2,307 matches
-
politicianului de a seduce electoratul, acest din urmă exemplu îmbinând, de multe ori, caracteristici ale seducției cu cele ale manipulării. Prezentarea acestor stadii "actuale" ale seducției nu diminuează însă efortul filosofului francez îndreptat înspre susținerea posibilității și actualității unei teorii seducătoare a limbajului, chiar dacă este conștient că reinventarea unei noi faze "aurorale" a seducției este un proiect puțin realizabil în sfera discursului public. În spirit postmodern, Baudrillard propune practicarea unui alt tip de interes discursiv care să deturneze și să delegitimeze
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei strategii discursive postmoderne de "destituire" a logos-ului și a tuturor mecanismelor de argumentare, care, prin înșiruirea coerentă a unor idei și categorii fixate de tradiția filosofică, atestau practic un sistem de gândire. Baudrillard vizează posibilitatea alcătuirii unei teorii seducătoare a limbajului care să depășească definitiv contrastele reglate, legăturile clasice de distincție și de echivalență, și astfel să instituie ca regulă a jocului duelul și reversibilitatea. În viziunea filosofului francez, este necesară atestarea unei alte intenționalități discursive, care să facă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
decriptează mecanismul deconstrucției, dezvoltând componentele sale, Baudrillard nu descrie vreun mecanism unic al seducției, ci mai degrabă consecințele sale. Chiar dacă Herman Parret descoperă o logică a seducției, aceasta este în special aplicabilă etapei estetice și interpretării date de Baudrillard Jurnalului seducătorului și ea nu poate fi generalizată. Jean Baudrillard nu are drept punct de plecare cuplurile de opoziții detectate de Derrida, deoarece pentru strategia seducției nu este necesară răsturnarea și deplasarea lor, ci tensionarea acestora. Mai mult, deconstrucția a fost asimilată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este aceea că viața n-are nici o rațiune fără dragoste: „A trăi făr-a iubi Mă mir ce irai o mai fi.” Judecind cu miturile propuse de Denis de Rougemont, Conachi este un Don Juan care se ia drept un Tristan. Seducător profesionist, el cîntă (termenul potrivit aici este plînge) o pasiune aflată mereu pe marginea prăpastiei. O substituire, o corupere a miturilor se observă În aceste versuri prefăcute În care seducătorul reclamă suferința cea mai adîncă. Un seducător care se preface
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este un Don Juan care se ia drept un Tristan. Seducător profesionist, el cîntă (termenul potrivit aici este plînge) o pasiune aflată mereu pe marginea prăpastiei. O substituire, o corupere a miturilor se observă În aceste versuri prefăcute În care seducătorul reclamă suferința cea mai adîncă. Un seducător care se preface a fi victimă. Arma lui nu e cinismul, ci umilința. Ca să cîștige, el Își strigă netrebnicia. Iată o nuanță pe care Denis de Rougemont n-o observă În literatura erotică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
drept un Tristan. Seducător profesionist, el cîntă (termenul potrivit aici este plînge) o pasiune aflată mereu pe marginea prăpastiei. O substituire, o corupere a miturilor se observă În aceste versuri prefăcute În care seducătorul reclamă suferința cea mai adîncă. Un seducător care se preface a fi victimă. Arma lui nu e cinismul, ci umilința. Ca să cîștige, el Își strigă netrebnicia. Iată o nuanță pe care Denis de Rougemont n-o observă În literatura erotică a Occidentului. Orientul a subțiat și I
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Un obiect ce trebuie corupt prin daruri, cucerit printr-un complicat ceremonial. Ceremonialul prevede, s-a putut constata și din analiza versurilor lui Ienăchiță și Alecu Văcărescu, mai multe probe, cea dintîi și cea mai importantă fiind micșorarea voită a seducătorului (o voluptate a umilinței, un cult al defăimării!). Este o strategie la mijloc și strategia constă În răsturnarea raporturilor reale dintre subiect și obiect. Subiectul (seducătorul) se constituie În victimă potențială, În timp ce adevăratei victime (obiectul erotic) i se atribuie puteri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Văcărescu, mai multe probe, cea dintîi și cea mai importantă fiind micșorarea voită a seducătorului (o voluptate a umilinței, un cult al defăimării!). Este o strategie la mijloc și strategia constă În răsturnarea raporturilor reale dintre subiect și obiect. Subiectul (seducătorul) se constituie În victimă potențială, În timp ce adevăratei victime (obiectul erotic) i se atribuie puteri dominatoare. Don Juan leapădă, la porțile orientului, teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pustiul, codrul sălbăticia stîncilor nu vindecă rănile Îndrăgostiților. Încercarea de a se Îndepărta de obiectul erotic este dezastruoasă. La origini, gestul este, poate, calculat: a provoca, prin absență, durerea nemilostivei ibovnice, Însă strategia dă greș: cel care suportă durerea este seducătorul, bărbatul retras În pustiuri... De tema exilului sentimental se leagă, În poezie timpului, o altă temă, mai importantă: aceea a peisajului (spațiului) erotic. Vom vedea de Îndată În ce chip. S-a spus că poezia Văcăreștilor, a lui Conachi este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poalele” ibovnicei („și nici la poalele tale, precum știi, nu am fost atins”)nu știm ce s-ar fi putut intîmpla cu literatura... Din fericire Casandra, Lucsandra, Elenco, Marghioala și, mai ales, Smărăndița (Zulnia) se țin tare, sînt Îndărătnice, ceremonioase. Seducătorul profesionist este ținut oarecare vreme afară și, atunci, intervine jăluirea și, odată cu ea, apare poezia (ea Însăși obiect erotic și instrument de seducție erotică). Iatacul nare propriu-zis o identitate. Ca orice lucru sfînt n-are chip Este un spațiu al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este limpede: se constituie de la Început ca victimă, acceptă sacrificiul surghiunului pentru „a ta liniștire”, pentru a curma pricina de scîrbire (supărare). În realitate, fuga vrea să fie corupătoare, surghiunul este un șantaj sentimental. Și pentru ca șantajul să fie loial, seducătorul face la urmă o proslăvire, apropiind din nou de femeie imaginea divinității: „Decît zicîndu-ți de viață al doilea Dumnezeu”... Fuga lui Conachi cuprinde patru etape. a) Amenințarea cu fuga. Un scenariu anticipativ, un proiect de Îngropare benevolă În pustiu Însoțit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cuprinde patru etape. a) Amenințarea cu fuga. Un scenariu anticipativ, un proiect de Îngropare benevolă În pustiu Însoțit de un reproș moderat și de o propunere de reconciliere. Scopul este a Înspăimînta (citește: șantaja) o ibovnică mîndră și greu accesibilă. Seducătorul amenință cu exilul În imaginar și cu o moarte (tot imaginară) din care să tragă profituri. Avansează viziunea unei catastrofe personale și a unei generozități (mile) seducătoare: .,De-acum nădejdile toate de la mine s-au sfîrșit, Mori luîndu-mi ziua bună
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reconciliere. Scopul este a Înspăimînta (citește: șantaja) o ibovnică mîndră și greu accesibilă. Seducătorul amenință cu exilul În imaginar și cu o moarte (tot imaginară) din care să tragă profituri. Avansează viziunea unei catastrofe personale și a unei generozități (mile) seducătoare: .,De-acum nădejdile toate de la mine s-au sfîrșit, Mori luîndu-mi ziua bună de ia ceea ce-am iubit. Mă duc, mă-ngrop În pustiuri, lumină să nu mai văz, Ah, ascultă-mă, stăpînă, pînă nu mă depărtez, Astăzi mă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poet care, ieșind pentru o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul nou Începe cu un gust nou pentru peisaj: un peisaj euforizant, cu Întunecimi, sălbăticii grandioase. Asceza (veleitatea ascezei) se sprijină pe un peisaj seducător. c) Peisajul devine memorabil În cea de a treia etapă a exilului: un exil care celebrează un trecut fascinant. În surghiun, poetul retrăiește istoria pasiunii sale și istoria cuprinde momente de mare intensitate. Acestea angajează și un peisaj specific (peisajul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cronotopul său): un loc tainic, ocrotit, Într-o vale dosnică, sub un copac mare... Aici se desfășoară ceremonia jurămîntului, aici se primește făgăduința, aici, În fine, se petrece „fericirea cea mare”. Voind (afectînd) să fie un anahoret, Conachi rămîne un seducător. Figura ascezei voluntare este, În esență, o figură a seducției. Figura ascezei antrenează și un peisaj liric care, la Conachi, se deschide spre marele univers. Din direcția, e drept, a decorativului grandios. 15. În afara cîtorva fetișuri (cum este pentru Werther
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
obiect nu pătrunde În lumea Îndrăgostită, zice Barthes: „este o lume săracă din punct de vedere senzual, abstractă, stoarsă, dezinvestită; privirea mea străbate lucrurile fără a le recunoaște puterea de seducție; sînt indiferent față de orice senzualitate, În afară de aceea a «corpului seducătoră...”. Un asemenea fetiș (un obiect metonimic) este la Conachi „umbreluța”. Un obiect dăruit, nu un obiect primit. Umbreluța este, negreșit, un mesager. Mesagerul unei mari pasiuni, investit și cu alt rol. El trebuie să vegheze castitatea ibovnicei, s-o apere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
De la Zoica lui Ienăchiță, trecînd prin Lucsandra, Elenco ale lui Alecu Văcărescu, continuînd cu Zulnia, Caterinele, Smărăndițele lui Conachi se constituie o imagine specifică a feminității: o imagine slăvită, o feminitate leneșă și Îndărătnică, obiect erotic capricios, idealizat de un seducător care folosește arma umilinței. Curtenia lui se desfășoară după un anumit ritual: Închinăciune, străjuire În jurul iatacului, prudență maximă, jurămînt de vasalitate, fuga (exilul) etc... Modelul Îndepărtat al ibovnicei este Laura. Se adaugă un anumit senzualism de tip sud-est european și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
existenței. Sensibilitate maladivă, vocație a morții, diafanitate și, mai ales, o poziție privilegiată În lume. În ierarhia afectivă, iubirea trece pe primul loc. De la Eliza la Veronica aflăm toate nuanțele unei feminități care exprimă În grad maxim răul veacului. În locul Seducătorului apare Logodnicul, acela ce aspiră spre o nuntă mistică. Heliade dă, cel dinții, acestei comuniuni o valoare cosmică. De la ibovnică, Îngerul iatacului corupt de voluptăți leneșe, la Îngerul-demon În care se concentrează sublimitățile și răul universului este o cale lungă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Văcărescu, numai numele muzei e, aici, altul: Paraschiva. Numele arată originea tîrgoveață a femeii. În rest, același foc, aceeași neodihnă a sufletului și trupului. Femeia este, evident, o Afrodită, merită să poarte coroana frumuseții, ochii ei sînt „rânitori”, Însă privirea seducătorului nu se mulțumește cu atît. Poetul fixează un model de frumusețe corporală: „Minunată ești la stat Și nostimă la umblat ................................... La trup ești prea-delecată. Potrivită, minunată Încît cine te zărește Deodată să rănește...” Femeia cu trup delecat și nostimă la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cele două firi ale amorului. Tema fatalității erosului. „Urgiile” și „bețiile” iubirii după Anton Pann și alții. 3. Amorul și prieteșugul. Simpatia, mila și credința. „Muncile” lui Don Conachi. Un Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența năvălitorului erotic. Cele patru culori ale dragostei. 4. Imaginea obiectului erotic la primii noștri poeți. Nurul și duhul „ibovnicii slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și numai "acum, când era departe", imaginația lui "îndrăzni să o vadă goală pe închipuita lui pânză albă (s.n.), întinsă cu o mână sub cap și cu un zâmbet enigmatic pe buze". Curând însă, în lipsa unui "reper" mai concret, "năluca" seducătoarei femei dispare cu totul, iar Bizu plânge după dânsa "ca după un mort", cu voluptate pervers-fetișistă: "Dibui prin colțuri, prin odaia de baie, și dădu peste un dulap în zid; deschizându-l, găsi pe polița de sus un mic pieptene
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se îndepărtează treptat de Rosina, al cărei sân cvasimatern și mult prea concret nu-l mai ispitește, și începe să viseze la femeia misterioasă, la frumoasa fără corp, cu profil de icoană. Indiferența Dianei îi rănește însă orgoliul de potențial seducător, făcându-l să clameze o vreme, compensativ, superioritatea amorului virtual, necesitatea frustrării creatoare ("femeia nu există în realitate, ci e proiecția fiecăruia din noi" de aceea, "cu cât sunt mai lipsite și mai biciuite, cu atât simțurile o creează mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
neașteptată, merge mai întâi la cinematograf 69 (mediu promiscuu, unde gesturile mai îndrăznețe sunt protejate de întuneric), dar experiența mult așteptată se soldează cu un lamentabil eșec. Din teama de a nu greși iar, își verifică totuși farmecele de femeie seducătoare pe bietul Poslușnicu, în ochii căruia citește, corect, pasiunea. Avocatul rămăsese de fapt un țăran, al cărui suflet "fără complicații sentimentale" vibra doar la "poezia bălegarului, a scroafelor monstruoase de grăsime, a vițeilor cu botul umed, cărora le întindea mâna
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și a ambianței") mă trimite cu gândul la religiozitatea cosmică precreștină, excelent analizată de Mircea Eliade. Ea avea în centru figura suverană a Magnei Mater și natura înțeleasă ca hierofanie cosmică. Recent, Sylvia Marcos reia motivul într-o carte realmente seducătoare 73. În timp, creștinarea acestor simboluri, practici și ritualuri nu a fost suficient de puternică. Prin urmare, ele au supraviețuit timpului în versiuni mai mult sau mai puțin desacralizate. Cred că una dintre aceste versiuni desacralizate a Mamei Pământ se
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
trebuie condamnați: după decenii de mizerie economică și lipsuri și de criză în continuare, cine nu dorește magazinele pline, o affluent society? Sigur, Europa nu este doar un gigantic supermarche. Dar aceasta este vitrina sa cea mai imediată și mai seducătoare pentru o populație care a stat decenii la cozi. Trebuie să dai dovadă de o mare ipocrizie sau de afectare negând această tristă realitate. Sau de o rupere totală de realitate, disprețuind superior-filosofic Europa untului (Constantin Noica). Numai că românii
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]