3,432 matches
-
au făcut totuși unele modificări, lucrările fiind coordonate de arhitectul Apolodor, originar chiar din acele locuri. După adoptarea creștinismului de către români, templul este transformat în bazilica în secolul IV, în timpul împăratului Teodosiu I. În secolul VI bazilica îi este închinata Sfanțului Ioan Botezătorul datorită presupunerii că aici s-ar afla capul acestuia. Bazilica avea o importanță deosebită, aici aflându-se Episcopul Damascului, al doilea ierarh ca importanță din regiune după Patriarhul Antiohiei. Damascul a fost cucerit de către musulmani în anul 636
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
restaurare improprii. În replică, guvenul sirian a răspuns că Moscheea este mai degrabă un monument simbolic al islamului decât unul istoric. Marea moschee a fost prima moschee vizitată vreodată de către un papă. În anul 2001, sub pretextul vizitării mormântului capului Sfanțului Ioan Botezătorul, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat moscheea. În ciuda numeroaselor restaurări mai mult sau mai putin corespunzătoare, , este una dintre puținele moschei din perioada de început a islamului care și-a păstrat structura și elementele arhitecturale specifice
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
evlavios, s-a străduit să ajute biserică să-și mențină neștirbita puterea, chemând la o hotărâtă eliminare a tot ce altera puritatea cântării liturgice. „"Revertimini vos ad notem sancti Gregorii, quia manifeste corrupisti cantum"” (Voi care stricăți cântările, respectați notarea sfanțului Grigore); poruncea el într-o frază rămasă celebra. Modul de a notă muzică este acum mai exact și evoluează treptat în vestul Europei în direcția scrierii actuale, ceea ce permite o deslușire destul de fidelă a textelor ajunse până la noi. Se încheagă
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
1555 în acest oraș, unde va trăi și va lucra până la sfârșitul vieții, devenind unul din cei mai de seamă reprezentanți ai școlii venețiene de pictură. Primește numeroase comenzi importante, de pildă decorarea boltii Mării Săli din "Libreria Marciana" (Bibliotecă Sfanțului Marcu). Lucrează stat pentru biserici, cât și pentru palatele notabilităților venețiene, lucru mai puțin obișnuit la Veneția, unde majoritatea artiștilor erau specializați fie pe tematica religioasă, fie pe cea laică. Tema tabloului "Iisus la Emaus", aflat în prezent în Muzeul
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
pentru palatele notabilităților venețiene, lucru mai puțin obișnuit la Veneția, unde majoritatea artiștilor erau specializați fie pe tematica religioasă, fie pe cea laică. Tema tabloului "Iisus la Emaus", aflat în prezent în Muzeul "Louvre" din Paris, este desprinsa din Evanghelia Sfanțului Luca. Compoziția tabloului se bazează pe mai multe axe transversale, trasate de brațele întinse ale apostolilor și de mână ridicată a lui Iisus, care duc la o intensificată aglomerare de gesturi în planul central al tabloului. În anul 1558 începe
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
din sacristia bisericii "Sân Sebastiano", a căror execuție îi va lua mai mulți ani. Ciclul de picturi de la "Sân Sebastiano" se numără printre lucrările cele mai frumoase pe care artistul le-a realizat de-a lungul carierei sale. Scenă "Martiriului Sfanțului Sebastian", de pe unul din pereții laterali ai bisericii, impresionează prin tensiunea spirituală și prin tehnică desăvârșită a pictorului în maniera cum construește culoarea. În anul 1560, Veronese pleacă la Romă. Aici descoperă operele lui Rafael și Michelangelo, a căror artă
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
Cină cea de Taină", destinat mănăstirii călugărilor dominicani de pa lângă bazilica "Sânți Giovanni e Paolo", care să ornamenteze "refectorium"-ul, în locul unei opere a lui Titian, distrusă în urma unui incendiu. Atmosferă oarecum frivola a compoziției îi revoltă pe inchizitorii " Sfanțului Tribunal", care îi reproșează maestrului introducerea în tablou a "bufonilor, bețivilor, piticilor și a altor lucruri necuviincioase". La proces, artistul se apără cu multă înțelepciune, este în cele din urmă declarat nevinovat, insă tribunalul îi ordona schimbarea titlului operei, care
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
informații la Armată a2-a. La 1 aprilie 1917 a fost înaintat în gradul de locotenent-colonel și la aceeași dată din anul 1919, la ce de colonel. După ofensiva din vara anului 1917, a fost decorat cu ordinele "Steaua României" și "Sfanțul Vladimir", iar la 1 februarie 1918 a fost numit Subșef al Statului Major al Armatei a 2-a. A participat la Campania Română din Ungaria din anul 1919 conducând statul major al Diviziei a 1-a. După primul război momdial
Dumitru Grozeanu () [Corola-website/Science/311803_a_313132]
-
ducea la târg iconițe lucrate de el pe căpătâie de scândură. Astfel, lumea cumpăra pe "Sfântul Gheorghe", "Sfântul Haralambie" tămăduitorul de ciumă și pe "Sfântul Nicolae" cu barba albă. În acest mod, Nicu își aducea și el aportul cu câțiva sfanți și scoroveți la casa împovărată de griji și de nevoi. Viața amoroasă a lui Nicolae Grigorescu a fost și este plină de incertitudini și mister. Un lucru este plin de adevăruri și anume că, întreaga operă a artistului care cuprinde
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
aflat în marginea de nord-est a satului, cuprinde așezări din Epoca Bronzului, epoca geto-dacică și secolele al IX-lea-al X-lea. Celelalte două obiective sunt clasificate că monumente de arhitectură biserică cu hramurile „Sfinții Împărați Constantin și Elenă” și „Sfanțul Nicolae” din Crețuleasca, construită în 1669 și refăcuta în 1818; și biserica „Sfanțul Nicolae” din Ștefăneștii de Sus, ridicată în 1812-1815. În perioada de "boom" imobiliar din anii 2005-2008 din România, comuna a fost ținta unor proiecte de dezvoltare, dintre
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
geto-dacică și secolele al IX-lea-al X-lea. Celelalte două obiective sunt clasificate că monumente de arhitectură biserică cu hramurile „Sfinții Împărați Constantin și Elenă” și „Sfanțul Nicolae” din Crețuleasca, construită în 1669 și refăcuta în 1818; și biserica „Sfanțul Nicolae” din Ștefăneștii de Sus, ridicată în 1812-1815. În perioada de "boom" imobiliar din anii 2005-2008 din România, comuna a fost ținta unor proiecte de dezvoltare, dintre care doar "Cosmopolis", dezvoltat de compania turcească Opus Development a avut o oarecare
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
restabilească autoritatea în ducatul de Amalfi în 986 și să domneasca până la moarte, se pare ca Adelfer și ceilalți frați ai lui Manșo, Ademar și Leon, au continuat să emită pretenții până cel puțin în 998. Manșo a construit catedrală Sfanțului Apostol Andrei din Amalfi și a izbutit să obțină de la papă Ioan al XV-lea transformarea Amalfi în sediu arhiepiscopal (din 987). Atunci când a murit, Manșo a fost succedat de către fiul său Ioan I. Scriind în anul 977 în timpul guvernării
Manso I de Amalfi () [Corola-website/Science/324593_a_325922]
-
icoane pictate cu armaturi de bronz.in biserică există doar două icoane prinse în perete9icoane noi0 restul fiind pictate direct pe sfinții pereti.o legendă a bisericii care ulterior în jurul anului 1920 a fost acreditata spune că deasupra intrării în sfanțul lăcaș era pictată însăși moartea,pentru că nimeni să nu o ia în batjocura.Se spune că un batran ce ajungea la capătul puterilor,se ducea să o privească în ochi cerând cruțarea și în următoarele trei zile acesta murea.Inspaimantatoarea
Dienci, Olt () [Corola-website/Science/301972_a_303301]
-
la Troița”, din vatra satului Cartojani, datând din Epoca Bronzului (cultură Glina); și așezarea din Epoca Bronzului (cultură Tei) de la Roată de Jos, aflată la intrarea în sat dinspre Cartojani. Celelalte două obiective, clasificate că monumente de arhitectură, sunt biserică „Sfanțul Gheorghe” (1852) din Cartojani; și biserica „Sfanțul Nicolae”-Zgâia (1912) din satul Roată de Jos.
Comuna Roata de Jos, Giurgiu () [Corola-website/Science/300443_a_301772]
-
din Epoca Bronzului (cultură Glina); și așezarea din Epoca Bronzului (cultură Tei) de la Roată de Jos, aflată la intrarea în sat dinspre Cartojani. Celelalte două obiective, clasificate că monumente de arhitectură, sunt biserică „Sfanțul Gheorghe” (1852) din Cartojani; și biserica „Sfanțul Nicolae”-Zgâia (1912) din satul Roată de Jos.
Comuna Roata de Jos, Giurgiu () [Corola-website/Science/300443_a_301772]
-
De fapt limba sârbă a cunoscut mai multe standardizări în cursul istoriei. Prima stadardizare are loc la începutul secolului al XIII-lea, sub domnia primului rege sârb, Ștefan I Nemanjić. Este efectuată de fratele acestuia, Rastko Nemanjić, mai cunoscut că Sfanțul Sava, întemeietorul bisericii ortodoxe sârbe autocefale, în jurul anului 1220. În acea vreme, scrierea limbii sârbe începe să se îndepărteze de cea a limbii slavone, în sensul că se adaptează bine la schimbările fonetice ce au avut loc până atunci. Limba
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
a limbii slavone, în sensul că se adaptează bine la schimbările fonetice ce au avut loc până atunci. Limba astfel rezultată se numește sârbo-slavă, iar scrierea să, scriere din Raška. Din punct de vedere lingvistic, operă cea mai semnificativă a Sfanțului Sava este "Karejski tipik" (Tipicul din Karyes). "Dušanov zakonik" (Pravila lui Dušan), scrisă în anii 1349-1354, folosește aceeași limbă. Următoarea reforma a limbii are loc după ce Șerbia devine vasala Imperiului Otoman, sub domnia lui Ștefan Lazarević, în jurul anului 1400. Este
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
altare de la dreapta intrării principala sunt decorate cu scene din viața Fecioarei Maria, patroana bisericii, realizate de Luca Giordano: "Prezentarea Maicii Domnului la Templu", "Adormirea Maicii Domnului", "Nașterea Maicii Domnului". Cel de-al treilea altar din stanga intrării conține pictură "Pogorârea Sfanțului Duh" de Titian. Altarul principal în stil baroc, proiectat de Longhena însuși, adăpostește icoana "Madonna cu pruncul" în stil bizantin din secolul al XII-lea sau al XIII-lea, cunoscută ca "Panagia Mesopantitissa" în greacă ("Madonna mediatoare" sau "Madonna negociatoare
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
Maica Domnului ținând o biserică pe care pictorul a trimis-o împreună cu propunerea să arhitectonica. Tintoretto a realizat "Nuntă din Cană Galilșeii" din sacristia mare, care include un autoportret. Artistul cel mai reprezentat în biserică este Titian, care a pictat "Sfanțul Marcu pe tron cu Sfinții Cosma, Damian, Sebastian și Roch", altarul din sacristie, precum și picturile de pe tavan cu "David și Goliat", "Avraam și Isaac" și "Cain și Abel", precum și opt tondi ale celor opt doctori ai Bisericii și ale evangheliștilor
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
John Singer Sargent și Francesco Guardi, iar poetul Laza Kostić a scris un poem cu același titlu. Biserică a avut o mare influență asupra arhitecților contemporani imediat după finalizarea să. Printre structurile modelate după aceasta biserică se numără bazilica de pe Sfanțul Munte din Glogówko, construită de polono-italienii Jerzy Catenazzi, Jan Catenazzi și Pompeo Ferrari între 1675-1728 după planul original al lui Baldassarre Longhena. Planurile Rotondei din Xewkija au fost inspirate din cele ale bazilicii Santa Maria della Salute, dar la o
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
când ajung la Székesfehérvár ("Stuhlweißenburg") o să fie descoperită intenția turcească de a ataca Viena. Graf (grof) Ernst Rüdiger von Starhemberg preia conducerea apărării orașului. Ca amintire pentru victoria de la Viena, Biserica Catolică a introdus pentru data de 12 septembrie sărbătoarea Sfanțul Nume al Mariei.
Al doilea Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302765_a_304094]
-
ale Olandei și ocupării orașului Antwerpen de către spanioli. În anul 1601, Franș Hals intra că ucenic în atelierul lui Karel van Mander, unde rămîne până în 1603, cănd maestrul se mută la Amsterdam. În anul 1610, Franș Hals intra în breaslă "Sfanțul Luca", care reunea toți pictorii din Haarlem. În același an se căsătorește cu Anneke Harmensdochter, care moare în 1615, la scurtă vreme după nașterea unui al doilea copil. De la începutul carierei sale artistice, Franș Hals se remarcă că excelent portretist
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
că excelent portretist. Printre primele sale lucrări se numără portretul fabricantului de bere din oraș, Pieter Jacobszon, și al altor șaptesprezece membri ai familiei sale. În anul 1616, Hals pictează primul portret colectiv al membrilor gărzii civile - "Banchetul ofițerilor corporației Sfanțul Ggheorghe din Haarlem". În anul 1612, va deveni, de altfel, el însuși muschetar în această gardă. Pe 12 februarie 1617, Franș Hals se recăsătorește cu Lysbeth Reyniers. Din acest mariaj se vor naște opt copii, dintre care cinci fii se
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
vremea respectivă în Olanda, preluate de la Caravaggio: muzicanți, scene desfășurate în cârciumi, personaje pitorești din viața orașului Haarlem ("vrăjitoarea" "Malle Babbe", "Verdonck"). Franș Hals pictează mai multe portrete colective de ofițeri. El însuși este membru al gărzii civile a corporației "Sfanțul Gheorghe" din Haarlem. În portretul de grup al ofițerilor și archebuzierilor acestei corporații, în planul îndepărtat, al doilea personaj din stânga este însuși Franș Hals, cu privirea ațintita asupra spectatorului. Este singurul autoportret cunoscut al lui Hals - un mare portretist. Tablourile
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
totală, inclusiv puțul de extracție, a fost de 66 m. În anul 1864, lângă mină Iosif, s-a deschis "mină Paralelă (Párhuzamos"), cu profil trapezoidal, care și în prezent constituie una din cele mai mari cavități subterane din țară. Biserică Sfanțul Mihail din Cluj ar încăpea fără probleme în această cameră. Despre ocnele de sare active sau inactive de la a relatat în detaliu František Pošepný în anul 1867. În anul 1896 la Praid era deschisă o singură ocna de sare. Ideea
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]