să intre lumina. Faptul că altcineva avusese revelația asta te-a pus pe gânduri, dar, în lipsa altui semn, ai ajuns să crezi că așa a voit Dumnezeu și, după zile de meditație, te-ai convins chiar că deslușirea către alți semeni a căilor Domnului nu poate fi decât o binecuvântare pentru tine, care, oricum, nu erai în postura de a-I cere socoteală. Privești cu mândrie și totuși cu oarece neîncredere la ziduri. Pe alocuri s-au afumat și nu mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
deja lucrurile astea, poți pleca chiar acum... N-ai plecat? Află atunci că singurul lucru îndeajuns de straniu, și îndeajuns de străin gândului omenesc încît să-L facă pe El să se teamă e momentul în care oamenii vor întîlni semeni inteligenți pe vreo planetă, aiurea în Univers. Dacă am dreptate, atunci avem, în camera în care sper că stai, arma potrivită pentru a-l face pe Dumnezeul nostru să izbândească în lupta cu Dumnezeul străin. Dar dacă nu ai încă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Iar mașinăria aceea care funcționa după principii de nimeni înțelese avea să distileze câțiva viruși modificați cu care Abația urma să însămînțeze o altă Lume Agricolă. Stin nu avea să moară. Spiritul lui de devoțiune, dragostea față de Dumnezeu și față de semeni erau conservate în virușii aceia care aveau să-și caute, într-o Lume Agricolă, gazda potrivită pentru a trezi la viață un alt Stin. Femeia se așeză lângă patul în care tânărul dormea cu sforăituri zgomotoase. Se spunea că atunci când
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
1. JORLEE NU AVEA NEVOIE să asculte vocea ly a tribului său, Omenori, pentru a ști câtă frământare provocase hotărârea lui. Ajungea să privească spre rand... Pe schelele de lemn, care închipuiau o jumătate de sferă, abia dacă erau destui semeni de-ai lui pentru a putea respinge atacul unei haite nu prea mari de lentile. Dacă oamenii aceia s-ar fi confruntat pe neașteptate cu policornii, cu florile cântătoare sau cu filamentele de foc, toate construcțiile din câmp deschis ale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
concurență pe planeta de baștină și dorea acum să plece printre stele. Era mai degrabă neliniștitor, trebui să accepte Bella. - Spune-i că, înainte de a afla motivele voastre, eu vreau să știți că, foarte curând, planeta va fi atacată de semeni ai mei care vor să ne omoare. Mi-e teamă că și voi sunteți o parte a acestui război. Zuul comunică o bună bucată de vreme cu Stăpânul Suprem apoi începu să vorbească, găsindu-și cuvintele parcă mai greu decât
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
flutură impacientat Zuul antenele. Trebuie știut tu că lor nu place distrus alți oameni dușmani. Ei spune mare păcat ucis ce e viu. Ei întreabă dacă voi nu bahlah aveți. - Cum adică? - Părinți vor știe dacă oameni nu avut undeva semeni nu așa deștepți, bahlah, pentru ca să dușmani transforme în ei. Nu e bine ucis pe nimeni. Bella își simți tot sângele cum îi năvălește în obraji. - Și dacă noi nu avem o ființă în care să ne transformăm dușmanii, înseamnă că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înseamnă că n-au să mă ajute? - Nu, acum tu înțeles nu. Ei doresc doar ca distrugere scurtă să fie. Unii părinți aduc încă aminte luptele dintre ei pe vremea când ei nu patruzeci și șapte. Ei cred că distrugere semeni durere mare este. Bella dădu afirmativ din cap, deși el unul simțea mai degrabă o plăcere la gândul că în curând lupta avea să fie angajată, iar clonele înfrînte. - Stăpân Suprem vrea știe când voi dați nouă nave. Bella trase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Sunt înfometate... - Și de unde știi tu toate astea? îl întrebă Arrus. Xtyn se întoarse spre el, îl privi lung și ieși din camera sa mică, săpată în stânca peșterii. Ajuns la intrarea largă, pe unde mișunau cu treabă zeci de semeni de-ai săi, Xtyn strigă puternic. - Fraților, merg împreună cu cei care vor dori să mi se alăture să-i ajutăm pe prietenii noștri din tribul Bratti, care sunt atacați de lentile și de florile cântătoare. Vocea ly a tribului se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Nou să atingă pragul mesianic necesar accederii în Alambicul de Dumnezeu 394 Sfântul Augustin cel Nou - întemeietorul Abației și întîiul posesor al materialului genetic provenit de la cei O Mie de Voluntari. Clona lui reușește să-i devanseze mereu pe ceilalți semeni în devenirea mesianică. Originea sa incertă îl plasează ca fiind un apropiat al corpului celor O Mie de Voluntari, deși identitatea sa rămâne un mister. Sfântul Augustin din Hippona - personaj istoric, episcop creștin, teoreticianul cetății pământești și a cetății cerești
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
citat, prin Ordin de zi, pe ostași și ofițeri: ,,Divizia 15, de la comandant și până la soldat, zilnic, timp de 10 zile, a susținut lupte contra unui vrăjmaș în plină izbândă și mult superior în număr, a rezistat cu avânt fără seamăn, demn de admirația tuturor și vitejia strămoșească...Eroismul și disprețul morții, dovedite cu prisosință, îi dă dreptul la admirațiunea și recunoștința mea”. Bătăliile de la Oituz au dovedit calitățile ostașilor români, abnegația, eroismul, spiritul lor de sacrificiu, respectând consemnul-,,Pe aici
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
Dar vremea a trecut peste toată această tragedie, dorința de viață și experiențele tragice prin care am trecut și care ne-au maturizat prematur ne-au învățat să mergem în întâmpinarea vieții spre a deveni oameni respectabili, cu respect față de semeni noștri, cu credință în Dumnezeu și dreptate. Părinții mei au trăit alături de unii dintre copii în orașul Rădăuți, până când s-au stins din viață, cu veșnicul regret că nu s-au întors la locurile natale, acolo unde dorm somnul de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
Bodaricilor. Probabil, undeva în vechime, careva dintre strămoșii noștri grămoșteni<footnote de la câmpie footnote> posibil să fi avut o configurație anatomică apropiată celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
-și poată hrăni familia. Dar nu s-a lăsat bunicul, a luat-o iarăși de la capăt, nevoințele sale le-a spulberat pe apa Călmățuiului, Dumnezeu i-a dat din nou jgheab, pentru că era om vrednic și credincios, cu trecere printre semeni și avea acea zestre genetică care-l capacita. Și-a mărit astfel gospodăria, a cumpărat mai multe oi și s-a ocupat de educația copiilor săi. Când venea în Brăila să ne viziteze era gârbovit de greutatea săculețelor rânduiți cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
soldăței.”. Era mai mult decât suficient pentru a înțelege mesajul mamei și a ne proteja o parte din arealul de joacă. Adeseori când amintirile mă copleșesc, gândesc ca orice om în virtutea firescului din noi, că bunul Dumnezeu picură fiecăruia dintre semeni acel licăr de înțelepciune în a face noi înșine alegerile în viață. Așa s-a întâmplat și cu noi. Cine ar fi putut gândi atunci că patima unui simplu joc ar putea influența pe undeva alegerile în viață. În cazul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
decență, parcursul lor firesc. Cred că mi-e dor și de una din „fricile” copilăriei mele cu care am avut ceva de luptat, dar pe care le-am biruit aplicând exercițiul cunoașterii de sine, precum și pe cel al raportării la semeni și colectivitate. Aveam, cred, în jur de patru ani, cel mult cinci, când l-am cunoscut pe Păcurel, zis și Găinaț. Era în fapt un om de vârsta tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
susținut traiectoria devenirii noastre morale și profesionale. Un om, un părinte absolut minunat, o existență ce s-a consumat mult prea repede. Tata n-a știut și n-a vrut să trăiască de sine și pentru sine, a ars pentru semeni, a vibrat și s-a scurs asemenea Dunării: „Dunăre, potecă lină, De dor inima mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V.
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cu mare mândrie blazonul Bodaricilor. Probabil, undeva în vechime, careva dintre strămoșii noștri grămoșteni posibil să fi avut o configurație anatomică apropiată celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-și poată hrăni familia. Dar nu s-a lăsat bunicul, a luat-o iarăși de la capăt, nevoințele sale le-a spulberat pe apa Călmățuiului, Dumnezeu i-a dat din nou jgheab, pentru că era om vrednic și credincios, cu trecere printre semeni și avea acea zestre genetică care-l capacita. Și-a mărit astfel gospodăria, a cumpărat mai multe oi și s-a ocupat de educația copiilor săi. Când venea în Brăila să ne viziteze era gârbovit de greutatea săculețelor rânduiți cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
soldăței.”. Era mai mult decât suficient pentru a înțelege mesajul mamei și a ne proteja o parte din arealul de joacă. Adeseori când amintirile mă copleșesc, gândesc ca orice om în virtutea firescului din noi, că bunul Dumnezeu picură fiecăruia dintre semeni acel licăr de înțelepciune în a face noi înșine alegerile în viață. Așa s-a întâmplat și cu noi. Cine ar fi putut gândi atunci că patima unui simplu joc ar putea influența pe undeva alegerile în viață. În cazul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
decență, parcursul lor firesc. Cred că mi-e dor și de una din „fricile” copilăriei mele cu care am avut ceva de luptat, dar pe care le-am biruit aplicând exercițiul cunoașterii de sine, precum și pe cel al raportării la semeni și colectivitate. Aveam, cred, în jur de patru ani, cel mult cinci, când l-am cunoscut pe Păcurel, zis și Găinaț. Era în fapt un om de vârsta tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
susținut traiectoria devenirii noastre morale și profesionale. Un om, un părinte absolut minunat, o existență ce s-a consumat mult prea repede. Tata n-a știut și n-a vrut să trăiască de sine și pentru sine, a ars pentru semeni, a vibrat și s-a scurs asemenea Dunării: „Dunăre, potecă lină, De dor inima mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V.
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]