3,422 matches
-
aplic cea de a doua însămînțare pe Praxtor. ― Dar e fără precedent... ― Și vremurile pe care le trăim sunt speciale. O să aștepți ordinele mele. Pregătește-te! Abatele îl concedie cu un gest scurt. Rămas singur în cameră, scoase dintr-un sertar un cilindru de oțel perfect finisat. Erau acolo germenii cu care însămînțase cu doar câțiva ani în urmă planeta Praxtor. Din motive care abia acum îi apăreau în adevărata lor lumină, amânase de multe ori echiparea încă a unui Ou
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a provocat la un fel de meci de box. Amuzați amândoi, bărbații priviră spre trupul inert al lui Aloim. ― Și-acum ce-o să se întîmple cu el? întrebă Rim. Cu pași mari, Abatele merse până în spatele biroului și deschise un sertar. De acolo extrase o seringă hipodermică pe care începu s-o rotească distrat între degete. ― Noi, aici, în Abație, obținem întotdeauna mărturisiri complete. Nu condamnăm pe nimeni fără a fi siguri că e vinovat. Pentru a evita însă minciunile, ne
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
niște vodcă românească. Moldovan a sfătuit-o să nu mai ofere nimănui așa ceva, iar eu am răspuns că nu beau niciodată vodcă. Până la urmă a scos o sticlă de Stolicinaia și a turnat în două pahare. Apoi a tras un sertar, a luat două file din el și-a început să citească un text despre nota do. Spiritual, plin de vervă și de umor, așa cum scria autoarea în zilele ei bune. Eu, care eram acolo deși nu ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Eu am scris exact ce mi-a povestit Yuasa. Până la urmă, asta a fost experiența prin care a trecut el. Liceul avea două secții: Mecanică și Transport. Cei de la Transport erau numiți „tocilari“. Cică țineau lista cu mersul trenurilor în sertarul biroului (râde). Mie îmi plăceau metrourile, dar nu chiar atât de mult. Nu era o obsesie pentru mine. Pe atunci, să te angajezi la Căile Ferate Japoneze (JR) era o realizare importantă. Mulți doreau să devină conductori de Shinkansen (cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
carte prin iscusința cu care a fost scrisă prevestea un potențial talent literar. A urmat după aceea românul “Refugiații”, scris la finele anului 1940, imediat după răpirea nordului Bucovinei de către armatele sovietice, dar care a rămas în manuscris și în sertar, pana 1997, datorită cenzurii totalitariste. A publicat schița “Cărarea mutului”, în paginile revistei “Cetatea Moldovei”, ăn. ÎI, 1942, iar în 1944 o altă schița intitulată “Crucea lui Bangau”, în “Revista Bucovinei”, nr. 8. În anul 1958 a colaborat la întocmirea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
parcă, mirarea, fetița spune: E noul meu ghiozdan. Îți place? Da, e foarte frumos. Dar ce-ai făcut, l-ai stricat pe celălalt? Nu. Am crescut mai mare și acum nu mai am nevoie de el! Apoi, scoate dintr-un sertar al biroului, câteva caiete pe care le pune în ghiozdanul cel nou. Pe urmă, ia niște creioane, o gumă și-un stilou (care strălucește de-ți ia ochii!). toate își găsesc locul într-o cutie lunguiață, pe care Sorina o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
scaun, îl ia iar și-l pune la gura sobei). Șezi aci, șezi! Ți-aduc îndată o ceașcă de cafea, căci ți-o fi frig. (aleargă cu ibricu[l] la scrin și-l lasă pe scrin, ia o cutie din sertar și-o pune-nainte lui Felice) Na! acuma bea, copilul meu! FELICE D-zeule! bucuria cea mare l-a zăpăcit de tot! (Histrio ia ibricul și-l aduce lui Felice) HISTR[IO] Aci în cutie sunt ciorapi negri; așteaptă numai, o să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
comentariu. Ele nu erau decât „tipice“ pentru mizeriile astea ieftine, oferite de ditamai fabrica în formă de cub de la capătul satului. Mobilă de duzină pentru oameni lipsiți de gust. Noi, băieții, găseam totuși pupitrele cât se poate de practice, aveau sertare pe ambele părți și ni le puteam încuia. Atâta doar că tăbliile s-au curbat în scurtă vreme, sertarele se descleiau, cărțile și creioanele alunecau înspre mijlocul pupitrelor, ceea ce ne cam deranja. Mama se resemnă, după ce la început protestase vehement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
capătul satului. Mobilă de duzină pentru oameni lipsiți de gust. Noi, băieții, găseam totuși pupitrele cât se poate de practice, aveau sertare pe ambele părți și ni le puteam încuia. Atâta doar că tăbliile s-au curbat în scurtă vreme, sertarele se descleiau, cărțile și creioanele alunecau înspre mijlocul pupitrelor, ceea ce ne cam deranja. Mama se resemnă, după ce la început protestase vehement împotriva felului în care ne mobilaserăm camera, fără să fi devenit însă mai îngăduitoare. Ceva pătrunsese în locuință, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ale căror portrete atârnau, ordonate după vârstă și grad de rudenie, tocmai deasupra acelei comode - atinseseră lemnul nobil, lustruit cu mâinile lor, îi mângâiaseră cu degetele tăblia pe care puseseră o ceașcă, o scrisoare. Au tras de mânerele ornamentate ale sertarelor, poate ca să scoată, la fel ca mama, una din cuverturile brodate, care se mai aflau și azi acolo. Și abia după ce conștientizam această semnificație, trebuia sa ne imaginăm în continuare cum călătorise această comodă la Köln, de acolo la Rapperswil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să știu odată. — N-am auzit nimic din ce mi-ai spus, sînt străin complet de ce mi-ai propus, nu ne cunoaștem decît din auzite. Pentru asta, uite-ți cadouașul, luptătorule, îi spune Comandantul scoțînd ceva la iveală dintr-un sertar al biroului, și cu asta, basta. — Două grenade? face Regizorașul ochii cît cepele, îți bați joc de mine? se răstește privind la mîinile Comandantului, care se joacă între degete cu bulgărașii verzi. Nu încape vorbă c-a vrut să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Gulie diagnosticul, va trebui s-o coasem, altfel nu o să se cicatrizeze, foarte bine voluntarule, zice Dendé, că eu m-am săturat să tot fac pe mama răniților, ia-l tu în primire, adaugă și dispare în spatele tejghelei, deschide un sertar și începe să caute într-o cutie de plastic ustensilele necesare. Nici urmă de vreun ac, asta-i tot ce avem, trebuie să ne descurcăm cu astea, spune scoțînd la iveală un ghemotoc de ață și un cui. — Tîrnăcop o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lui Roja de pe bulevardul Dacia, cazinoul de lîngă intrarea Michelet și barul restaurant al lui Timișoara din Lahovari. Între timp Angelina mai uita de bosumflare, se ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
roiul, să nu te mai prind azi pe-aici că e de rău. Se execută, se echipează la chibrit ca un adevărat soldat și, fără să mai pună nici o întrebare, o tulește afară. Încep să scormonesc prin dulapuri, să răstorn sertarele cu fundul în sus, să mișc fiecare obiect de la locul lui. Așa se întîmplă cînd ești nevoit să faci totul în pripă, lucrul pe care-l cauți ți-e sub nas, dar nu-l zărești decît după ce îți pierzi toată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ministru, dar nu cumva se Întâmplă să știți ceva despre un valoros colier de diamante pe care l-a șterpelit unu’ dintr-o reședință de pe Ferdinandstrasse acum câteva zile? Sper că nu aveți nimic Împotrivă dacă arunc o privire prin sertarul lui Emmy, soția dumneavoastră, să văd dacă Îl are ascuns pe undeva printre bijuteriile ei?“ — Chiar că ar fi o treabă demnă de diavolul Însuși să găsești ceva acolo, spuse Weizmann cu vocea Întretăiată de surescitare. Scroafa aia grasă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
zice că mâine. Și vreau orice altceva poți face rost despre restul familiei. — Niște bănuți În plus Îmi prind Întotdeauna bine. Mai vorbim. Am Închis și am strecurat niște documente În niște ziare vechi, făcându-le apoi vânt Într-un sertar al biroului În care mai era un pic de loc liber. După ce am mâzgălit la Întâmplare pe hârtia de sugativă, am luat un presspapier din cele câteva care se aflau pe biroul meu. Mă jucam cu el, rece cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dacă v-aș oferi abia acum o invitație, direct? Nu, deloc, dacă sunteți sigur că nu vă Încurcă În nici un fel planurile. — Nu e nici o problemă, mă asigură el. Mai am niște invitații aici. Dădu ocol biroului și deschise un sertar. — Lucrați de mult pentru Herr Six? — De vreo doi ani, Îmi răspunse el absent. Înainte de asta am fost diplomat la serviciul consular german. Scoase din buzunarul mare de la piept o pereche de ochelari și Îi puse pe vârful nasului Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un trabuc care mai degrabă Își avea locul În trusa cu scule a unui instalator. Era un tip brunet, cu ochi albaștri, exact ca mult iubitul nostru Führer, și era stăpânit de un stomac care-i țâșnea În față precum sertarul unei case de marcat. Obrajii lui aveau o piele roșiatică, de parcă ar fi avut o eczemă, sau poate că doar exagerase În dimineața aia când folosise lama de ras. Îmi strânse mâna În timp ce eu m-am prezentat. Fu ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu neon de pe clădirea Pschorr Haus arunca o strălucire roșie În biroul opulent al lui Jeschonnek, așa că nu prea era nevoie de lanternă și am stins-o. M-am așezat la birou și am Început să caut nici eu nu știu ce. Sertarele nu erau Încuiate, dar În ele se aflau puține lucruri care să mă intereseze. M-am entuziasmat când am găsit un carnețel cu adrese legat În piele roșie, dar l-am citit cu atenție pe tot și am recunoscut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
el. El și Funk aveau un cuibușor secret pe Privatstrasse, de care nevasta lui Funk nu știa. Dar nu a mai trecut pe acolo de zile Întregi. Am scos din buzunar hârtiuța pe care notasem adresa din carnețelul găsit În sertarul lui Jeschonnek: era un număr de pe Derfflingerstrasse. — Privatstrasse, hm? Mai era și vreo altă adresă? — Nu, din câte știu eu. — Tu lucrezi la caz? — Nu mai lucrez la el. L-a preluat Dietz. — Dar el parcă lucrează la cazul Pfarr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că locul fusese Întors cu susul În jos. Parchetul de pe holul lung era acoperit cu cărți, hârtii, plicuri și dosare goale, ca și de o considerabilă cantitate de sticlă spartă, care provenea de la ușile unei biblioteci mari, cu rafturi și sertare. Am trecut pe lângă două uși și m-am oprit locului când am auzit un zgomot târșâit de scaun Într-una dintre camerele din fața mea. Am Întins instinctiv mâna după armă. Din păcate, o lăsasem În mașină. Mă duceam să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Iar acum ești un adulmecător de urme. Ce te-a adus aici? Îl căutam pe Herr Von Greis. M-am uitat de jur-Împrejur prin cameră. Era o adevărată harababură, dar nu părea să lipsească nimic. Pe o comodă ale cărei sertare goale zăceau pe podea stătea neatinsă o fructieră din argint cu mai multe talere pentru suport. Erau zeci de picturi În ulei sprijinite de pereți În șiruri ordonate. În mod evident, oricine fusese cel care dăduse spargerea și scotocise locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
asta. E rândul meu să mă folosesc de vorbele alea privind Discreția și Confidențialitatea. Va trebui să muncești pe Întuneric, În ce privește acest aspect. — Prea bine, domnule, o să fac tot ce pot. Aveți o fotografie a acestui domn? Scoase dintr-un sertar un mic instantaneu pe care mi-l Înmână spunând: — Poza asta a fost făcută acum cinci ani. Nu s-a schimbat prea mult. M-am uitat la bărbatul din fotografie. Ca mulți germani, Își purta părul blond tuns foarte scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mâncare, am adăugat: — Dacă ai nevoie de mine, strigă pur și simplu În puțul liftului. Ea Încuviință din cap În tăcere și Își suflecă mânecile. Sus, la același nivel cu ușa principală, era și mai multă mizerie. În spatele recepției erau sertare goale, al căror conținut zăcea pe covorul rărit. Ușile de la fiecare bufet erau smulse din țâțâni. Mi-a amintit de dezordinea din apartamentul lui Goering din Derfflingerstrasse. Cele mai multe dintre scândurile podelelor din dormitoare fuseseră scoase și unele dintre șemineuri purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
convingerilor sale să mă elibereze În baza unei verificări sumare a declarației mele cum era telefonul dat la biroul Lufthansa de pe aeroportul Tempelhof. M-am șters și m-am dus la culcare. Am stat o vreme Întins, treaz, scotocind prin sertarele care nu se potriveau ale minții mele epuizate, sperând că aș putea găsi ceva care să facă lucrurile să mi se pară mai clare. Nu am găsit și nici nu am crezut că aveam să găsesc. Dar dacă Inge ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]