2,779 matches
-
întărit în conștiința eficienței literare a scrisului său" (Nicolae Balotă, op. cit., p. 573) 36 De exemplu, Maria Vodă Căpușan, analizând schița La Paști, descoperea o prefigurare a cuplurilor lui Urmuz în imaginea lui Lache și Mache, contopiți în "durerea fără seamăn a unui animal quadripod" (Maria Vodă Căpușan, Despre Caragiale, Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 26). 37 I. L. Caragiale, Opere,III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ediție critică de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, cu o introducere de Silvian Iosifescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
glăsuind despre... „Anul mântuirii“... despre „Anul neatârnării“. Soarele se suise de-o suliță pe cer. Clopotele de la Schit, încă băteau... băteau, văsduhul răsuna de dangăte... Și totuși, în glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă, o măreție fără seamăn, o taină liniștitoare. Clopotele au tăcut! Dar, glasul lor tremurat a continuat să vibreze în vazduh, prelung, până s-au stins... ca valurile făcute de piatra căzută pe oglinda apei liniștite. * ...Era în timpul războiului din ‟77, când satele aproape că
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ținu fata din Anuca, fata pădurarului scurt. - Frumoasî... frumoasî șî tari bunî.!.. - Și, a să vie, mămăica... a să vie?.. - Daa, daa... cum să nu vie! zise bătrânul la repezeală. Atât i-a trebuit fetiței și, cu o încăpățânare fără seamăn a început s-o aștepte. Îi auzea, cum pe furiș bunicul și tatăl ei șușoteau ceva... dar, nu înțelegea ce. - Ce să-i spun fetii, măi Antoane... că mi se rupe inima de mila ei..?!. Și, de atunci din ceardac
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mult în greutate, observă Minette serioasă. Nu ești făcută ca să fii silfidă. Nu sunt o silfidă, îi spuse Darcey. Recunosc că am scăzut cu două numere anul ăsta, dar nu e un lucru rău. Știu și eu? se încruntă Tish. Semeni puțin cu Renée Zellweger după Bridget Jones, Darce. Prea multe oase și prea puțină umplutură. —Mai lăsați-mă. Darcey își privi iritată familia. —Bien, nu mai vorbim despre greutatea ta. În schimb, chérie, povestește-ne despre preluarea asta. Glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Mă imaginam, după zece ani, tot un adolescent, dar unul cu orbite violete, cu obrajii supți, cu măselele căzute, cu coastele ieșite prin piele, stând acolo, lângă nori, în camera sufocant de îngustă, fără prieteni, fără femei, fără rude, fără seamăn pe lume. Așa aveam să fiu toată viața. Iar viața mea avea să fie scurtă, atâta cât să termin Cartea. Singurele vizite avearn să ți le fac ție, Victor, în camera ta identică adîncită-n oglindă, în obscuritatea identică a vieții
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
În amănunt, poezia este realizată când ideea nu este prea clară. Am descoperit multe, multe probleme noi și unele nu le-am putut rezolva. Am o obsesie: Întâmplarea de atunci; mi s-a părut prăbușirea castelului (știi tu care) fără seamăn de frumos, dar care... n-a fost așa. N-o să se mai Întâmple. Mircea, eu Îți doresc să vezi cât mai multe apusuri roșii și să scrii mai departe ca și până acum. Să nu mă mai aștepți. Pleacă singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
omul se Încleșta sălbatic să urce. Muntele nu-l iubea așa, cu pumnii Încleștați și cu privirile sclipind asemenea flăcărilor din dinții de lup. Omul nu se uita Înapoi. Lăsase acolo, fără Întoarcere, jocul de-a Înălțimea al mulțimii de semeni. El fusese alungat și rănit, pentru că le arătase tuturor cu degetul undeva, departe, Muntele din el. În cele din urmă, i-a fost dat pasului său mărunt ca, nebun de extenuare, să supună trufașul vârf. Și acum, sus, deasupra, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care zumzăie ușor, fără Întrerupere, de la Începutul până la sfârșitul „compoziției”. Este vorba, firește, de liniștea nopții. Care vă ascunde. Undeva În liniștitul oraș București pe unde curge râul Dâmbovița. A doua zi Călin Îți găsește o poreclă. Mareșalul. Zice că semeni la mutră cu Mareșalul Tojo. L-a văzut Într-o poză cu niște criminali de război. Îți mai spune că fotbalistul Cociș, din echipa națională a Ungariei, joacă acum la Real Madrid. A citit el În revista Mirroir Sprint. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se transformă cu repeziciune În câțiva stutinki din care nu poți cumpăra nici măcar un chibrit. O asemănare fericită cu un tânăr bulgar, plecat În armată la marină, tocmai la Varna, Îți asigură cazarea la o familie modestă din centrul Sofiei. Semeni cu fiul lor ca două picături de apă. Capeți mâncare și bani. O mâncare iute, sufocantă, după care trebuie să bei litri de apă, și o hârtie de o leva zilnic, pe care trebuie s-o drămuiești. Hălăduiești prin munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Lupatin, iar dumneata, domnul meu, nu ești Mesia. Indiferent de ceea ce-ți șoptesc la ureche discipolii. Te sfătuiesc să te ferești de ei și să nu le dai crezare! Prim-ministrul a zis: —Nu ești Grișa Lupatin? Ești sigur? Semeni foarte mult cu el. Ei, am greșit. În cazul ăsta, cine ești? —Întâmplător, fac parte din tabăra opusă. —Opusă lui Lupatin? Nu, stimate domn, ție. Și dacă Îmi pot permite să spun... Dar Ben Gurion Își continua deja drumul furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am spălat pe cap. Maria s-a aplecat spre mine și a început să-mi despletească cozile. Tot nu te pot lăsa așa. Îmi asasinezi privirile. Desfăcute arătau ca o perdea grea de păr negru, drept și rebel. Așa, acum semeni mai tare cu tine. Trebuie să-ți lași părul desfăcut ca să compenseze nasul lung și fruntea înaltă. Am auzit că sunt niște lucruri pe care nici prietenii cei mai buni nu ți le-ar spune. Din păcate, nu există lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Sunt de acord cu tine. „Asta mă liniștește“. Eu nu Înțeleg de ce. „Care «eu»?“ Chiar vrei să știi? Se balansa În spumă, simțind o liniște profundă, În ciuda dificultăților acestei conversații. „Sunt Îngrijorat“, gândi el. Spune-mi de ce. „Sunt Îngrijorat pentru că semeni cu Jerry“. Asta era de așteptat. „Dar Jerry era În realitate Harry.“ Da. „Deci și tu ești Harry?“ Nu. Bineînțeles că nu. „Atunci, cine ești? Eu nu sunt un „cine“. „Atunci de ce semeni cu Jerry sau cu Harry?“ Pentru că provenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
el. Spune-mi de ce. „Sunt Îngrijorat pentru că semeni cu Jerry“. Asta era de așteptat. „Dar Jerry era În realitate Harry.“ Da. „Deci și tu ești Harry?“ Nu. Bineînțeles că nu. „Atunci, cine ești? Eu nu sunt un „cine“. „Atunci de ce semeni cu Jerry sau cu Harry?“ Pentru că provenim din aceeași sursă. „Nu Înțeleg“. Când privești Într-o oglindă, pe cine vezi? „Pe mine“. Înțeleg. „Ce, nu-i așa?“ Asta depinde de tine. Ceea ce vezi depinde de tine. „Nu Înțeleg. Asta știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-l învingă; a acceptării ca atare. Și nici consolarea nu-i e la îndemînă. O astfel de tragedie surdă ca o durere de măsea și indiferentă în fața celorlalți vine să-l cuprindă: o bagatelă decisivă. Privit din spital, V. tînăr, semeni cu un copil. Te trezești luat de mînă și dus la bîlci. Te uiți mirat la femeia cu barbă și la doi lei jigăriți care merg pe sîrme, cîștigi un ursuleț de ghips la roata norocului și apoi, te dai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nuntite Când chinurile lor se veșnicesc. Prin zidurile negre, apăsătoare Durerile s-au transformat în nor, Cutremurată-n taine-amăgitoare Rămân cenușa lacrimii de dor. IUBIREA UNEI LINIȘTI NECUPRINSE E sărbătoare-n suflet și în gând Și calde sunt privirile la semeni, Voi m-ați primit să vă răspund prin vers Despre puterea de a trăi prin vreme. Sunt clipe dragi ce se petrec Cu zâmbete și flori de prețuire, Am strâns în palme albul verb. Și-n tâmple albastra nemurire. Să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cîmpul de luptă străin, unde-au susținut din pură abnegație și intoleranță-n fața nedreptății, nobila cauză nucleară. Intelectualii noștri ovarieni, plăpînzi, eroici, cu sutien, care-au ajuns de o vitejie ce nu mai suferă amînare, de un curaj fără seamăn, anulînd c-un simplu gest heideggerian orice Întrebare sfioasă de tipul dacă-s atît de Înverșunați pe bună dreptate Împotriva dictatorilor comuniști, de ce nu au făcut nimic cînd au avut unul chiar aici, la ei acasă, de jur Împrejur numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
creațiile se zbat să fie cît mai umane cu putință cînd, de fapt, sunt mai feroce ca niciodată. Ne Înmiresmează credința că ne pasă de viața altora, asta poleiește totul, ne perfuzează sufletul taliban, ne-a cuprins deodată dragostea de semeni și de Tată, ne contopim cu cosmosul, plîngem la Casablanca (eu plîng la filme porno, mă impresionează teribil), și, În ceea ce ne privește pe noi, românii, lăsăm altora faptele eroice, ratînd astfel parțial Împărăția cerurilor. Simțim că este suspect curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a ajuns acolo odată cu gîndacul vișiniu migrator, cu un an Înaintea bunicului. Se pare că au omorît-o colegele de salon, cu vreo cinci, șase pastile de diazepam. Nu mai puteau dormi. De la ea am rămas cu această năprasnică dragoste de semeni. CUPRINS Jurnal 4x4. În loc de epilog.............3 Cuvînt Înainte......................................4 Prefață................................................27 Introducere..........................................34 Preambul.............................................49 Fragment autobiografic........................56 Preludiu................................................66 Film @ roll......................................82 Bastonada În re....................................83 Balanța senatorului...............................96 Îmblînzirea viermelui.............................102 Arsenic, rentă sau holeră.....................111 Îngerul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și nu abuzează de ele, iar eu, personal, Îi datorez foarte mult. Poate mentalitatea ta de polițist să Înțeleagă toate aceste contradicții? — Iisus Hristos În persoană! — Nu, domnule White. Pierce Morehouse Patchett. — Lux te-a modificat și pe tine ca să semeni cu Veronica Lake? Lynn Își mîngîie părul. — Nu. Am refuzat. Pentru chestia asta Pierce mă adoră. În realitate sînt brunetă, dar În rest așa arăt eu. — Și ce vîrstă ai? — Luna viitoare fac treizeci de ani și o să-mi deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
umeri - a unei actrițe, pe nume Shirley Eaton. Și un timp în limbă după ea. Dormeam cu fotografia sub pernă, dacă poți crede una ca asta. Desigur, eram foarte tânăr. Dar ciudățenia este că... — ...semăn leit cu ea? — Da, chiar semeni. Se încruntă. Ți-a mai spus cineva asta? — Nu, dar am presimțit că o să mi-o spui. Și acum voi avea probabil onoarea de te ajuta să-ți trăiești fanteziile copilăriei. Roddy nu-i răspunse și ea continuă să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
plece. Să nu mă dezamăgești și mâine. Aștept acest moment de mult. De mult de tot. Va fi ca și cum aș vorbi din nou cu tatăl tău. Michael se opri brusc când Tabitha spuse asta. Nu era sigur că auzise bine. — Semeni mult cu el, să știi. Exact cum mă așteptam. Aceiași ochi. Exact aceiași ochi. — Hai odată, spuse domnul Sloane, trăgându-l pe Michael de mânecă. Adăugă în șoaptă. E dusă, săraca. N-o băga în seamă. Să n-o zăpăcim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la colțul de nord-vest al Trafalgar Square și Începură să Încetinească pasul. Viv Își Întoarse capul, căutînd un ceas. CÎnd se uită din nou spre Fraser, descoperi că o privea lung, cu o expresie ciudată. — Ce? zise ea. ZÎmbi. — Uneori semeni cu fratele tău. Acum aveai aceeași expresie ca el. Semeni teribil de mult cu el, nu crezi? — Ai spus-o și la domnul Mundy. — Nu crezi? Bănuiesc că e unul dintre acele lucruri pe care nu le poți observa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încetinească pasul. Viv Își Întoarse capul, căutînd un ceas. CÎnd se uită din nou spre Fraser, descoperi că o privea lung, cu o expresie ciudată. — Ce? zise ea. ZÎmbi. — Uneori semeni cu fratele tău. Acum aveai aceeași expresie ca el. Semeni teribil de mult cu el, nu crezi? — Ai spus-o și la domnul Mundy. — Nu crezi? Bănuiesc că e unul dintre acele lucruri pe care nu le poți observa de unul singur. Zări ceasul de la biserica St. Martin: șapte fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
genul ăla. Dar vai, ce minunat era, numai să știe că putea! Puse ceașca jos și Începu să rîdă. RÎse și Fraser. Totuși, zîmbetul lui avea și o undă de Încruntare, și În timp ce o examina, clătină din cap. Nemaipomenit ce semeni cu fratele tău! zise el. CÎnd Helen se Întoarse În seara aceea, casa era goală. Rămase În hol strigînd-o pe Julia, dar, chiar În timp ce o striga, era conștientă de nemișcarea totală dinăuntru. Luminile erau stinse; În bucătărie, soba și ceainicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Avea alt rîs, nu acela pe care Helen Îl auzise Înainte. Era viu, natural, ca apa țîșnind dintr-un izvor de munte, și faptul că Îl evocase, o făcu pe Helen să simtă mulțumirea unui copil. Își zise Pentru Dumnezeu! Semeni cu o fostă premiantă În fața șefului clasei! Trebuia să se miște Într-un fel pentru a-și ascunde sentimentele, să se uite la vasele prăfuite și la formele de budincă aflate pe rafturile din bucătărie, În timp ce Julia Își puse geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]