50,569 matches
-
ideea de națiune, pînă într-acolo că iubirea de nație e suspectată (subl. ns.) Dar, vai, atunci noi toți sîntem vinovați, fiindcă noi ne iubim neamul. Ce este o națiune? O comunitate de simțire, exprimată într-o limbă obștească, un sentiment de legătură între generații. Națiunea e o familie mai mare. Neconsanguinitatea nu constituie vreo piedică de a intra în corpul spiritual al unui popor, și precum în unele familii copilul adoptiv își iubește noii părinți adesea mai puternic decît copiii
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
unele familii copilul adoptiv își iubește noii părinți adesea mai puternic decît copiii de sînge, așa și în națiuni sînt noi sosiți, care, ca și cînd și-ar fi regăsit în fine căminul adevărat, exprimă mai clar și mai înflăcărat sentimentele tuturor, în vreme ce alții, cu o fiziologie mai veche, simt ca niște vrăjmași... Nu mi-e rușine că sînt român și sînt, în ceea ce mă privește, un român filoromân. Ei bine, astfel era N. Iorga, o ființă care, peste orice șovăire
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
și ale omului contemporan, măcinat de dileme minore, alienat față de sine, de lume și de ceilalți, insensibil mai ales la valorile spirituale care ar trebui să dea greutate și sens existenței. Diavolul nu este altceva decât personificarea golului și a sentimentelor de angoasă și panică din noi. Dincolo de semnificația filosofică și metafizică pe care vrea s-o acorde romanului său, Gabriel Chifu se arată a fi un maestru descriptiv al stărilor negative, de inconfort fizic și mental, de incomunicare și ruină
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
fi destul de contaminator... Datorită posibilelor manipulări ale fostei Securități? Da, pentru că există multe documente produse de Securitate, care conțin anumite lucruri care nu se pot verifica, nu? Instrumentul principal al puterii comuniste a fost instaurarea suspiciunii între oameni și acest sentiment se prelungește prin dosare. Eu sunt absolut pentru deschiderea dosarelor, nu vreau să fie ținute închise. Dosarele deschise sunt o problemă, dat fiind că opinia publică și oamenii în mod particular sunt confruntați cu fel de fel de lucruri de
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
Nețoiu sau cu cinicii afaceriști din clanul Becali. Dar de ce să mă mir? Când președintele unui partid cu o doctrină onorabilă stă umăr la umăr cu Funar și depune smerit flori la statuia nu știu cărei personalități liberale, te cam încearcă un sentiment de "procesul etapei"! Chiar e musai ca oameni presupus onești să transfere o parte din prestigiul lor asupra leprelor? Nevoia de succes ieftin și imediat torpilează rațiunea, iar datul poalelor peste cap oricând și în prezența oricui fac din scena
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
parodic la final după tehnica indexului alfabetic și reproducerea primelor cuvinte ale textului) este aceea că autorul, sarcastic și răutăcios ca un puști, plătește postum polițe. Deși incomod pentru unii, jocul este absolut unul literar. Costache Olăreanu nu-și cenzurează sentimentele sau amintirile: "modalitatea folosită ține de exercitarea jurnalului. Portretele unora sunt rezultatul unei singure întâlniri, al altora acoperă o viață întreagă. Diferențele, în acest caz, nu mai contează, ci doar intenția de a străfulgera un detaliu, a lipi o etichetă
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
peste hotare valorile culturale. Depărtării și înstrăinării spațiale îi corespunde și una preoțească. Cartea se încheie cu câteva Meditații pe urme hristice. De ce scrie Valeriu Anania? Aflăm din răspunsul la o anchetă publicată la mijlocul anilor '80: "N-am avut niciodată sentimentul că am să mor dacă nu voi scrie cutare pagină sau cutare operă. Aș crede însă că fără ele viața mea ar fi mai tristă; foarte tristă, vecină cu neîmplinirea." (p. 135) De dincolo de ape este al treilea volum de
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
oriunde și oricînd? Shakespeare propunea o variantă, cu un secol mai devreme decît dramaturgul japonez. Nu cred că acesta din urmă să fi avut habar de Romeo și Julieta. În amîndouă spațiile însă, conflictul între giri (obligațiile sociale) și ninjo (sentimentele omenești) îi conduce pe îndrăgostiți la sinucidere. Fiind împiedicați să-și împlinească iubirea în această viață, ei speră să o facă în cealaltă viață unde se vor întîlni pe o singură frunză de lotus. Chikamatsu scrie sewamono (lucruri de fiecare
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
în doi. Tensiunea este mult amplificată astfel, fiorul tragic se instalează plenar, încă de la început, și ocupă tot spațiul. În atmosfera, în respirația actorilor, în privirile personajelor lor hăituite bîntuie revolta, neputința, scindarea conștiinței și a sufletului între datorie și sentiment: " Dacă-n lumea asta/ Uniți nu putem rămîne/ În lumile după lumea/ Ce-n viitor va fi/ Soț și soție vom fi." Cuvintele acestea, de la începutul secolului al XVIII-lea, poartă în ele semnul universalității. Tocilescu a mizat pe asta
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
alungă frica și cheamă speranța împlinirii iubirii lor. Apa iese la iveală, susurul ei, limpezimea ei rece, moliciunea mușchilor și devine singurul martor al celor două sinucideri. Drumul acesta este ca un cîntec în care se mai aude doar glasul sentimentelor. Lumea cu prejudecățile ei cu tot au rămas în urmă, departe: "Pe tine te ucid întîi/ Apoi și eu mă omor/ Să umplem scoica mică/ A podului Shijimi/ Scurtă viața noastră/ Ca o zi de toamnă.../ Este ceva ireal în
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
străzile în ale căror locuințe s-a ascuns eroul le sunt familiare - cum ni se întâmplă, de pildă, nouă. Ideea că pe strada dr. Leonte sau Carol Davilla l-am fi putut încrucișa pe Dinu Rogojanu ne dă un straniu sentiment existențial. Sursa succesului realizat de erou - la propriu - a fost aceea de a nu căuta o ascunzătoare sigură, știind prea bine că Securitatea l-ar fi putut găsi și în fundul pământului, de a nu sta ascuns, ci de a circula
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
într-o mulțime și care după aceea se culcă și adoarme în timp ce poetul Ion Horea, în visul său de poet, îl mângâie încetișor pe păr zicându-i: - Lasă... nu-i nimic... lasă, te-ai răcorit, că erai furios... înțeleg, înțeleg. Sentimentul puternic al unui om, sentiment comparat cu dezvoltarea spectaculoasă a unei plante provenind dintr-o sămânță aruncată de vânt pe un sol roditor radioactiv ca la Valea Vinului. Un tip care se răzbună târziu de tot pe un alt tip
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
după aceea se culcă și adoarme în timp ce poetul Ion Horea, în visul său de poet, îl mângâie încetișor pe păr zicându-i: - Lasă... nu-i nimic... lasă, te-ai răcorit, că erai furios... înțeleg, înțeleg. Sentimentul puternic al unui om, sentiment comparat cu dezvoltarea spectaculoasă a unei plante provenind dintr-o sămânță aruncată de vânt pe un sol roditor radioactiv ca la Valea Vinului. Un tip care se răzbună târziu de tot pe un alt tip din cauza unei femei pe care
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
nu i se declarase niciodată amor. Femeia aceasta este singura care descoperă mecanismul ascuns al răzbunării, explicându-i bărbatului ei legitim, cauza. Interesant e că, deși cel dintâi nu făcuse nici o declarație de dragoste, femeia iubită deduce, după atâția ani, sentimentul puternic al bărbatului, al individului răzbunător, călăuzindu-se și după niște întâmplări care, la vremea dată, i se păruseră nesemnificative. Ura făcând să rodească târziu un fruct absurd și abominabil. * * * Vrabia-pui cu un fir de iarbă verde în cioc, stând
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
conflictului de suprafață, prin arestarea și apoi internarea lui Parry, nu închide cu adevărat problema; prin contrast cu �comprimarea narativă a povestirii�, în care după plecarea poliției cuplul se îmbrățișează, în viața reală �stresul susținut are un efect coroziv asupra sentimentelor�, constată Joe. Relația axată pe un echilibru elegant între viziunea feminină și cea masculină asupra existenței (o preocupare mai veche a lui McEwan, vizibilă și în Cîinii negri) iese alterată din această experiență. Subtilitatea autorului în inserarea datelor alienării este
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
Fanache vorbește despre "forța și evenimentele nestăpînite", care sînt "dezlănțuite stihinic în revărsare apocaliptică de ape și de foc", iar Dan Laurențiu vede la Bacovia un univers întruchipînd "un punct terminus al prăbușirii și destrămării greoaie". Care e adevărul? Avem sentimentul că ambele imagini critice își găsesc pilonii de susținere în creația la care se referă. Ea este atît "primitivă" cît și "apocaliptică", aurorală și crepusculară, într-un efort al materiei de a-și transcrie istoria, de a se recomanda complet
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
de la care a avut doi copii, l-au părăsit după relativ scurte și pasionale căsnicii, fără a-l fi apreciat cu adevărat nici ca om, nici ca scriitor. De altminteri, există în tonul lui Kazin, foarte subtil dar extrem de distinct, sentimentul ne-recunoașterii, al ne-aprecierii. Unul dintre cei mai mari critici americani ai secolului 20 a murit în singurătate (o solitudine spirituală înainte de toate), după o viață trăită tot în singurătate. Alfred Kazin, A Lifetime Burning in Every Moment. From
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
de Ion Baciu, recompensă la afișul permanent al Filarmonicii, realizat de mine. Fanstastică stabilitate... E o consecvență. În sală, mă întîlnesc cu melomani care ating acuși suta de ani. Sper să-i egalez. Mă rog, e aici și o servitute: sentimentul, jenant, că mă culturalizez cu obstinație... După atîtea decenii cred că ești deja cultivat... Mai e însă și altceva. Cu simțul muzical, cu urechea muzicală pe care le am aș fi putut face muzică. Asta voiam să spun, există și
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
diverse. E o lume, în egală măsură, a cuvintelor și a Bibliotecii, a convențiilor romanești reciclate, ironizate, cu o mare libertate ludică și cu o evidentă plăcere a "manipulării" postmoderne: aluziile livrești sunt numeroase, intertextul funcționează productiv și spectaculos, relativizând sentimentul "realului" dar neanulându-l, căci prozatorul are un remarcabil simț al concretului, surprins și recreat în detalii semnificative, în culori și reliefuri reverberante. Și e de notat imediat amprenta discret lirică a acestor proze în care sub lejeritatea unei scriituri
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
unui haos în care se caută un fel de ordine și de coerență imposibile sau greu de atins, sub asediul permanent al vitrinelor civilizației actuale, imagine a unor vieți în fond fragile și solitare, pândite de conștiința inautenticității și de sentimentul înstrăinării - cum se întâmplă în Focul de artificii și în Femeia perfectă. În plus, ca în romanele Cordon-Bleu și Cei doi, totul pare "manipulat" de instanțe oculte ce controlează, spionează, urmăresc și adesea ucid, conducând "jocul" și comedia spre dramă
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
lucrurilor, la spectacolul derizoriului, la tentații ce nu admit întotdeauna aprofundarea situațiilor pe care le trăiesc, ele au de fapt un fel de falsă conștiință, lăsându-se în voia acestei lumi a obiectelor, fiind totuși cumva tulburate de un anumit sentiment al neputinței de a ajunge la profunzime, la o adevărată cunoaștere a lumii a propriei vieți, la un sens... Cum s-a închegat această viziune, care mi se pare a fi foarte caracteristică? Pentru că există, pe de o parte, foarte
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
se pare a fi foarte caracteristică? Pentru că există, pe de o parte, foarte multe obiecte, pe care îndrăznesc să spun că le surprindeți cu o mare precizie și forță de sugestie a concretului, și, pe de altă parte, un puternic sentiment al vidului existențial, al faptului că toate aceste obiecte nu sunt decât un soi de măști, de suprafețe care ascund... nimicul... Nu știu dacă e ceva de crezut... Am ajuns pur și simplu aici... Mai ales romanul, care cere o
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
anumită tristețe a enciclopedismului - căci se vede că, în cele din urmă, personajele Dv., ascund, sub enorma îngrămădire de imagini, de definiții, cuvinte, comentarii, o tristețe pe care nici nu îndrăznesc sau nu sunt capabile să o mărturisească... Care e sentimentul Dv. în această privință? Întâi de toate, aș spune că o mare calitate umană este ușurătatea, politețea și buna dispoziție... E insuportabil să plângi toată ziua, e mai bine să fii lejer, amuzant și rapid... Iar pe de altă parte
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
fost nu știu ce ideal de soție onestă. Îi era mai de mult amantă lui Titu Maiorescu și acel copil Georg (Baby), după informații pe care le dețin de la Șerban Cioculescu, fusese chiar conceput cu marele critic. Dar, surprinsă brusc de realitatea sentimentelor pe care le nutrea față de poet, i s-o fi părut că e, probabil, sub demnitatea ei de femeie onorabilă, din lumea suspusă, ca soție și amantă. Desigur, legătura ei cu Maiorescu nu apare, cu liniile clare, în roman. Dar
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
și el știa această limbă), cu ultima liră turcească și-a potolit foamea, a băut un păhărel de rachiu și a pufăit încet o narghilea bună. "Obiceiul ăsta a rămas și azi; e singura mîngîiere pe care o mai are sentimentul, deznădăjduit și sărac, cînd se vede murind de alean." S-a dus, apoi, la un teatru, atras de afișul țipător. Era o biată trupă de varieteu care nu începea programul adăstînd mult peste ora anunțată, în așteptarea generosului consul rus
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]