KorAP: Find »[drukola/base=servi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...1641 >

41,020 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

mulțumesc"? Mă simt măgulit. Tovarășe chelner! strigă scurt, încet, dar autoritar. Da, vă rog! se întoarce Ovidiu spre actor. A, vă salut! Parcă... Nu parcă, ci sigur! confirmă actorul, intuind că a fost confundat ori, poate, recunoscut. Cu ce vă servim? Doamna mai întîi face un gest politicos Iulian, așezîndu-se. Doamnă, se înclină chelnerul avem pui la tavă, cașcaval, ouă la capac... Aș vrea o jumătate de... începe femeia să spună, dar vocea ei fermă e frîntă brusc de trecerea unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acoperite de poala capotului brodată cu flori mari, vii. Pe măsuța joasă, asupra căreia se întorc ochii lui Mihai, a fost așezată o tavă de porțelan chinezesc cu serviciul întreg pentru o cafea în doi. ,,Odată, cine știe cînd, voi servi cafeaua împreună cu ea" gîndește Mihai, simțind cum roșește tot, amețit de parfumul ciudat al femeii, obsedat de gîndul că, ajungîndu-i ginere, n-o să reziste totuși intenției lui și va căuta un prilej... "Doamne, sînt bolnav!" se înfioră, tremurînd scurt, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a tînărului, surîde molcom, căutînd în jur: Uite cum m-ai găsit... Tocmai s-a spart un sac... Se retrage doi pași, pînă lîngă o masă și ia prosopul aflat acolo, să se șteargă pe mîini. Cu ce vă pot servi? îl întreabă. Cu o cafea bună, fără năut surîde Mihai, arătînd cu privirea spre ceașca plină de pe masă. Te rog! face Cristina un gest delicat. A, nu! se apără Mihai, retrăgîndu-se. Am zis așa... Te rog! repetă apăsat Cristina, prinzîndu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-a întîmplat ceva?" îl frămîntă de data asta. Imediat însă, tot obsesiv, aproape criminal, în mintea lui sclipește demonic bucuria că ar putea rămîne singur, așa, fără scandal, fără judecata colegilor, doar prin voința unei întîmplări. Te rog să servești ceva! aduce Paula două farfurii pe măsuță, mutînd telefonul mai pe margine. Lasă telefonul aici! izbucnește Radu, imediat însă revine: Bine, lasă-l acolo. Din picioare, Paula îl învăluie un timp cu privirea, ca într-un con de lumină, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rabde, că odată focul stins, se simțea cum răceala se ridică din cimentul de pe jos, întîlnindu-se cu cea venită dinspre ferestre chiar la genunchi, pătrunzînd adînc, cuibărindu-se în oase. Soțul ia copilul în brațe, se apropie de Ovidiu, care servește pe cei de lîngă bar cu băutură și-i cere două cești cu ceai. Ovidiu a avut grijă să coboare pe la șase, să-și facă de lucru la mașina de gătit, apoi s-a furișat la Letiția, pe care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mă duc după ceai. Vrei să bei ceva? Otravă răspunde femeia, furioasă că băiatul nu stă cuminte, să-i poată încălța ghetele. Nu mi-i lăsa pe-amîndoi pe cap. Soțul ia copilul în brațe și se apropie de Ovidiu, care servește pe cei de lîngă bar cu băutură și-i cere două cești cu ceai. Letiția a părăsit bucătăria înainte de-a fi apărut soția lui Pavel, s-a instalat la o masă liberă, iar acum vine dincoace de bar, prinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ține pentru tine, nu fă panică. Așa-i, încuviințează Lazăr dumneavoastră ați fost întotdeauna un optimist. Ați călcat mereu apăsat, pe pămînt tare, eventual betonat, nivelat de șenile mai spune retrăgîndu-se. Domnilor, vă rog, stați la mese, să vă putem servi strigă chelnerul, să-i împrăștie. Lazăre! îi șoptește profesorul, pe un ton rugător, în care se mai ghicește cu greu iritarea spune odată ce vrei! Prins de braț, Lazăr se oprește și-și întoarce cu calm privirea spre mîna profesorului, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pare rău! înclină el privirea, retrăgînd paharele, împingîndu-le spre mijlocul barului nu pot fi așa darnic numai pentru atît. Credeam că... Întinde mîna, ia două pahare curate și toarnă în ele băutura cuvenită pentru banii primiți. Fratele meu omul este servit zice, întorcîndu-se apoi la mijlocul barului, să onoreze alte comenzi. M-ai tras pe sfoară și Dumnezeu vede; ți-o spune un ateu convins bombăne Lazăr, în drum spre masă, oprindu-se o clipă lingă mijlocul barului. Ce-i cu individul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i cu individul? Ce tot șușoteați! întreabă actorul nervos că a așteptat atîta. Vă rog să mă iertați! se pierde chelnerul, gîndind că bărbatul acesta i se pare cunoscut, desigur de pe vremea unei inspecții venită de la direcție. Cu ce vă servim? O sută arată actorul spre sticlă. Poftiți îi pune chelnerul unul din cele două pahare în față. Lăsați, vă rog, plata mai tîrziu. Da'-i mai mult de-o sută. Nu face nimic, vă rog! Pavel se apropie de actor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vinde-o acum îi spune Ovidiu. Altfel, mai tîrziu, se prinde lumea. Și mai e și ăla cu blană, cred că-i adjunct la direcție. Mi l-am amintit: a fost în septembrie cu directorul general pe aici, i-am servit colo, pe mal, sub sălcii. Ai niște gogonele în cămară intervine Mihaela, apropiindu-se cu șorțul pe mîini, să-și șteargă transpirația frunții. Spune-i Sultanei încuviințează Ovidiu, trecînd în camera alăturată, să caute într-un ungher al dulapului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vedeți ce bun e. Săracu' de tine! rîde superior profesorul golind paharul. Pariez că din facultate și pînă acum n-ai mai gustat din ăsta. Așa-i răspunde Lazăr. Prin Valea Brândușelor nu se găsește, dar în facultate ni se servea mereu la masa de prînz, ca aperitiv, iar cînd se termina, eu, personal, eram chemat la decan și mi se dădea dreptul. Așa-i la universitatea din Iași, întoarce el privirea spre Radu studenții, precum vechea Marină britanică, au o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
saltea, nevoit să-și tragă brațul stîng, amorțit de greutatea capului femeii de alături. Mmm... geme încet Nina, ca un oftat de plăcere, deschizînd o clipă ochii. Vino mai aproape, te rog! șoptește, prinzînd între palme brațul care i-a servit drept pernă. Ochii actorului se întorc o clipă spre ea, subțiindu-se într-o privire tandră, apoi se închid, obosiți, strîngîndu-se mai cu putere, ca o reacție dureroasă, cînd palmele femeii îi lunecă pe braț, pînă la degete, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
putea întreba careva cum se face că din trei colegi, doi sînt..., negativi nu-i bine spus, că nu asta a vrut autorul. Cred că poate ieși la public, chiar cu versuri din Blaga, care înnobilează spectacolul, dar nu-l servește. Eu însă aștept de la teatru montarea variantei inițiale a Orei solstițiului: trei geofizicieni, descoperitori de mari zăcăminte, își văd opera vieții lor îngropată definitiv pentru că un deus ex machina a hotărît construirea unui baraj pentru o hidrocentrală. Vic, te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
între sprîncene, tresărind mereu cînd vîntul zgîlțîie fereastra. *** Aici arată Lazăr spre masa dintr-un colț al bucătăriei, cît mai aproape de geamul acoperit cu zăpadă. Toarnă în două pahare cîte un deget de whisky, din sticla doctorului, scoate țigările, îl servește pe profesor, apoi se așază. Noroc! Noroc! Paharele goale stau alături, lîngă sticla pe jumătate; în rest, masa e liberă. În centrul ei, profesorul așază pachetul de cărți cu fața în jos. Cald. Să-mi las paltonul. Să nu lăsați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nu. Actorul doarme răspunde șoferul. Nu știam de unde-l cunosc; de la televizor, apare uneori la varietăți. Ptiu! Să vezi ce-i fac! se înfurie Ovidiu. Credeam că-i din Direcția Comercială, altfel îl sictiream!... Aaa, rîde Sultana de-aia o serveai așa ceremonios pe cucoana cu guler de blană albă... Ei da, se îmbunează ea și-și toarnă un pahar noroc, bărbate! Bea și tu, ce naiba! Nu ești bărbat rău, hai, bea de-aici... Noaptea asta zice femeia, vorbind împleticit, legănîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Și pentru că-mi place cravata ce-o ai, am să și deschid. Scump, dar face. Merg. Și mă întreb, domnule profesor, o cravată pe trei cam cît ar face? Dacă mergeți. Ce ziceți de vestă? Contra pantaloni. Contra, dar sînt servit. Ascultă, Mihai rupe Săteanu tăcerea brusc, și tot brusc se oprește, înfiorat parcă de propriu-i glas; tace, cu privirea absorbită de o vedere de sub sticlă, înfățișînd o stațiune montană iarna; surîde unui gînd, apoi, cînd surîsul i se întristează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
recunoscut pe la spate, de-aceea nici n-am stat prea mult. Atunci am cunoscut-o, zău! răspunde Mihai. Făcusem o comandă de zece sticle cu vodcă pentru mîine. Și ea, de fericire că i-ai făcut așa vînzare, te-a servit cu cafea; am văzut ceștile sub masă; mă crezi prost? se înfurie Săteanu. Hopa! îl temperează Mihai, făcînd un gest de liniștire cu palmele. Iaca știu acum de ce mi-a refuzat invitația la teatru mîine seară: să n-o vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cărțile. Acum să te văd! rînjește Lazăr, sfărîmînd țigara între dinți. Profesorul uită să mai tremure, adunîndu-se tot asupra cărților din mînă. Cărți? mai întreabă Lazăr. Servit murmură profesorul, hotărîndu-se cu greu să ridice brațul drept, să-și șteargă fruntea. Servit bine? insistă Lazăr. Onorabil răspunde profesorul, dînd afirmativ din cap de cinci-șase ori pînă își aduce aminte că trebuie să se oprească. Și servit vrea Lazăr să pună punct. Ful de popi rostește încet, cu timiditate, profesorul înșiruind cărțile. Ful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

oricând și oriunde - îmbrăcat în togă și deslușind celorlalți simbolistica peștelui, strălucitor într-o redingotă rotunjită la guler, cu catehismul marxist în mână, trâmbițând sofismele materialismului dialectic. Dar, dat fiind nivelul la care ajusese Dave 2, alcoolismul său cronic îi servise pe post de pașaport pentru intrarea în Alcoolicii Anonimi. Crezul AA pornea de la principiile creștine, cu o înclinație vădită spre liturghie și tipic, înclinație care, sub influența unora ca Dave 2, se transformase într-o pasiune asemănătoare celei a vânătorilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
m-a șocat mai mult decât orice. Tot ceea ce făcea era extrem de teatral, de artificial. Am rămas cu impresia neplăcută că nu sunt prima persoană care asculta cu de-a sila povestea profesorului. Și nici nu eram primul căruia îi servea clișeele aceasta de duzină. În plus, mai era și compartimentul acela. Nu-mi dădeam seama exact cum, dar decorul se schimba, de parcă ne aflam pe o scenă unde mașiniști fantomatici, dar eficienți, își făceau de minune treaba. Mai precis, decorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
același timp, faptul că îl avea o elibera oarecum de povara celeilalte apartenențe, de imaginea idilică de fetiță cu codițe. Pe cai, așadar, și fuga la cel mai apropiat magazin de lenjerie! Carol alesese un butic de pe strada principală, unde servea un bărbat. Apoi savură plăcerea de a vorbi despre dimensiunile bijuteriilor lui Dan. Nici măcar n-a fost nevoie să pună prea mult de la ea, dat fiind că talia dragului de Dan era cam cât a ei. În ziua următoare, avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
fii pregătit pentru ce vor spune oamenii. Fiindcă bănuiesc eu că vor ajunge la concluzia că ai căutat-o cu lumânarea. Chiar voiai să îți facă cineva felul. De fapt, am să merg și mai departe. Cred că voiai să servești drept public. A, nu mă îndoiesc că acum ai remușcări, că te simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Și e și mai bine să-l alegem pe Bull, Bull cel dubios, Bull cel timid, Bull cel supus condiționării, ca să poarte povara acestei metamorfoze inacceptabile. Claxoanele urlau în creierul lui Bull. Se uita în gol, la betonul crăpat care servea drept parcare în față la Elite Cattery. Își ridică violent piciorul de pe ambreiaj și reuși să înece motorul. Bull transpiră puternic pe parcursul celor câteva secunde necesare pentru a porni motorul, dar mintea nu i se limpezi. Trecu de părculeț, încercând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
oprească la Margoulies. Bătu la ușă. — Intră, spuse Margoulies. Și Bull intră. Doctorul era așezat la biroul său de lemn deschis la culoare, aflat într-un colț al încăperii. În spatele său era o deschizătură ca o felie de plăcintă, ce servea pe post de fereastră. De fapt, toată camera avea forma unei felii de plăcintă; peretele exterior se conforma circularității clădirii, iar cel interior circularității coridorului. O masă de consultație se afla vizavi de biroul lui Margoulies și lângă ea, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
reuși să se abțină să nu-și cufunde fața în părul moale și castaniu al soției sale, șoptindu-i la ureche întreaga istorioară. În fine, reuși să nu facă așa ceva. Alan știa bine că bandajarea de urgență, a lui Bull servea ca o măsură temporară. Nu avea nici cea mai vagă idee despre cum anume ar putea să-l ajute, știa doar că trebuie să facă ceva. Am chemat pe cineva să stea cu copilul, spuse Naomi. Vine la opt. — Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]